Intervențiile chirurgicale la nivelul aparatului urogenital în cazul copiilor pot fi intervenții complexe care să normalizeze structurile anatomice sau pot fi de mică anvergură, dar cu mare impact asupra stării lor de sănătate. Află care sunt principalele afecțiuni afecțiuni urologice la copii și care sunt soluțiile chirurgicale recomandate.
Chirurgia pediatrică este speci - alitatea care cuprinde metode de diagnostic și tratament chirur - gical ale copilului, al cărui orga - nism se află în proces de creștere și dezvoltare, începând cu vârsta neonatală până la 18 ani. În cadrul MedLife, chirurgul pediatru intervine atunci când copilul se confruntă cu afecțiuni urologice precum: hipospadias la băieți, patologia canalului in - ghinal (hernia inghinală, hidro - celul, chist de cordon spermatic la băieți sau canal Nuck la fete, testicul necoborât, varicocel), o serie de malformații urinare ce includ uropatii obstructive sau de reflux adăugând și patologia organelor genitale interne la fetițe. Toate aceste afecțiuni pot avea impact asupra dezvoltării normale a copiilor cu apariția unor suferințe recurente și creș - terea nevoii de spitalizare.
Patologia canalului peritoneo-vaginal
Chirurgia de canal perito - neo-vaginal este caracteristica băieților și se referă la o serie de afecțiuni cu incidență mare la această vârstă. Canalul peritoneo-vaginal este o comunicare membranoasă între cavitatea peritoneală și învelișul testiculului. Se for - mează în luna a treia de viață intrauterină și apoi se închide transformându-se ligamentar. Lipsa închiderii acestui canal se numește persistența cana - lului peritoneo-vaginal și este un motiv frecvent de consul - tație în chirurgia pediatrică. Parte constituentă a canalului inghinal, persistența de canal peritoneo-vaginal se leagă etiologic de prezența herniilor inghinale, a hidrocelului, a chistului de cordon spermatic la băieți. La fetițe, acest canal se numește canal Nuck și poa - te fi răspunzător de prezența unei hernii sau a chistului de canal Nuck. În ceea ce privește testiculul necoborât, în vasta majoritate a cazurilor, ușoare sau moderate ca gravitate, se face referință, de asemenea, la capitolul pato - logiilor de canal inghinal.
Intervenții chirurgicale la nivelul canalului inghinal
Sunt intervenții de mică complexitate sau anvergură care se pot realiza într-un regim de chirurgie deschisă (abord clasic). Se lucrează pe repere anatomice și inciziile pot fi restrânse la dimensiuni confortabile cu impact estetic foarte bun. Operațiile durează, în medie, circa 10-20 minute. Sigur că în anumite cazuri lu - crurile pot fi mai complicate și de cele mai multe ori examenul clinic riguros și investigațiile imagistice pot aduce această marcă în atenție, care va face chirurgul să enunțe gravita - tea cazului către părinți. Să specificăm, de exemplu, hernia la marii prematuri, prezența patologiilor asociate sau cazu - rile ce necesită reintervenții și care pot umbri evenimentul chirurgical. Majoritatea cazurilor își pot găsi rezolvare și prin abord laparoscopic, în funcție de particularitățile fiecărui caz. Spre exemplu, un testicul nepalpabil și/sau nevizualizat imagistic, definit ca o crip - torhidie (testicul „ascuns”), poate reprezenta un testicul intraabdominal și de aici este limpede că intervenția necesită o explorare intraab - dominală fezabil a fi făcută cu ajutorul laparoscopului. De asemenea, herniile fetițelor se rezolvă elegant prin același tip de abord. Trebuie precizat că herniile, în cazul fetițe - lor, prezintă un caracter de urgență mai pregnant decât la băieți, cunoscută fiind o incidență mai mare a compli - cațiilor. Ovarul este suspendat de către ligamentul rotund care are un traiect anatomic prin ca - nalul inghinal astfel încât pre - zența sacului herniar mărește gradul de libertate a ovarului ce poate hernia, strangula în sac, inclusiv cu posibilitatea de a torsiona în jurul propriului ligament. De aici pericolul pierderii acestui organ. În cazul puberilor și adolescenților de sex masculin, pentru rezolvarea unui varicocel (dilatația venelor spermatice), a cărui evoluție poate avea impact în dezvoltarea testiculară, se rezolvă modern prin abord laparoscopic.
