Acnee hormonală

Cauze

La modul general, în apariția acneei sunt implicate următoarele mecanisme:

• activitatea dezechilibrată a glandelor sebacee, cu hiperseboree și alterare a compoziției de acizi grași a sebumului;
• dezechilibrul hormonal;
• interacțiunea cu neuropeptide;
• diferențierea aberantă a epiteliului folicular, cu hiperkeratinizare foliculară;
• inducerea inflamației;
• disfuncția sistemului imunitar.

Mai multe tipuri de hormoni sunt implicate în controlul secreției de sebum, iar orice modificare a acestora poate duce la apariția leziunilor de acnee:

• hormonii androgeni: testosteron, androstendion, dihidroepiandrotension (DHEAS) sunt responsabili de creșterea glandelor sebacee, de proliferarea sebocitelor și de producția de lipide. Receptorii de la nivelul unității pilosebacee au capacitatea de matabolizare a hormonilor prin enzime specifice, transformându-i în androgeni mai potenți;
• hormonii estrogeni: sunt produși de enzima aromatază din testosteron, enzimă întâlnită în ovare, în țesutul adipos și în alte țesuturi periferice; estrogenii acționează în unitatea pilosebacee, prin inhibarea secreției de testosteron, crescând producția de SHBG (sex hormone-binding globulin) a ficatului și scăzând astfel testosteronul seric;
• hormonii IGF-1: factor de creștere insulin-like 1 – acționează asupra androgenilor, a creșterii glandelor sebacee și a producției de lipide; insulina este legată de IGF, poate stimula producția de androgeni în suprarenale și ovare și inhibă producția hepatică de SHBG;
• hormonii de creștere: growth hormone (GH) sunt secretați de hipofiză și stimulează producția de IGF în ficat și în țesuturi periferice. Receptorii pentru acești hormoni se găsesc în glandele sebacee și în foliculii piloşi;
• hormonii CRH: de eliberare a corticotropinei – sunt produși de hipotalamus și sunt implicați în sinteza de POMC (proopiomelanocortina) de către glanda hipofiză; CRH inhibă proliferarea glandelor sebacee, induc lipogeneza, stimulează conversia DHEA la testosteron;
• hormonii melanocortine ACTH și MSH: sunt produși de hipofiză ca răspuns la CRH;
• hormonii glucocorticoizi: cortizolul - reprezintă hormonii de stres reglați de ACTH și acționează pentru diferențierea și proliferarea sebocitelor.

Cele mai frecvente afecțiuni endocrinologice care asociază acnee sunt:

• sindromul ovarelor polichistice (SOPC);
• hiperplazia adrenală congenitală;
• tumorile adrenale, ovariene, pituitare sau hipotalamice.

Simptome

Leziunile provocate de acneea hormonală sunt localizate prodominant în jumătatea inferioară a feței, cuprinzând zona periorală, linia mandibulară, precum și zona cervicală anterioară. Afectarea nu se limitează însă la zona inferioară a feței, ci poate atinge și spatele sau jumătatea superioară a feței, chiar dacă acneea hormonală apare mai rar pe frunte.

Simptomele specifice acneei hormonale sunt leziunile inflamatorii cu papule eritematoase și pustule de intensitate ușoară - moderată și cu puține leziuni retenționale de tipul comedoanelor (puncte albe și puncte negre). Hiperpigmentarea postinflamatorie este frecventă, la fel și cicatricile, care apar la peste 20% dintre persoanele afectate.

Un alt semn specific este pielea mai sensibilă și cu toleranță mai scăzută la tratamentele topice, comparativ cu pielea adolescenților.

În funcție de tipul leziunilor, se poate face o clasificare a acneei hormonale, astfel:

• inflamatorie: afectează peste jumătate dintre cazuri, este caracterizată prin prezența unor papule eritematoase, pustule și noduli, iar hiperseboreea nu este prezentă;
• retențională: se caracterizează prin apariția a numeroase leziuni comedoniene, închise sau deschise; hiperseboreea este prezentă, iar leziunile afectează toată fața.

În acneea de cauză hormonală se pot identifica și alte semne și simptome legate de hiperandrogenism:

• hirsutism (pilozitate în zone specifice bărbaților: barbă, perciuni, periombilical);
• seboree accentuată;
• alopecie;
• tulburări hormonale;
• disfuncții ovariene;
• infertilitate;
• pubertate precoce;
• clitoromegalie;
• îngroșarea vocii;
• acanthosis nigricans (afecțiune a pielii, caracterizată prin zone închise la culoare – maronii sau negre – care apar în pliurile și cutele pielii);
• sindrom metabolic.

Tratament

Tratamentul acneei hormonale reprezintă o provocare terapeutică pentru că, de multe ori, această afecțiune are tendința să recidiveze și necesită management pe termen lung.

În alegerea terapiei se va ține cont de factori, precum:

• severitatea leziunilor;
• răspunsul la tratamentele anterioare;
• impactul psihosocial;
• probabilitatea unei sarcini.

Tratamentul acneei hormonale poate merge pe mai multe paliere:

• topic: este cel mai frecvent și eficient și se bazează pe retinoizi, antibiotice, benzoil peroxid, acid azelaic, dapsonă sau asocieri ale acestora;
• sistemic: țintește reglarea hormonală, presupune antibiotice, terapie hormonală (blocanți ai receptorilor de androgeni, inhibitori ai producției ovariene de androgeni, inhibitori ai producției adrenale de androgeni), retinoizi;
• anticoncepționale: reprezintă combinații de hormoni care inhibă secreția de androgeni la nivel ovarian. Acest tratament este recomandat în colaborare cu medicul endocrinolog sau cu cel ginecolog, în cazul formelor de acnee ușoară sau moderată, care nu răspund la tratament topic. Trebuie să se țină cont de contraindicațiile acestora și de reacțiile adverse care pot apărea (mai ales riscul cardiovascular de tromboembolism);
• adjuvant: constă în folosirea unor anumite produse cosmetice (pentru hidratare, exfoliere, curățare, protecție UV), anumite proceduri mecanice (extracție de comedoane, injectare de corticoizi, electrocauterizare, microdermabraziune) sau peeling-uri chimice și lasere;
• naturist: este de evitat fără o discuție cu medicul dermatolog, pentru că poate induce reacții adverse, cu dermatite de contact, dezechilibre metabolice sau poate agrava afecțiunea.

Complicații

Complicațiile cele mai frecvente ale acneei sunt date de modificările induse pe termen lung. Acestea pot fi de intensitate mai mare, atunci când leziunile sunt traumatizate și sunt reprezentate de hiperpigmentări postinflamatorii și cicatrici.

De asemenea, nerespectarea indicațiilor medicului dermatolog cu privire la tratament, precum și ideea că tratamentul homeopat ar putea fi suficient, pot agrava leziunile, prin dermatite de contact alergice sau iritative.

Autor

Dr. Soare Iulia

Medic Specialist Dermatovenerologie