Ciuma (pesta)

Descoperă informații utile despre ciuma (pesta): de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre ciumă (pesta)

Ciuma este o boală care afectează oamenii și alte mamifere. Este cauzată de bacteria Yersinia pestis, iar oamenii se infectează de obicei prin mușcătura unui purice infectat de la un rozător sau prin atingerea unui animal infectat. Ciuma poate fi vindecată cu antibiotice, dar acestea trebuie administrate prompt pentru a preveni boli grave sau decesul. Ciuma este cunoscută pentru uciderea a milioane de oameni în Europa în Evul Mediu. În zilele noastre, este o cauză rară, dar persistentă, de boală în zonele subdezvoltate din vestul Statelor Unite și în anumite regiuni din Africa și Asia.

Tipuri de ciumă

Cele trei tipuri de ciumă sunt: bubonică, septicemică și pneumonică. Acestea sunt denumite după partea corpului care este infectată de Y. pestis.

ciuma bubonică este cea mai frecventă formă de ciumă. Este, de asemenea, cea mai ușor de tolerat de către organism. Cu un tratament rapid cu antibiotice, șansele de recuperare sunt de aproximativ 95%. Ciuma bubonică face ca unul sau mai mulți ganglioni limfatici să fie dureroși și umflați. Ganglionii limfatici afectați sunt de obicei în apropierea locului unde pacientul a fost mușcat de un purice infectat;
ciumă septicemică: când Y. pestis ajunge în sânge, apare ciuma septicemică. Aceasta distruge țesuturile, ducând la gangrenă și insuficiență organică. Se poate contracta ciumă septicemică în urma unei mușcături de purice sau când fluidele corporale ale unui animal infectat pătrund într-o crăpătură a pielii;
ciuma pneumonică apare atunci când bacteria Y. pestis ajunge în plămâni. Este cel mai puțin frecvent și cel mai periculos tip de ciumă. Ciuma pneumonică se poate răspândi de la o persoană la alta prin tuse și strănut, la fel ca răceala obișnuită. De asemenea, se poate contracta prin contact cu animale infectate sau prin bacterii care se deplasează în plămâni dintr-o altă parte a corpului (infecție secundară);
ciuma faringiană este foarte rară și se manifestă prin inflamația gâtului, febră și buboni în zona cervicală.

Cauze

Cauzele apariției ciumei includ:

mușcătura puricilor infectați;
contactul neprotejat cu fluide corporale infecțioase sau materiale contaminate;
inhalarea picăturilor respiratorii/particulelor mici de la un pacient cu ciumă pneumonică.

Factori de risc

Riscul de a contracta ciumă este foarte scăzut. La nivel mondial, doar câteva mii de oameni se îmbolnăvesc de ciumă în fiecare an. Cele mai frecvente locații unde apare boala sunt Madagascar, Republica Democrată Congo și Peru.

Factorii de risc pentru ciumă includ:

zonele rurale și semi-rurale;
orașe cu supraaglomerare, salubritate precară sau populații mari de șobolani;
muncă în aer liber în zone în care animalele purtătoare de ciumă sunt comune. Persoanele care lucrează în clinici veterinare din aceste regiuni au, de asemenea, riscul de a intra în contact cu pisici și câini de companie care suferă de boală;
campingul, vânătoarea sau drumețiile în zonele în care locuiesc animale purtătoare de ciumă pot crește riscul de a fi mușcat de un purice infectat.

Simptome

Simptomele ciumei includ:

febră;
frisoane;
dureri de cap și dureri musculare;
slăbiciune și oboseală;
amețeli;
greață, vărsături și diaree;
ganglioni limfatici umflați și dureroși (ciumă bubonică);
dureri abdominale și sângerări nazale, gura sau sub piele (ciumă septicemică);
respirație dificilă, dureri în piept, tuse și mucus cu sânge sau apos (ciumă pneumonică).

Diagnosticare

Un specialist în boli infecțioase este medicul cel mai potrivit să diagnosticheze și să trateze ciuma. Ciuma este un diagnostic plauzibil pentru persoanele bolnave care locuiesc sau au călătorit recent în vestul Statelor Unite sau în orice altă zonă endemică de ciumă. Cel mai frecvent semn al ciumei bubonice este dezvoltarea rapidă a unui ganglion limfatic umflat și dureros numit bubon. O mușcătură de purice cunoscută sau prezența unui bubon pot ajuta un medic să considere ciuma drept o cauză a bolii. În multe cazuri, în special în ciuma septicemică și pneumonică, nu există semne evidente care să indice ciuma.

