Boala pilonidală

Cauze

O cauză foarte clară pentru apariția bolii pilonidale nu a fost încă depistată, dar, pentru că diagnosticarea s-a făcut, în special, la bărbații cu o pilozitate corporală mai accentuată, se consideră că printre cauze ar fi:

• hainele prea strâmte (care favorizează frecarea cu firele de păr din zona coxo-anală, acestea pătrunzând mai adânc în piele și provocând, astfel, apariția chisturilor pilonidale);
• mersul pe bicicletă (tot ca urmare a frecării, mai ales în zona anală, fiind favorizată apariția abceselor pilonidale);
• unele profesii, precum bărbierii și îngrijitorii de câini (pentru că firele de păr intrate sub piele sunt tratate de organism ca fiind corpuri străine, sistemul imunitar creează o zonă de inflamație în jurul lor. Așa se explică de ce persoanele care practică aceste două meserii au dezvoltat chisturi pilonidale între degete).

Simptome

Simptomele care însoțesc un chist pilonidal devin mai accentuate odată cu suprainfectarea:

• durere în timpul șederii;
• înroșire a zonei unde firul de păr este crescut sub piele;
• sensibilitate la atingere;
• acumulare de puroi;
• fire de păr care ies din chist;
• febră (în cazuri de suprainfectare);
• greață și vărsături;
• formare a unor mici găuri în chist.

Tratament

Tratament clasic

În funcție de stadiul bolii, tratamentul acesteia presupune mai multe etape:

• Drenajul și incizia (presupun o curățare a chistului sub anestezie locală și  lăsarea lui deschisă să se vindece, proces care durează până la cinci săptămâni. În acest timp, medicul va administra antibiotic, analgezice și antiinflamatorii. Rata de recidivă variază între 20–50% și depinde foarte mult de rigurozitatea igienei păstrate de pacient pe durata vindecării);
• Excizia (presupune o intervenție chirurgicală de îndepărtare totală a chistului sub anestezie totală. Aici, medicul decide dacă închide total incizia sau dacă o lasă deschisă și o umple cu tifon, care este schimbat zilnic până la vindecare. În cazul suturării inciziei, vindecarea apare după o lună; în schimb, în cazul lăsării ei deschise, vindecarea durează până la o lună și jumătate).

Îngrijirea postoperatorie a zonei

Tratamentul acasă al bolii pilonidale după operație presupune menținerea unei igiene riguroase în zona afectată și îngrijirea ei conform indicațiilor medicului. Deoarece procesul poate fi dureros, se poate recomanda administrarea analgezicelor și chiar a antibioticelor, pentru a evita suprainfectarea plăgii.

Pentru a preveni apariția unui nou chist pilonidal, medicul specialist poate indica epilarea zonei, evitarea hainelor strâmte și a statului prelungit pe suprafețe dure.

Tratament naturist

Uneori, uleiul esențial de arbore de ceai poate fi eficient în eradicarea infecțiilor, el fiind un antiseptic natural. De asemenea, uleiul de ricin aplicat local poate ajuta la retragerea chistului, iar pasta de turmeric are proprietăți antibiotice, antibacteriene, antiinflamatorii și antioxidante, care pot favoriza vindecarea mai multor boli infecțioase.

Este recomandat să nu luați singuri decizia unui tratament acasă, ci numai după ce ați fost consultați de un specialist și s-a exclus existența unei suprainfectări. Numai acesta este în măsură să vă prescrie tratamentul potrivit.

Complicații

Principalul risc al bolii pilonidale îl reprezintă rata ridicată de recidivă. Aproape 50% dintre pacienții care au fost diagnosticați și tratați se confruntă cu reapariția chisturilor sau abceselor pilonidale.

De asemenea, un număr foarte mare de pacienți se prezintă la medic atunci când boala este deja într-un stadiu avansat, adică prezintă un abces pilonidal care este o complicație a acestei afecțiuni și care este însoțit de durere, mâncărime, stări febrile ori subfebrile, hiperestezie cutanată și apariția de mici orificii la nivelul pielii.