Otoplastie: ce trebuie să ştii despre această procedură

În ce constă această procedură

De obicei, intervenția chirurgicală presupune efectuarea unei incizii în spatele urechii pentru a avea acces la cartilaj. În funcție de deformarea specifică, chirurgul poate utiliza tehnici precum marcarea cartilajului, suturarea sau excizia pentru a obține forma și poziția dorite. Alegerea tehnicii depinde de factori precum vârsta pacientului, fermitatea cartilajului și deformarea specifică a urechii care trebuie abordată.

Când este contraindicată otoplastia

Otoplastia este, în general, contraindicată persoanelor cu anumite afecțiuni care pot crește riscurile chirurgicale sau pot afecta vindecarea. Acestea includ diabetul necontrolat, deficiențele imunitare, profilurile anormale de coagulare și bolile cardiovasculare semnificative, și nu în ultimul rând, cei care au așteptări nerealiste. Afecțiunile active ale pielii din jurul urechii, cum ar fi infecțiile sau eczemele severe, prezintă, de asemenea, un risc de complicații postoperatorii și ar trebui rezolvate înainte de intervenție.

Recomandări după procedură

După otoplastie, îngrijirea postoperatorie adecvată este esențială pentru a asigura vindecarea și rezultatele optime. Inițial, echipa chirurgicală va aplica bandaje de protecție în jurul urechilor. Aceste bandaje sunt, de obicei, îndepărtate după câteva zile, moment în care este posibil să apară umflături. Pentru a sprijini vindecarea și a menține noua poziție a urechii, se recomandă adesea ca pacientul să poarte o bentiță largă care să acopere urechile, în special în timpul somnului, timp de câteva săptămâni după otoplastie. Această practică ajută la prevenirea tragerii accidentale sau a traumei urechilor în timpul nopții.

Este important ca pacientul să evite să doarmă pe o parte pentru a preveni presiunea asupra urechilor, să se abţină de la frecarea sau aplicarea unei forțe excesive pe zonele chirurgicale. Sunt indicate haine care nu necesită tragerea peste cap, cum ar fi cămășile cu nasturi, pentru a minimiza deranjul asupra urechilor. Durerea și mâncărimea sunt frecvente în timpul fazei inițiale de recuperare, astfel că medicamentele prescrise pentru durere trebuie administrate conform indicațiilor. Dacă disconfortul se intensifică sau dacă sunt observate simptome neobișnuite, trebuie contactată imediat echipa chirurgicală.

Care sunt riscurile asociate cu această procedură

Otoplastia, ca orice procedură chirurgicală, prezintă riscuri și complicații potențiale. Complicațiile timpurii, care apar în aproximativ 5% din cazuri, includ hematom, infecție, probleme legate de suturi, cum ar fi fistule și granuloame, reacții alergice, ulcere de presiune, durere și asimetrie între urechi.

Complicațiile ulterioare, observate în aproximativ 20% din cazuri, pot implica reapariția deformării inițiale, deformarea „urechii telefonice” (atunci când partea centrală a urechii iese mai mult în afară decât partea superioară și inferioară), formarea de margini excesive, urechile poziționate prea aproape de cap, îngustarea canalului auditiv, formarea de cicatrici cheloide și prăbușirea completă a structurii urechii. Este important de remarcat faptul că, în timp ce chirurgii pot evalua critic aceste deformări, pacienții le consideră adesea mai puțin îngrijorătoare, cu excepția cazului în care afectează poziția urechii.

În plus, ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există riscuri generale, cum ar fi sângerarea, cheagurile de sânge și reacțiile adverse la anestezie. Cicatricile sunt, de asemenea, o posibilitate, deși tehnicile chirurgicale vizează minimizarea cicatricilor vizibile prin plasarea inciziilor în spatele urechii sau în pliurile sale naturale. Pot apărea modificări ale senzației pielii, cum ar fi amorțeală sau furnicături, dar acestea sunt adesea temporare. Supracorecția, în care urechile par prinse prea strâns în spate, este un alt risc potențial.

Pentru a minimiza aceste riscuri, este esențial ca pacienții să urmeze instrucțiunile de îngrijire pre și postoperatorie furnizate de echipa chirurgicală. Acestea includ participarea la toate întâlnirile de control pentru a monitoriza vindecarea și abordarea promptă a oricăror preocupări care pot apărea în timpul procesului de recuperare.