medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Acropustuloza infantilă

Acropustuloza infantilă

Descoperă informații utile despre acropustuloza infantilă: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre acropustuloză

Acropustuloza infantilă este a afecțiune a pielii caracteristică sugarului, dar care poate să apară și la copilul mai mare sau chiar la adult, localizată la nivelul palmelor, tălpilor și pe laba piciorului. Mai puțin afectate sunt gleznele, fața dorsală a mâinilor, scalpul și încheieturile. Ea se prezintă sub forma unor umflături mici, plate (vezicule), care, în timp, se pot umple cu un conținut purulent (pustule). Aceste leziuni ale pielii, extrem de pruriginoase (provoacă mâncărime), se pot rupe şi, pe locul în care au fost acestea, apar zone maronii. În timp, pielea afectată își redobândește culoarea normală. Afecțiunea este autolimitată (în jurul vârstei de trei ani poate să dispară complet) și recurentă (leziunile evoluează cam 1-2 săptămâni și reapar la interval de 2-4 săptămâni).

Picior de copil afectat de acropustuloza infantila

Cauze

Cauzele care conduc la apariția acestei afecțiuni dermatologice nu sunt încă cunoscute. Se știe doar că boala apare prin obstrucția orificiilor glandelor din piele care produc sebum. Se pare că există o strânsă legătură între scabie (râie), o afecțiune parazitară cauzată de Sarcoptes scabiei, și acrodermatita infantilă. În multe cazuri, acrodermatita apare după infecția cu parazitul denumit Sarcoptes scabiei. Acest parazit pătrunde în piele și depune ouă la acest nivel. Acropustuloza apare ca o reacție alergică la acești paraziți („sindrom postscabie”). În timp ce râia este o afecțiune foarte contagioasă, acropustuloza nu este deloc contagioasă.

Factori de risc

Vârsta mică reprezintă unul din factorii de risc al acropustulozei. Afecțiunea se întâlnește în special în primul an de viață, dar este destul de frecventă până la vârsta de trei ani. Leziunile sunt cu atât mai grave cu cât vârsta este mai mică.

Scabia predispune la apariția acestei afecțiuni dermatologice; de cele mai multe ori, cele două afecțiuni pot coexista sau scabia predispune la apariția acrodermatitei infantile.

Prezența unuia sau a mai multor episoade de erupție caracteristică acrodermatitei infantile sau a oricăror leziuni cutanate în antecedentele personale ale pacientului constituie un factor de risc pentru recidiva bolii.

Acrodermatita infantilă nu este o afecțiune ereditară, cu toate că apare, de obicei, mai frecvent la rude.

Ambele sexe sunt afectate în aceeași măsură, neexistând o predispoziție în funcție de rasă.

Simptome

Debutul afecțiunii este, de obicei, în luna 2-3 de viață, când apar leziunile care se concentrează la nivelul extremităților membrelor superioare și inferioare. Ele apar sub forma unor papule roz (leziuni care depășesc planul pielii) care, în aproximativ 24 de ore, se transformă în pustule (leziuni cu un conținut alb sau gălbui) cu diametrul mai mic de 5 mm. Evoluția de la papule la pustule durează în medie zece zile, iar pe locul pe care au fost pustulele, pielea poate rămâne un timp închisă la culoare.

Datorită acestor leziuni extrem de pruriginoase de la nivelul pielii, sugarul sau copilul mic este extrem de iritabil, deoarece nu poate să calmeze mâncărimea. Semnele acropustulozei nu confluează și, de obicei, sunt distribuite sub formă de buchețele, acral (la extremități) și evoluează spre pustule, de unde și numele bolii de acropustuloză.

Bebelus la control dermatologic

Diagnosticare

Recoltarea de sânge în vederea analizelor nu este necesară. Totuși, acestea pot pune în evidență o creștere ușoară a leucocitelor și a eozinofilelor.

De cele mai multe ori, simpla inspecție a tegumentului este suficientă pentru a pune diagnosticul pozitiv. De aceea, copilul trebuie să ajungă cât mai devreme la medicul specialist care, în urma examinării, poate stabili diagnosticul. Pentru un diagnostic și un tratament corect, trebuie exclusă prezența parazitului care cauzează scabia de la nivelul leziunilor.

Medicii pot solicita efectuarea de analize de sânge pentru a exclude afecțiuni virale (boala gură-mână-picior, varicela), infecții parazitare (scabia) sau bacteriene (impetigo). Anamneza este foarte importantă și în aceste cazuri, ea putând oferi informații despre un eventual contact cu un alt subiect diagnosticat sau care prezintă simptomele uneia din afecțiunile amintite. Ea poate oferi detalii despre asocierea la erupție a unor alte simptome (febră, apetit capricios sau chiar refuzul alimentației) și a modului de apariție și evoluție a leziunilor cutanate ori despre vaccinările pe care le-a făcut copilul. Localizarea erupției și caracterul ei sunt informaţii care vin în sprijinul confirmării sau infirmării diagnosticului de acrodermatită infantilă.

Tratament

Instituirea unui tratament nu este neapărat necesară în toate cazurile de acrodermatită la copil, cu atât mai mult cu cât, de obicei, afecțiunea se rezolvă spontan până la vârsta de trei ani.

Pentru a evita ca pustulele să se rupă, se pot folosi șosete sau mănuși din bumbac.

Deoarece erupția provoacă mâncărime, este utilă administrarea de medicamente antialergice.

Pentru a reduce inflamația de la nivelul pielii și pentru a calma mâncărimea, se pot utiliza, în funcție de gravitate, creme cu corticosteroizi în perioadele de acutizare. Uneori, aceste creme cu corticoizi aplicate topic la nivelul pielii pot provoca uscăciunea acesteia și, de aceea, e bine să se asocieze creme emoliente. În cazul în care acrodermatita se dezvoltă în strânsă legatură cu scabia, se va avea în vedere terapia scabiei. Studiile arată că, deşi scabia este tratată corect, acropustuloza poate recidiva.

În cazuri rare, în formele grave, trebuie cântărită cu grijă necesitatea de a administra antibioterapie. Atât utilizarea de creme topice cu corticoizi, cât și administrarea de antibiotice sunt marcate de posibilitatea de apariție a unor efecte adverse și, de aceea, sunt evitate pe cât posibil la copii.

De obicei, pe măsură ce copilul crește, leziunile devin tot mai puțin frecvente și tot mai puțin severe și, prin urmare, mai ușor de tratat.


Complicații

De cele mai multe ori, acropustuloza nu se complică și are evoluție autolimitată până la vârsta de trei ani.

Prevenţie

Atât timp cât nu se cunoaște care este cauza acestei boli, nu putem vorbi despre o reală prevenție. Odată diagnosticată, acropustuloza infantilă necesită urmărire pentru controlul simptomelor și evaluarea evoluției leziunilor cutanate. Dacă simptomatologia este ținută sub control, urmărirea nu mai e necesară, în special la copiii care depășesc perioada de sugar, la care manifestarea este mult mai puțin gravă. O urmărire mai atentă este necesară la copiii care primesc tratament pentru scabie (boală ce se poate asocia) sau a celor care necesita administrarea de tratament antibiotic pentru prezența unor leziuni suprainfectate (cazuri rare).

Putem vorbi, însă, despre prevenția suprainfectării leziunilor acropustulozei infantile și, de aceea, copiii ar trebui să poarte mănuși sau șosete de bumbac, care pot proteja leziunile de eventualele traumatisme.

Autor

Dr. Vidrighin Anca

Medic Primar Pediatrie

Echipa medicală - Pediatrie și Dermatovenerologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.