Citomegalovirus (CMV): cand este periculos și cum putem preveni infectarea

Cum ne infectăm? Cum se manifestă infecția?

Infecția se poate face în următoarele moduri:

• prin expunere în comunitate – contact direct cu secreții infectate: salivă, urină, secreții genitale;
• prin transmitere nosocomială – organe transplantate și transfuzii de sânge;
• prin transmitere intrauterină (infecție congenitală) și expunere perinatală.

Transmiterea în comunitate se face prin contact cu secreții infectate. Atingerea obiectelor contaminate și apoi a feței fără spălarea mâinilor poate transmite infecția.

De asemenea, manipularea scutecelor unui sugar infectat fără igiena mâinilor duce la transmitere.

Există două vârfuri de incidență:

• copilăria (3–4 ani);
• adolescența/adultul tânăr.

Până la 50% dintre copiii din colectivități pot excreta virusul. Până la 5 ani, 1 din 3 copii contactează infecția, frecvent cu evolutie asimptomatică. Toți cei  din jurul lor, copii și adulți, sunt la mare risc de a contacta infecția.

Un vârf de incidență în adolescență ar putea fi atribuit și transmiterii prin contact sexual, fiind considerată și o infecție cu transmitere sexuală.

Cum se manifestă infecția la persoanele immunocompromise (cu imunitate deficitară)

La pacienții imunocompromiși (infecție HIV-SIDA, pacienți cu transplant de organe, pacienți ce urmează terapie care-i scade imunitatea, nou născutul cu prematuritate extremă, pacienți ce primesc transfuzii de sânge).

Pacienții se infectează când primesc transfuzii cu produse de sânge/organe transplantate infectate cu CMV și de obicei prezintă manifestări clinice. Tehnicile actuale de transfuzie utilizează sânge sărac în leucocite, pentru reducerea riscului de infecție cu CMV.

In prezent, administrarea preventivă, pe termen lung, de antivirale, pacienților care vor primi un transplant, aproape că a eliminat riscul infecției cu CMV, dar manifestări tardive pot apărea la întreruperea tratamentului, ducând la infecție CMV generalizată și chiar pierderea transplantului.

Severitatea manifestării depinde de deficitul imun. Poate apărea boală diseminată severă, cu afectare multiplă de organe. În alte cazuri însă, boala este mai putin severă. Infecția se dezvoltă la 30-60 zile după transplant și duce frecvent la pierderea grefei sau la infecție cronică. La pacientul transplantat, CMV este cea mai frecventă cauză de eșec al transplantului în primul an.

Infecția la nou născut

Cum se manifestă infecția la nou-născut

În cazul nou-născuților proveniți din mama pozitivă în sarcină, deci nou-născuții cu infecție congenitală CMV: 10% sunt simptomatici, 90% sunt asimptomatici iar sub 5% au afectare multiorganică.

Deși majoritatea nou-născuților cu infecție congenitală sunt asimptomatici la naștere, riscul pierderii auzului și al tulburărilor neurologice există.

Simptome ale infecției perinatale CMV la nou-născut

Infecția perinatală a nou-născutului este infecția achiziționată prin contact cu secrețiile genitale infectate ale mamei (naștere naturală) sau prin laptele matern infectat.

Acest tip de infecție se dezvoltă la nou-născuții și sugarii cărora le lipsesc anticorpii antivirali dobândiți transmiși transplacentar, fie din cauza prematuritatii extreme, fie pentru că mama nu a avut anticorpi anti CMV.

Frecvent, acest tip de infecție este asimptomatică. Nu are risc de sechele pe termen lung (exceptând prematurii extremi, care pot dezvolta infecție diseminată).

Infecția cu citomegalovirus la gravidă

Studiile arată că între 50-80% dintre femei achiziționează virusul CMV înainte de a fi gravide. Între 1-5% din gravide se infectează în sarcină pentru prima data iar riscul crește până la 50% dacă în familie există în acel moment un copil infectat cu CMV.

Infecția CMV în sarcină poate fi primară sau recurentă: prin reactivarea infecției dobândite anterior sarcinii sau prin reinfecție cu altă tulpină.

Gravidele ce au contactat infecția pentru prima dată în sarcină prezintă risc de transmitere la feți de 30-40%.

Gravidele care au contactat infecția pentru prima dată înaintea sarcinii actuale și care se repozitiveaza au risc de transmitere de 1-2%.

Totuși, numărul absolut al nou-născuților infectați cu CMV e de 3-4 ori mai mare pentru cei proveniți din mame infectate anterior sarcinii.

Dacă mama este pozitivă în sarcina (IgG este pozitiv), scade riscul transmiterii bolii la făt, dar nu îl reduce la zero.

