Acalazie

Cauze

Cauzele exacte ale acalaziei sunt necunoscute, dar cercetătorii au mai multe teorii. Una dintre ele este legată de degenerarea celulelor nervoase din straturile mușchilor esofagieni, care permit esofagului să împingă alimentele spre și în stomac.

Contracțiile și relaxărle esofagului sunt controlate de plexurile nervoase Auerbach (stratul muscular) și Meissner (submucos). Acestea sunt, de fapt, prelungiri ale exonilor sistemului nervos simpatic și parasimpatic și sunt situate în peretele esofagian. 

Acalazia, adică lipsa relaxării sfincterului esofagian inferior, este cauzată de distrugerea progresivă a plexului Meissner printr-un proces inflamator. Acesta se va afla în hipercontracție și va deveni o stenoză funcțională eso-gastrică. Esofagul inferior se va dilata atât datorită stazei, cât și pierderii contracțiilor musculaturii din această porțiune. 

Există o teorie a unui mecanism autoimun al acestor modificări în care celule imune proprii ale organismului au ca țintă acești neuroni, ceea ce duce la distrugerea lor. Există și o posibilă implicare genetică. 

De asemenea, pacienții cu acalazie au de aproape patru ori mai multe șanse de a avea o tulburare autoimună, cum ar fi diabetul de tip I, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau sindromul Sjögren.

Alte studii sugerează o posibilă relație între acalazie și infecții parazitare sau virale; persoanele cu această tulburare pot prezenta dovezi ale infecțiilor anterioare, cum ar fi anticorpi împotriva virusului herpes simplex (care provoacă herpesul), virusului papiloma uman (HPV), virusul rujeolei și altele.

Simptome

Nu toți cei cu acalazie prezintă simptome, dar majoritatea persoanelor cu această afecțiune au dificultăți în a înghiți alimentele sau lichidele (disfagie). Înghițirea tinde să devină treptat mai dificilă și mai dureroasă, până la punctul în care uneori este imposibilă.

Simptomele specifice acalaziei apar în timpul sau după masă și includ:

• disfagia - senzația că alimentele sau lichidele sunt greu de înghițit și se blochează în esofag sau se „lipesc” în drumul spre stomac (cel mai frecvent simptom). Uneori, pacienții afirmă că după acumularea unei cantități mai mari de mâncare sau după ingestia unei băuturi carbogazoase simt cum acestea trec în stomac (presiunea coloanei de alimente depășește presiunea sfincterului esofagian inferior);
• regurgitare (alimente și lichide ajung înapoi în gură după ce au fost înghițite fără a ajunge în stomac, deci fără a fi digerate);
• dureri în piept (pot fi severe și pot trezi pacientul din somn, pot fi confundate cu dureri cardiace);
• pirozis (arsuri retrosternale) - ele nu sunt cauzate de refluxul gastro-esofagian, ci de fermentația alimentelor care stagnează în esofag;
• tuse, mai ales noaptea;
• sufocare sau inhalare de alimente, ori lichide în căile respiratorii putând duce la pneumonie de aspirație;
• pierderea în greutate - din cauza disfagiei, pacienții își reduc alimentația pe de o parte, pe de altă parte alimentele nu mai ajung să fie absorbite;
• există o legătură între acalazia pe termen lung și riscul de a dezvolta cancer de esofag, dar riscul este mic.

Tratament

În prezent, nu există niciun tratament capabil să vindece complet acalazia, dar sunt disponibile mai multe abordări pentru ameliorarea simptomelor. Scopul acestora este de a normaliza contracțiile din esofag și de a ajuta sfincterul să se relaxeze și să permită alimentelor să treacă în stomac: 

• dilatarea sfincterului esofagian: acesta se poate face cu ajutorul unor instrumente cu vârful subțire și corpul mai gros, numite bujii, și a fost una dintre metodele cele mai folosite dar soldate cu mai multe complicații. Dilatarea cu balon presupune introducerea unui endoscop prin gură în esofag și umflarea lui în sfincterul esofagian inferior, determinând întinderea și microruptura mușchilor sfincterului, până când acesta se relaxează suficient pentru a permite alimentelor și lichidelor să treacă cu ușurință în stomac. 

Dilatarea cu balon este cea mai comună abordare pentru tratarea acalaziei; majoritatea pacienților (65%-80%) raportează o îmbunătățire semnificativă a deglutiției după procedură. Cu toate acestea, ameliorarea este temporară, iar simptomele acalaziei pot reveni în timp, necesitând tratament suplimentar. 

• chirurgia acalaziei - miotomie esofagiană: gastroenterologul taie mușchii esofagului, ai sfincterului esofagian și stomacului inferior pentru a preveni strângerea acestora. Miotomia de acalazie poate fi efectuată prin două moduri: pe gură, cu un endoscop (miotomie endoscopică peroral/POEM) sau prin mai multe mici incizii în abdomen (miotomie Heller laparoscopică). 

O miotomie a sfincterului esofagian inferior modifică suficient mușchii pentru a ameliora simptomele de acalazie, dar nu suficient cât să provoace refluxul acid. Aceasta este soluția permanentă pentru acalazie, dar nu este potrivită pentru toți pacienții. 

• injecții cu toxină botulină (botox): injectarea toxinei botulinice în sfincterul esofagian inferior îi ajută pe unii pacienți care suferă de acalazie; metoda funcționează prin amorțirea sfincterului și a nervilor din jur, permițându-le să se relaxeze. 

Injecțiile cu botox se fac cu un ac special introdus printr-un endoscop; au, însă, un efect limitat, care durează aproximativ un an, astfel încât pot fi necesare proceduri repetate. Această metodă este deosebit de utilă pentru pacienții în vârstă și pentru cei care nu pot face o dilatare cu balon sau miotomie. 

• medicamente: în general, medicamentele nu sunt eficiente în tratarea acalaziei; unele, care conțin nitrați sau blocante ale canalelor de calciu, pot ajuta la relaxarea temporară a sfincterului esofagian inferior. Cu toate acestea, tratamentul trebuie administrat înainte de fiecare masă iar efectele lui secundare depășesc beneficiile;
• esofagectomie: îndepărtarea esofagului este un tratament de ultimă instanță.

Complicații

Unele complicații ale acalaziei sunt rezultatul regurgitării alimentelor în esofag și aspirarea lor apoi în trahee, care duce la plămâni; aceste complicații includ: 

• pneumonie; 
• infecții pulmonare; 
• megaesofag (esofag mărit și slăbit); 
• esofagită (iritație și inflamație în esofag); 
• cancer esofagian. 

Nu doar tulburarea în sine, ci și tratamentul acalaziei poate declanșa unele complicații. printre acestea se numără: 

• perforație esofagiană (formarea unei găuri în pereții esofagului); 
• mediastinită;
• boala de reflux gastroesofagian.

Autor

Dr. Niculescu Cristina-Cosmina

Medic Primar