Acalculie

Alte denumiri: Pierderea capacității de a face calcule

Descoperă informații utile despre acalculie: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre acalculie

Acalculia este pierderea capacității de a efectua calcule matematice simple. Această tulburare a fost descrisă pentru prima dată de neurologul Salomon Henschen în anul 1925 și continuă să uimească lumea științifică.

Nivelul acalculiei diferă la fiecare individ diagnosticat iar raționamentul din spatele diferenței nu este încă înțeles complet. Un exemplu excelent este un caz descris în literatură de specialitate, unde un pacient nu putea rezolva toate funcțiile matematice de bază, cu excepția scăderii. Prin urmare, nu fiecare funcție matematică trebuie să fie disfuncțională pentru ca o persoană să aibă acalculie.

Acalculia este, de obicei, cauzată de deteriorarea zonelor creierului legate direct de rațiunea matematică, în special lobul parietal stâng al girusului unghiular.

Pacienții cu leziuni cerebrale frontale au probleme cu numerele pentru că, în primul rând, rezolvarea sarcinilor numerice necesită integrarea diferitelor concepte matematice. Pentru a rezolva o problemă de adunare, de exemplu, trebuie să înțelegeți conceptul de adăugare. În al doilea rând, majoritatea problemelor de matematică necesită abilități de raționament abstract. Lipsa inhibiției în sindroame din leziunile lobului frontal face acest proces dificil, deoarece pacienții au probleme de concentrare.

Acalculia primară

Acalculia primară apare atunci când afectarea calculului nu este legată de alte tulburări. Pacienții cu această tulburare își pierd capacitatea de a înțelege numerele sau combinațiile de numere.

Principala problemă este executarea operațiilor. De asemenea, întâmpină dificultăți cu probleme abstracte, cum ar fi utilizarea și interpretarea semnelor. Leziunile cerebrale care provoacă acalculia primară se găsesc, de obicei, în lobul frontal al emisferei stângi. În consecință, modificările lobului frontal pot lăsa pacienții în imposibilitatea de a comuta înainte și înapoi între concepte matematice.

Acalculia secundară

Aceasta este o modificare a abilităților matematice asociate cu alte tulburări neuropsihologice. Astfel, acalculia secundară ar putea proveni din afectarea lingvistică, spațială sau funcțională executivă. Diferitele posibilități sunt grupate în următoarele categorii:

Acalculia afazică - defectele de calcul provin din modificări lingvistice.
Acalculia alexică - acest lucru este legat, în primul rând, de dificultatea de a citi și de a recunoaște simbolurile numerice. Pacienții sunt, pur și simplu, incapabili să înțeleagă lucrurile citindu-le.
Acalculia agrafică - agrafia este incapacitatea de a comunica și de a te exprima prin scris. Provine din neînțelegerea actului de a scrie la nivel simbolic. În consecință, pacientul nu poate scrie numere.
Acalculia frontală - acesta este, probabil, cel mai frecvent tip de acalculie și este, oarecum, legat de tulburările de deficit de atenție. Pacienții cu acest tip de acalculie au tendința de a repeta, în mod sistematic, aceleași greșeli. Practic, ei nu sunt capabili să înțeleagă unde au greșit. De asemenea, pacienții cu această problemă au dificultăți în găsirea soluțiilor.
Acalculia semantică - pacienților cu acest tip de acalculie le este greu să gestioneze concepte de relații între lucruri. Un exemplu clar ar fi imposibilitatea de a asocia problemele de matematică cu pașii necesari pe care trebuie să îi facă pentru a le rezolva.
Acalculia spațială - această afecțiune este rezultatul unei leziuni a emisferei drepte. Problemele cu aritmetica sunt asociate cu probleme de procesare spațială.

În cele din urmă, integrarea slabă a stimulilor vizuali și/sau auditivi afectează atenția selectivă și integrarea secvențială pe care o necesită operațiile numerice.

Cel mai important lucru este să vedeți dacă simptomele sunt atât orale, cât și scrise. Pacienții cu acalculie primară își pierd conceptul de numere dar specialiștii, uneori, confundă simptomele cu alte probleme afazice. Este important să fie înțeleasă originea afectării, care se datorează pierderii conceptului sau eșecul vine din neînțelegerea instrucțiunilor verbale.

Acalculia face parte din disfuncțiile corticale cerebrale (ale scoarței creierului). Deși limbajul este considerat o funcție focală (localizată într-o anumite regiune a creierului), rețeaua neuronală care participă la îndeplinirea ei este mai complexă și are conexiuni în diverse zone cerebrale.

Cauze

Afazia este un simptom întâlnit în diverse afecțiuni neurologice, atât acute cât și cronice, atât ireversibile cât și tratabile. Tempo-ul de instalare al afaziei (acut sau lent progresiv), evoluția ei și simptomele asociate sunt elemente esențiale pentru stabilirea unui diagnostic de lucru, a unui plan de investigații și apoi de tratament.

