Ce efecte are decesul unei persoane apropiate asupra copiilor și adolescenților?

Când și în ce măsură înțeleg copiii conceptul de moarte?

Moartea este o fațetă a realității cu care se confruntă fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu. Nu putem să nu recunoaștem că și nouă, adulților, ne e greu să o acceptăm, dar și mai greu este să le explicăm copiilor de ce o ființă dragă dispare definitiv din viața lor. Cel mai adesea, cei mici se confruntă prima oară cu această dispariție atunci când animalul preferat moare, iar modul în care reacționează depinde în mare măsură de vârstă și nivelul lor de dezvoltare.

Mulți dintre noi ezităm să vorbim de moarte, în special în prezența celor mici. Dar moartea este un fenomen inevitabil, pe care trebuie să îl acceptăm. La fel trebuie să facă și copiii noștri, iar rolul adulților este să îi ajute să proceseze pierderea unei persoane apropiate și să treacă mai ușor peste acest moment dificil.

Copiii devin conștienți de moarte cu mult timp înainte ca noi să ne dăm seama. Ei văd păsări, insecte sau animale moarte pe marginea drumului, aud despre moarte în povești sau la televizor și o includ în jocurile lor. Astfel, copiii devin conștienți de existența morții și, chiar dacă nu înțeleg foarte bine despre ce e vorba, au nenumărate curiozități și întrebări.

Trebuie să vorbim despre moarte cu cei mici?

Este adevărat că, în mod natural, majoritatea oamenilor evită să discute despre lucrurile neplăcute care ne înconjoară, dar, uneori, asemenea discuții sunt cele care se vor dovedi cele mai utile mai târziu, când inevitabilul s-a produs. Mai mult, copiii sunt foarte buni psihologi. Ei interpretează cu ușurință comunicarea non-verbală și remarcă atunci când evităm să discutăm despre ceva supărător.

Pentru copii, evitarea subiectului de catre adulti poate transmite un mesaj: dacă mama și tata nu pot vorbi despre asta, atunci trebuie să fie vorba despre ceva foarte rău, așa că mai bine nu vorbesc nici eu. Astfel, în loc să ne protejăm copiii printr-o asemenea atitudine, mai curând îi îngrijorăm și încurajăm lipsa de comunicare. Pe de altă parte, nu e înțelept nici să oferim copiilor niște informații pe care ei probabil nu le înțeleg încă sau nu doresc să le afle.

Cum explicăm copiilor ce înseamnă moartea?

Ca de fiecare dată când ne confruntăm cu un subiect delicat, cea mai bună soluție este să găsim un echilibru și să îi încurajăm să comunice. Echilibrul acesta nu este niciodată ușor de obținut și se găsește undeva între evitarea subiectului și confruntarea directă cu el. În încercarea noastră de a atinge acest echilibru putem încerca:

• să fim receptivi la dorința lor de a comunica, atunci când se simt pregătiți;
• să nu punem niște bariere care i-ar putea descuraja să comunice subiecte delicate;
• să le oferim explicații cât mai oneste când este vorba de ceva care ne supără foarte tare;
• să îi ascultăm și să le acceptăm sentimentele;
• să nu evităm răspunsurile spunându-le că sunt prea mici ca să înțeleagă;
• să încercăm să le dăm răspunsuri scurte și simple, mai apropiate de nivelul lor de înțelegere.

De obicei, este mai ușor să vorbim despre moarte când suntem mai puțin implicați emoțional – abordând, de pildă, moartea unor flori, insecte, păsări. Unii copii, la vârste fragede, se arată foarte curioși vizavi de moartea animalelor și insectelor. Ei pot să își dorească să examineze îndeaproape cadavrele și să pună întrebări detaliate despre ce se întâmplă concret cu ființele moarte.

Deși nouă ni se poate părea macabru, aceasta este o oportunitate pentru cei mici să afle amănunte despre mecanismul morții, fără ca discuția să aibă o mare încărcătură emoțională. Ei nu trebuie să se simtă vinovați sau rușinați de curiozitatea lor.

Efectele decesului unei persoane apropiate asupra adolescenților

Moartea îi afectează pe adolescenți într-un mod profund diferit pentru că, pentru prima dată, încep să înțeleagă cu adevărat că moartea este ceva care se întâmplă tuturor la un moment dat. Vestea morții cuiva poate să le ofere posibilitatea să își contureze și examineze propriile păreri și credințe despre viață și sensul ei. Mulți adolescenți își caută singuri răspunsurile, prin introspecție sau chiar spiritualitate.

Cercetările arată că fetele și adolescenții în general sunt mai predispuși la doliu complicat și interiorizare, în timp ce băieții și copiii de vârstă școlară mică tind să manifeste mai frecvent dificultăți de natură socială. Pierderea unei persoane dragi poate afecta semnificativ și viața de zi cu zi a adolescentului.

Printre consecințele posibile se numără schimbările de dispoziție, inclusiv depresia, dar și scăderea performanțelor școlare. Unii adolescenți pot recurge la comportamente de risc — consum de alcool sau substanțe, izolare socială sau agresivitate — ca modalități de a face față unei dureri pe care nu știu cum să o gestioneze.

Este important să rămâneți atenți la semnele care indică faptul că adolescentul nu reușește să facă față singur: evitarea completă a oricărui subiect legat de persoana decedată, schimbări bruște și persistente de comportament, retragerea din activitățile care îi făceau anterior plăcere sau orice exprimare a dorinței de a nu mai fi în viață. În aceste situații, sprijinul unui psihiatru este esențial.

Din nou, cel mai important lucru este comunicarea. Lăsați adolescentul să își exprime emoțiile. Ei pot resimti, în acele clipe, teamă, vină, tristețe, depresie sau furie. Încurajările și prezența noastră, atât emoțională, cât și fizică, pot fi o mână de ajutor foarte valoroasă, care îi ajută să depășească mai ușor momentele greu de suportat.

Moartea este greu de îndurat, la orice vârstă. Amintiți-vă că cel mai bun lucru pe care îl puteți face ca părinți sau apropiați ai copiilor este să fiți mereu sinceri cu ei, să le dați timpul și liniștea necesare să pună întrebări și să găsească răspunsuri. Arătați-le că îi iubiți și că sunteți acolo de fiecare dată când au nevoie de sprijin.