Majoritatea infecțiilor cu CMV la gravide sunt silențioase; rar prezintă simptome de tipul: febră, inflamații ganglionare în regiunea cervicală, oboseală, durere faringiană și, ocazional erupție cutanata, diaree sau tuse.

Gravidele infectate în primul trimestru de sarcină au risc mai mare decât cele infectate în a doua parte a sarcinii de a da naștere unor copii cu probleme.

Gravidele care au făcut infecția primară înainte de sarcina actuală și se repozitiveaza fac o infecție mai puțîn severă, frecvent asimptomatică; atât ele cât și nou-născuții. Totuși există riscul sechelelor neurologice; acesta este în jur de 0,2-2,8%.

Diagnosticare

Modalitatea cea mai frecventă de diagnostic în practica medicală este detectarea anticorpilor anti CMV de tip IgM și IgG (pozitiv sau reactiv pe buletinul de analize înseamnă prezența lor, pe când negativ sau nonreactiv indică absența lor).

Anticorpii tip IgM anti CMV sunt specifici infecției acute, deci semnifică infecție nou achiziționată. Ei pot persistă timp îndelungat - până la 4 luni de la apariție - așadar prezența lor nu stabilește cu exactitate momentul infectării sau durata infecției.

Anticorpii IgG anti CMV confirmă că pacientul a contactat la un moment dat, în trecut, o infecție cu acest virus dar nu confirmă prezența infecției în organism în momentul testării. Ei reprezintă anticorpi apăruți că urmare a reactivității organismului și sunt prezenți pe viață după contactarea infecției primare.

Prezența concomitent a anticorpilor IgM și IgG anti CMV poate avea semnificăție diferită în funcție de titru: de la reinfecție la reactivare sau rezultat fals pozitiv. În acest caz se recomandă o a treia analiză, numită CMV IgG avidity index.

Dacă CMV IgG avidity index este scăzut înseamnă că infecția primară s-a produs în ultimele 4 luni; dacă este crescut înseamnă că infecția primară s-a produs cu mai mult de 4 luni în urmă.

CMV IgG avidity index nu se face dacă Ac CMV IgM sunt negativi.

O a doua modalitate de diagnostic, rar utilizată în practică, este punerea în evidență a virusului (a antigenului viral) - în secreții: salivă și urină. Această metodă este folosită mai rar pentru că este mult mai laborioasă și necesită laboratoare speciale. Metoda nu confirmă infecția acută, întrucât pacientul, odată infectat, poate excreta pe termen lung, luni și chiar ani, acest virus prin secreții.

Detecția acizilor nucleici-ADN-în salivă/urină/țesut reprezintă standardul în punerea diagnosticului, dar acest lucru nu se realizează decât în laboratoare și pentru situații speciale.

În cazul persoanelor cu imunitate compromisă, dozarea anticorpilor tip IgM și IgG nu este elocventă, întrucât acești pacienți nu au un răspuns adecvat de producere de anticorpi din cauza imunității scăzute.

De mare valoare este analiza de ADN viral și măsurarea încărcăturii virale (sânge și biopsia de țesut). În infecția congenitală este necesară punerea în evidență ADN (replicare virală) în primele 3 săptămâni de viață (salivă, urină, sânge) sau prin culturi virale. Detectarea unui titru înalt se corelează cu severitatea bolii.

Cum putem preveni infecția cu citomegalovirus?

Cercetări și testări

În SUA s-au testat imunoglobuline specific CMV, cu rezultate incerte; metoda este rezervată pacienților cu transplant și pentru prevenirea bolii intrauterine la gravide cu infecție primară CMV. Sunt în studiu și vaccinuri pentru CMV.

Sfaturi pentru prevenție în prezent

Reduceți riscul transmiterii infecției astfel:

• spălați-vă pe mâini după ce atingeți cani, tacamuri și mâncarea unui pacient infectat; nu vă atingeți ochii, nasul și gura Studiile efectuate au arătat că dobândirea infecției CMV de către personalul din domeniul medical este mai mică decât la persoanele în aceeași categorie din populația general; probabil datorită igienei mâinilor mult mai riguroasă;
• spălați-va pe mâini minim 15-20 secunde după ce schimbați scutecul unui nou-născut /sugar;
• evitați contactul cu lacrimi sau salivă când pupați un copil (pupați un copil pe frunte, nu pe gură, mai ales dacă sunteți însărcinată);
• evitați să împărțiți mâncarea sau băutura din același vas cu altă persoană;
• spălați jucăriile;
• pentru adulți și adolescenși: utilizați prezervativul.

În concluzie, infecția cu citomegalovirus (CMV) este frecventă și de obicei benignă la persoanele sănătoase, dar poate avea consecințe severe la gravide, nou-născuți și persoane imunocompromise, motiv pentru care prevenția și monitorizarea sunt esențiale.