Diagnosticul se face prin prelevarea de probe de la pacient, în special sânge sau o parte a unei glande limfatice umflate, și trimiterea acestora pentru teste de laborator. Se poate preleva o probă de sânge, salivă (mucus sau flegmă) sau lichid dintr-un ganglion limfatic. Dacă se suspectează puternic că ciuma este cauza bolii, tratamentul cu antibiotice trebuie să înceapă imediat ce probele sunt colectate, fără a aștepta rezultatele finale.

Tratament

Ciuma este o boală foarte gravă, dar se poate trata cu antibiotice disponibile în mod obișnuit. Cu cât un pacient solicită mai devreme îngrijiri medicale și primește un tratament adecvat pentru ciumă, cu atât sunt mai mari șansele sale de recuperare completă.

Persoanele aflate în contact strâns cu pacienți cu ciumă pneumonică foarte bolnavi pot fi evaluate și, eventual, plasate sub observație. De asemenea, se poate administra terapie antibiotică preventivă, în funcție de tipul și momentul contactului personal.

Complicații

Complicațiile ciumei pot include:

gangrena: se pot forma cheagurile în vasele mici de sânge ale degetelor de la mâini și de la picioare, nasului și urechilor. Acest lucru poate provoca moartea țesuturilor. Țesutul mort trebuie îndepărtat;
meningita: în puține cazuri, ciuma poate provoca umflarea și îmbolnăvirea țesuturilor protectoare care înconjoară creierul și măduva spinării;
ciuma faringiană: apare atunci când boala este prezentă în țesuturile din spatele cavității nazale și a gurii, numite faringe. Aceasta se numește ciumă faringiană;
deces: mai probabil în cazul ciumei septicemice, deoarece este dificil de diagnosticat și se agravează rapid. Ciuma pneumonică este severă și se agravează rapid. Riscul de deces este ridicat dacă tratamentul nu începe în termen de 24 de ore de la apariția simptomelor.

Prevenție

Deocamdată nu există un vaccin pentru prevenirea ciumei. Se poate reduce riscul de ciumă evitând mușcăturile de purici și contactul cu animalele care ar putea fi infectate. De asemenea, trebuie curățată vegetația sau alte locuri unde animalele sălbatice și-ar putea stabili adăpost. Nu lăsați hrana pentru animale de companie afară și nu hrăniți animale sălbatice.

Luați măsuri pentru a preveni infestarea cu purici a câinilor și pisicile de companie care pot răspândi ciuma. Purtați mănuși dacă trebuie să manipulați animale care ar putea fi infectate. Dacă locuiți într-o zonă cu ciumă, nu lăsați animalele dvs. de companie să umble libere afară.

Bibliografie

CDC. “About Plague.” Plague, 20 May 2024, www.cdc.gov/plague/about/index.html. Accessed 4 Aug. 2025.
“Plague: Types, History, Causes & Prevention.” Cleveland Clinic, 23 Apr. 2018, my.clevelandclinic.org/health/diseases/17782-plague. Accessed 4 Aug. 2025.
World. “Plague.” Who.int, World Health Organization: WHO, 7 July 2022, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/plague. Accessed 4 Aug. 2025.

Alte afecțiuni similare

Cistita

Confundată de mulți cu anexita, cistita este, de fapt, o inflamație a vezicii urinare. De cele mai multe ori, inflamația este cauzată de o bacterie Gram – negativă,...

Vezi detalii

Cistită interstiţială

Cistita interstiţială este o afecţiune ce apare la nivelul vezicii urinare şi provoacă durere şi presiune la nivel local. Afecţiunea este una cronică şi face parte...

Vezi detalii

Cistocel, uretrocel şi rectocel

Cistocelul, uretrocelul și rectocelul sunt afecțiuni în care organele pelvine coboară din pozițiile lor normale din cauza structurilor de sprijin slăbite. Cistocelul...

Vezi detalii

Claustrofobie

Fobia reprezintă teama irațională față de un obiect, o activitate sau o situație, teamă care determină un comportament de evitare a stimulului fobic și care este...

Vezi detalii

Cleptomanie

Cleptomania este o afecțiune psihiatrică, caracterizată prin dorința incontrolabilă de a fura lucruri. Persoanele care suferă de această afecțiune ar putea încerca, fără...

Vezi detalii

Coarctaţia de aortă

Coarctația de aortă este un defect cardiac congenital, caracterizat printr-o îngustare a aortei, care este principala arteră care transportă sângele bogat în oxigen de...

Vezi detalii