Chirurgia urologică
Urologia pediatrică face referință la o pleiadă de afecțiuni, cele mai multe cu caracter congenital, malformativ, și care pot fi încadrate grosier în patologii obstructive sau refluante. Aceste afecțiuni pot avea un caracter silențios, insidios în ceea ce privește afectarea pacienților, dar pot îmbrăca forme ample, dramatice, odată cu apariția suferințelor acute ce necesită spitalizare urgentă și tratament intensiv. Principalul organ afectat este rinichiul și lipsa unei atitudini corecte poate duce la insuficiența renală cu afectarea majoră a coeficientului de calitate a vieții. Ca sa dăm un exemplu, putem face referință la refluxul vezico-ureteral, o anomalie care permite întoarcerea urinei din vezică în uretere și în căile urinare intrarenale. Refluxul în sine distruge rinichiul în perioade lungi delimitând uneori decade de viață, însă, cunoscut fiind ca un factor favorizant al infecțiilor urinare înalte, asocierea cu acestea poate fi devastatoare pentru rinichi. În cursul unei pielonefrite acute, rinichiul poate pierde capital funcțional major. Metodele moderne de tratament al refluxului folosesc un abord minim invaziv, fiind posibilă cistoscopia exploratorie și, eventual, tratamentul endoscopic al refluxului apelând la proceduri de implant sau laparoscopia cu reimplantări ale ureterelor în maniere antireflux.
Uretrocistoscopia este o procedură care permite medicului să examineze interiorul vezicii urinare și al canalului care transportă urina în afara corpului (uretra). Un aparat cu formă tubulară (cistoscopul), prevăzut cu fibră optică și cameră video, eventual un canal de lucru, este introdus în uretră și se avansează treptat către vezica urinară. Prin intermediul cistoscopiei se face un bilanț lezional la nivelul vezicii, al colului vezical, al uretrei copilului. Abia după ce se realizează acest bilanț lezional, prin cistoscopia exploratorie, se poate decide alegerea unui anumit tratament endoscopic. Pot beneficia de tratament endoscopic nu numai afecțiunile refluante, dar și cele obstructive, de exemplu, prin plasarea unei sonde Cook (stent ureteral), care se introduce la nivelul ureterului, între rinichi și vezica urinară și care realizează drenajul intern urinar prin pasarea unei porțiuni anormale, îngustate. Pe scurt, pe orificiul ureteral se poate plasa o sondă care să mențină dilatată o anumită joncțiune (fie o joncțiune superioară, la nivel lombar, între rinichi și ureter, fie o joncțiune inferioară – uretero-vezicală). Așadar, scopul utilizării acestui dispozitiv este de a menține deschisă calea urinară, asigurând curgerea normală a fluxului urinar către vezică și realizând o dilatație a porțiunii afectate de stenoză (îngustare). Ca o prezentare concluzivă, endourologia nu folosește bisturiul, ci fibre optice care pot fi introduse pe căi naturale, cum este uretra, în vezică și chiar în căile urinare superioare, atât timp cât calibrul acestora permite, în scop explorator și chiar terapeutic. Endourologia este dedicată unor patologii urologice malformative cum ar fi valva de uretră posterioară, megaureterul obstructiv, refluxul vezico-ureteral și sindromul de joncțiune pielo-ureterală.
Chirurgia hipospadiasului
Hipospadiasul este una dintre cele mai frecvente afecțiuni congenitale ale penisului cu care se confruntă băieții. Este o malformație congenitală, în care uretra, canalul prin care urina și sperma sunt eliminate la exterior, nu se dezvoltă corect. Este o afecțiune în care meatul (gaura) nu se află în vârful penisului. Acest orificiu poate fi în orice loc de-a lungul părții inferioare a penisului. Majoritatea sugarilor cu hipospadias sunt diagnosticați imediat după naștere. Tratamentul chirurgical este singura variantă de rezolvare a acestui defect congenital și se realizează optim in intervalul de vârstă 6-18 luni. Defectele ușoare necesită o singură intervenție chirurgicală, cele mai grave, două sau mai multe proceduri în care, de principiu, se realizează reconstrucția peniană și aici facem referință la formele însoțite de curburi accentuate, deschidere proximală a meatului urinar, cazuri de hipospadias vulviform, scrotal sau perineal.