Cele mai întâlnite cauze de afazie sunt:

accidentele vasculare ischemice sau hemoragice: afazia se instalează brusc și este, de obicei, însoțită de alte simptome neurologice;
tumorile cerebrale: evoluție subacută sau lentă, în funcție de tipul tumorii și de reacția țesutului cerebral înconjurător;
infecțiile cerebrale (bacteriene sau virale): tulburările de limbaj sunt, de obicei, însoțite de o stare generală proastă, febră, redoare de ceafă;
traumatisme cerebrale (contuzii, hematoame subdurale sau epidurale);
crize epileptice: unele forme de epilepsie se pot manifesta cu episoade de tulburări de limbaj, cu sau fără pierderea conștienței;
sindroamele de demență.

Factori de risc

Cei mai importanți factori de risc pentru dezvoltarea afaziei sunt, de departe, factorii de risc cardiovasculari, datorită prevalenței bolilor cerebrovasculare între cauzele afaziei și, de asemenea, legătura lor inclusiv cu dezvoltarea anumitor tipuri de demență:

vârstă;
sexul (riscul este mai mic sau mai mare în funcție de vârstă);
încărcătura genetică (rudele de gradul I ale pacienților au un risc crescut);
fumatul;
hipertensiunea arterială;
hipercolesterolemia;
diabetul zaharat;
obezitatea;
sedentarismul;
consumul excesiv de alcool.

Simptome

În funcție de cauză, afazia poate fi unicul simptom sau poate fi însoțită de alte simptome neurologice cum ar fi:

tulburări de sensibilitate și/sau pareză pe o parte (aproape totdeauna dreaptă) a corpului;
tulburări vizuale (defect de câmp vizual);
tulburări de praxis (capacitatea de a folosi obiecte sau de a executa anumite acțiuni);
tulburări de memorie și alte dificultăți cognitive;
tulburări de deglutiție;
tulburări de comportament.

Competența lingvistică anterioară instalării afaziei, mai ales în formele lent progresive, are un rol important în severitatea prezentării clinice; pacienții cu un nivel înalt de educație pot dezvolta trucuri pentru a ușura exprimarea și pot masca simptomele pentru un timp mai îndelungat.

Diagnosticare

Testarea cognitivă generală de un neuropsiholog sau de un terapeut al vorbirii și al limbajului poate identifica grade mai fine ale disfuncțiilor, contribuind la planificarea schemei terapeutice și la evaluarea potențialului de vindecare. Neuropsihologii sunt calificați pentru a diagnostica această afecțiune efectuând o varietate de teste pe pacient. Testele implică aritmetică mentală, matematică scrisă și operații succesive. De asemenea, testează interpretările pacienților cu privire la simbolurile matematice și alinierea numerelor în coloane.

Formele cronice, cu debut lent, pot fi evaluate în ambulator de un neurolog, ulterior se pot consulta și alți specialiști, cum ar fi medicul geriatru sau medicul psihiatru, în funcție de caracteristicile pacientului și de comorbidități.

Analize de sânge sunt indicate pentru a evalua eventuale deficite metabolice sau electrolitice care pot cauza sau contribui la dezvoltarea tulburărilor de limbaj.

Electroencefalogramă (EEG) este o investigație prin care se vizualizează activitatea electrică a creierului, modificările anumitor parametri ai acestei activități (încetinirea ei sau, dimpotrivă, hiperactivitatea) pot susține sau ghida suspiciunea clinică.

Tehnicile imagistice cerebrale (CT sau RMN cu sau fără substanță de contrast) sunt necesare pentru caracterizarea leziunii (infarct cerebral, hemoragie, masă tumorală) și au rolul de a stabili etiologia cât mai probabilă a leziunii identificate mai devreme.

Tratament

În afecțiunile acute care se pot manifesta cu afazie, este necesară stabilirea diagnosticului cât mai rapid, pentru a institui tratamentul adecvat: în accidentele vasculare ischemice se pot administra trombolitice sau se poate încerca extracția trombului (cheagului de sânge) care astupă artera. Astfel, șansele de recuperare a deficitelor instalate cresc semnificativ. De aceea, este esențial ca pacientul să se prezinte de urgență la spital în cazul apariției bruște a unei tulburări de vorbire.

În infecții cerebrale (cea mai frecvent manifestată prin afazie fiind encefalita cu virusul herpes), este indicat tratamentul antibiotic/antiviral și, în unele cazuri, corticosteroizi. În cazul tumorilor cerebrale se pot administra depletive, care să reducă edemul asociat adesea cu acestea, sau corticosteroizi, pentru a reduce inflamația locală și ameliorarea sau stabilizarea simptomelor până se poate începe un tratament specific.

