Demență

Despre demență

Demența este un termen medical folosit pentru a descrie deteriorarea capacității mintale. Nu este o afecțiune în sine, este un simptom asociat cu declinul memoriei sau cu alte abilități de gândire. Cel mai adesea, demența este asociată cu boala Alzheimer, deși nu toate cazurile diagnosticate sunt Alzheimer (cele mai multe sunt).

Este important de știut că simptomele demenței se pot manifesta la orice vârstă, dar mai ales după 65 de ani. Este vorba despre persoane care nu-și mai pot duce activitățile de zi cu zi la bun sfârșit, au dese schimbări de dispoziție, suferă de tulburări de personalitate și nu mai comunică eficient cu cei din jur, chiar cu cei apropiați.

Foarte simplu spus, demența este cauzată de afecțiuni în care celulele creierului se deteriorează și nu mai pot funcționa în mod normal (celulele mor). Acest lucru se întâmplă în procesul îmbătrânirii, dar în cazul demenței deteriorarea are loc mai repede și mai intens. Deteriorarea celulară duce la declinul activităților mintale și uneori fizice.

Tipuri de demență

Literatura de specialitate identifică mai multe tipuri de demență:

• Alzheimer: este cea mai frecventă formă de demență. Este vorba despre o boală neurologică progresivă, gravă. Dacă în primele faze afecțiunea se manifestă prin tulburări de memorie și de gândire, în fazele finale pacientul nu se mai poate descurca fără ajutor.
• Demența vasculară: poate apărea după un accident vascular cerebral major sau o serie de accidente vasculare cerebrale. Factorii de risc ai demenței vasculare sunt: tensiunea arterială crescută, diabetul zaharat, valorile crescute ale colesterolului. Demența vasculară se manifestă prin tulburări de memorie, lipsă de concentrare, iritabilitate, apatie, anxietate. La fel ca în cazurile de Alzheimer, starea pacientului se degradează progresiv.
• Demența cu corpi Lewi: acest tip de demență este cauzat de depozitele de proteină de la nivelul celulelor nervoase. Se manifestă prin tulburări de memorie, dezorientare, halucinații, insomnie și simptome asemănătoare bolii Parkinson.
• Parkinson: este o afecțiune separată, cu manifestări în principal motorii (tremor, rigiditate, lentoare în mișcări), dar pacienții pot avea și probleme cognitive care îngreunează sau împiedică realizarea sarcinilor de zi cu zi.
• Demența fronto-temporală: acest tip de demență afectează lobii frontali și temporali ai creierului. Specific acestei afecțiuni este faptul că se poate întâlni și la persoane mai tinere (40-45 de ani). Printre simptome se numără: anxietatea, depresia, dificultățile de comunicare, tulburările de comportament (cum ar fi comportamentele compulsive).
• Boala Creutzfeldt-Jakob: este un tip de demență mai rar întâlnit. Are o evoluție rapidă și simptome asemănătoare cu celelalte tipuri de demență.
• Demența mixtă: este o afecțiune care asociază două tipuri de demență. Cel mai adesea este vorba despre Alzheimer și demența vasculară.
• Demența alcoolică: se manifestă în urma abuzului de alcool.

Factori de risc

În demență există factori de risc asociați. Iată-i pe cei mai importanți:

• Vârsta: riscul crește după 65 de ani, dar există și situații în care boala se poate dezvolta la o vârstă mai tânără (de exemplu demența fronto-temporală).
• Istoricul familial: persoanele care au în familie cazuri de demență prezintă un risc mai mare. O parte dintre cazurile de demență se moștenesc.
• Sexul: riscul de a dezvolta demență este mai mare în cazul femeilor, fiind posibil ca acest lucru să se întâmple deoarece femeile trăiesc mai mult.
• Sindromul Down: multe persoane diagnosticate cu Down pot prezenta la maturitate boala Alzheimer cu debut precoce. În general, simptomele de Alzheimer se manifestă cu 10-20 de ani mai repede în cazul persoanelor diagnosticate cu sindrom Down.

Alți factori de risc pot fi:

• Accidentul vascular cerebral,
• Ateroscleroza (pentru că arterele se îngustează),
• Nivelurile ridicate de colesterol,
• Diabetul zaharat,
• Fumatul,
• Consumul de alcool,
• Dieta nesănătoasă (bogată în grăsimi).

Diagnosticare

Demența nu poate fi diagnosticată prin analize de laborator. De asemenea, este destul de greu să poată fi diagnosticată în fazele timpurii. Medicul specialist poate pune un diagnostic de demență în urma unor investigații.

Evaluare medicală

Evaluarea medicală este o discuție între medic și pacient. Medicul află care sunt manifestările, cum au debutat simptomele, dacă acestea sunt persistente, dacă există și alte afecțiuni în istoricul medical al pacientului sau în familie, dacă au intervenit schimbări importante sau stresante în viața pacientului în ultima perioadă.

Analize de laborator

Fiindcă se pot face confuzii între demență și alte afecțiuni, se recomandă anumite analize de laborator, precum:

• verificarea nivelului de vitamina B12, pentru a se vedea dacă este vorba de un deficit al acestei vitamine;
• HIV (demența provocată de infecția HIV);
• verificarea hormonilor tiroidei (se verifică un potențial caz de hipotiroidie);
• nivelul de zahăr din sânge;
• examenul toxicologic;
• puncția lombară pentru verificarea nivelului proteinelor din lichidul cefalorahidian.

Teste imagistice

Se apelează la testele imagistice dacă medicul dorește să elimine alte posibile cauze care ar putea declanșa simptomele pacientului sau să obțină mai multe informații despre tipul și stadiul bolii. Poate fi vorba despre:

• tomografie computerizată (CT);
• rezonanță magnetică nucleară (RMN).

Se poate identifica dacă pacientul are probleme legate de un posibil accident vascular cerebral sau tumoră cerebrală.

Deficit cognitiv incipient (mild cognitive impairment)

Persoanele care au fost diagnosticate cu deficit cognitiv incipient au deja probleme legate de pierderi de memorie, numai că acestea sunt greu de diferențiat de procesul normal de îmbătrânire și încă nu interferează cu desfășurarea activităților zilnice.

În general, persoanele diagnosticate cu deficit cognitiv incipient ajung să sufere de Alzheimer în decurs de 6-8 ani. Nu există tratament pentru pacienții care suferă de deficit cognitiv incipient, dar există strategii terapeutice care pot încetini boala. Tulburările de memorie sunt un semnal care trebuie să fie întotdeauna investigat.

Prevenție

Se recomandă adoptarea unui stil de viață sănătos, iar acest lucru se poate face prin:

• adoptarea unei diete echilibrate și sănătoase, bogată în nutrienți esențiali;
• adoptarea unui stil de viață activ;
• eliminarea excesului de alcool;
• renunțarea la fumat;
• menținerea tensiunii arteriale în limite normale.