Interesul copilului primează Chirurgia pediatrică este un act medical complex care se adresează pacientului cu vârsta cuprinsă în intervalul 0-18 ani și care trebuie să fie cât mai redus din punct de vedere traumatic. Atunci când internezi un copil trebuie să-i creezi micuțului o senzație de confort și siguranță, indiferent de amplitudinea actului chirurgical în sine. Evenimentul în sine se definește ca o înșiruire de fenomene plasate în timp și spațiu astfel încât, extrapolând evenimentul chirurgical, ne putem da seama că pacientul pediatric parcurge o serie de etape precum consultul pre-anestezic, investigațiile medicale, momentul prelevării probelor biologice, inducția anestezică, actul chirurgical în sine sub anestezie totală, perioada de urmărire postoperatorie până la externare. Intervențiile medicale, chiar și cele de mică anvergură, pot fi traumatizante pentru un copil și aici un rol esențial îl are anestezia. Când vorbești despre chirurgie pediatrică te gândești în primul rând la faptul că un copil nu trebuie să știe ce este durerea și acesta este un lucru extrem de dificil de realizat.
Echipa asigură o îngrijire integrate
Reușita nu este a unui singur medic ‒ chirurgia se face în echipă. Atunci când copilul se confruntă cu o afecțiune complexă sau suferă și de alte boli, chirurgul formează o echipă cu alți medici specialiști – imagist, nefrolog, gastroenterolog, cardiolog, anestezist etc., pentru a oferi o îngrijire integrată înainte, în timpul și după intervenția chirurgicală. De altfel, medicul anestezist, terapist intensiv, are o contribuție importantă în asigurarea confortului chirurgical, deoarece pacientul trebuie să fie relaxat atât în timpul consultului preanestezic, cât și pe parcursul operației. Confortul copilului este pus pe primul plan și după intervenția chirurgicală, când cel mic trebuie să se trezească postoperator bine, fără durere. ță, indiferent de amplitudinea actului chirurgical în sine. Evenimentul în sine se definește ca o înșiruire de fenomene plasate în timp și spațiu astfel încât, extrapolând evenimentul chirurgical, ne putem da seama că pacientul pediatric parcurge o serie de etape precum consultul pre-anestezic, investigațiile medicale, momentul prelevării probelor biologice, inducția anestezică, actul chirurgical în sine sub anestezie totală, perioada de urmărire postoperatorie până la externare. Intervențiile medicale, chiar și cele de mică anvergură, pot fi traumatizante pentru un copil și aici un rol esențial îl are anestezia. Când vorbești despre chirurgie pediatrică te gândești în primul rând la faptul că un copil nu trebuie să știe ce este durerea și acesta este un lucru extrem de dificil de realizat. Cadrele medicale medii, asistentele, sunt deosebit de importante, reprezentând „sângele” unui spital, deoarece asigură îngrijirea copilului și un flux, un circuit al pacientului pediatric în spital, iar calitatea actului medical crește cu ajutorul acestora. De altfel, primul contact al copilului este cu asistenta și apoi cu medicul. O asistentă cu experiență, foarte bine pregătită profesional și care știe să fie aproape de copil ajută enorm. Un alt exemplu este faptul că anunță permanent, dincolo de vizitele pe care le face medicul curant, dacă apar anumite situații în evoluția sănătății copilului. Toate aceste activități sunt bine organizate în MedLife și acest fapt asigură copiilor o îngrijire de excepție, în deplină siguranță, într-un bloc operator la standarde moderne.
Articol publicat în revista InfoLife nr. 95, ediția noiembrie 2021, și realizat împreună cu dr. Mircea Andriescu, medic primar chirurgie pediatrică, cu specializare în endourologie și chirurgia hipospadiasului, în cadrul Hyperclinicii MedLife Băneasa și al Spitalului de Pediatrie MedLife București. Cu o experiență profesională vastă, de peste 20 de ani în chirurgia pediatrică, dr. Mircea Andriescu este, de asemenea, asistent universitar la catedra de chirurgie pediatrică a UMF „Carol Davila” din București. A participat la numeroase congrese naționale și internaționale cu lucrări științifice de interes în domeniul chirurgiei pediatrice. Dr. Mircea Andriescu are la activ mii de operații efectuate în sistemul medical public și, începând cu anul 2010, în sistemul medical MedLife.