Reabilitarea tinde să se concentreze asupra predării unor noi strategii bazate pe neuroplasticitate. În cele din urmă, deși pacientul nu se va recupera niciodată complet, tratamentul poate oferi instrumente care îl ajută să se adapteze la noua situație.

Tratamentul pentru acalculia secundară, pe de altă parte, variază în funcție de tulburarea asociată. Vestea bună este că noua tehnologie oferă informații și aplicații pentru a ajuta pacienții cu această afecțiune complexă.

Complicații

Acalculia este o tulburare neuropsihologică caracterizată prin pierderea abilității de a efectua calcule matematice, apărută în urma unei leziuni cerebrale sau a unei afecțiuni neurologice. Complicațiile asociate cu acalculia pot afecta semnificativ viața de zi cu zi, deoarece calculele matematice sunt necesare în numeroase activități cotidiene, cum ar fi gestionarea finanțelor, măsurarea timpului sau cumpărăturile.

Pacienții pot întâmpina dificultăți în gestionarea banilor, ceea ce poate duce la probleme financiare și la o pierdere a independenței. De asemenea, pot apărea dificultăți în planificarea activităților care implică secvențiere sau estimare, deoarece aceste procese necesită abilități numerice. În mediul profesional, acalculia poate limita semnificativ performanțele, mai ales în domenii care implică activități tehnice sau administrative.

Acalculia poate fi însoțită și de alte tulburări cognitive, cum ar fi afazia, apraxia sau dificultăți în înțelegerea limbajului matematic, ceea ce agravează impactul asupra vieții pacientului. Intervențiile terapeutice, cum ar fi reabilitarea cognitivă și terapiile ocupaționale, sunt esențiale pentru a îmbunătăți capacitatea de adaptare și pentru a compensa deficitul, permițând pacientului să-și mențină cât mai mult posibil funcționalitatea și independența.

Prevenție

Având în vedere că afazia apare cel mai frecvent în bolile cerebrovasculare și în sindroamele de demență, prevenția acestor afecțiuni este indirectă indicată și în acest sens.

Stimularea cognitivă: învățarea unui lucru nou, hobby-uri mai complexe din punct de vedere intelectual (cititul, exersarea unei limbi străine, jocuri strategice - cum ar fi șah, bridge, sudoku, puzzle), vizitele la muzeu sau la operă, activități de voluntariat.

O viață socială activă, atât prin stimularea creierului cât și prin combaterea depresiei, izolarea socială fiind, din păcate, o problemă des întâlnită în cazul pacienților cu afazie, din cauza comunicării deficitare sau imposibile.

Reducerea stresului cronic prin tehnici de relaxare cum ar fi meditația, masajul, exerciții de respirație.

Obținerea unui somn de calitate pe durata nopții este esențială nu doar pentru bunăstarea și buna dispoziție de a două zi, dar și pentru prevenirea demenței.

Managementul factorilor de risc cardiovasculari:

renunțarea la fumat;
menținerea unei vieți active fizic (efort fizic moderat timp de cel puţin 20 de minute, de trei ori pe săptămână);
evitarea supraponderalităţii sau obezității;
alimentație diversificată și sănătoasă (dietă mediteraneană, săracă în grăsimi săturate și grăsimi trans, bogată în cereale integrale, antioxidanți, peşte, fructe și legume);
respectarea tratamentului pentru controlul tensiunii arteriale, al diabetului și al colesterolului mărit;
diagnosticarea și tratarea sindromului de apnee în somn.

Autor

Dr. Dunca Ioana Virginia

Medic Specialist, Neurologie

Alte afecțiuni similare

Aberaţia cromozomială

Aberațiile cromozomiale sunt anomalii structurale sau numerice ale cromozomilor. Acestea pot fi de natură congenitală sau pot apărea spontan şi pot avea un impact...

Vezi detalii

Abulia

Ținând cont de faptul că face parte din domeniul tulburărilor de impuls și activitate, abulia reprezintă o reducere cantitativă a activității unui individ, concomitent...

Vezi detalii

Acalazie

Acalazia este o tulburare rară de deglutiție (actul fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac/înghițire), care afectează...

Vezi detalii

Acatizia

Acatizia este un sindrom care poate fi greu de suportat, mai ales că de cele mai multe ori apare ca efect advers la medicamente care sunt luate pentru afecțiuni...

Vezi detalii

Accident vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral (AVC) apare atunci când fluxul de sânge la o parte a creierului este întrerupt sau redus, privând ţesutul cerebral de oxigen şi nutrienţi....

Vezi detalii

Acnee

Acneea vulgară este o afecțiune ocluzivă și inflamatorie localizată la nivelul foliculului pilosebaceu - structurile asociate firului de păr în profunzimea pielii ce...

Vezi detalii