Despre cistita interstiţială
Cistita interstiţială este o afecţiune ce apare la nivelul vezicii urinare şi provoacă durere şi presiune la nivel local. Afecţiunea este una cronică şi face parte dintr-un spectru de boli cunoscute sub denumirea de „sindromul vezicii urinare dureroase”. Durerea vezicii urinare la femei (sunt cele mai afectate de această boală) le afectează considerabil calitatea vieţii.
Vezica urinară este un organ muscular gol în care se stochează urina şi care se extinde până se umple cu acest lichid, iar apoi trimite semnale creierului că trebuie să se golească.
De asemenea, se poate spune că cistita interstiţială este o boală autoimună, întrucât un factor de risc ce duce la apariţia bolii este o reacţie de apărare a organismului.
Ca incidenţă, această afecţiune este diagnosticată la femeile din întreaga lume. Pentru moment, nu există un tratament care să vindece cistita interstiţială, dar terapiile actuale ajută la atenuarea simptomelor.
În cazul femeilor gravide s-a observat că cistita interstiţială nu influenţează în niciun fel dezvoltarea bebeluşului şi chiar s-a înregistrat o ameliorare a simptomelor în timpul sarcinii. Totuşi, în cazul femeilor care suferă de această boală şi doresc să rămână însărcinate este indicată o discuţie cu medicul înainte, pentru o reevaluare a tratamentului.
Cauze
Cauzele cistitei interstiţiale nu sunt foarte clar conturate, dar printre cele mai frecvente se numără:
- o deteriorare a detrusorului vezicii urinare ce duce la modificarea senzațiilor de urinare;
- o infecţie urinară cronică neidentificată şi netratată;
- prezenţa unor substanţe anormale în urină;
- fibromialgia;
- sindromul de oboseală cronică (encefalomielita mialgică);
- sindromul de intestin iritabil.
Factori de risc
Factorii de risc care favorizează apariţia cistitei interstiţiale sunt:
- sexul: această afecţiune este specifică femeilor cu vârste între 30 şi 40 de ani;
- moştenirea genetică: dacă o rudă de gradul I are cistită interstiţială este posibil să apară cistita interstiţială la copii;
- o boală autoimună;
- o boală a vaselor de sânge;
- infecţii cu o cauză neidentificată;
- lupus eritematos sistemic;
- anomalii ale mastocitelor care provoacă simptome alergice.
Simptome
Simptomele bolii pot varia destul de mult de la o persoană la alta şi de la o perioadă la alta. De aceea, se poate întâmpla să existe perioade fără niciun fel de durere, dar anumite schimbări precum stresul, menstruaţia, activitatea fizică ori activitatea sexuală pot agrava simptomatologia.
Cele mai des întâlnite simptome sunt:
- durerea în zona pelvină (sau între vagin şi anus la femei ori între scrot şi anus la bărbaţi);
- o nevoie persistentă de a urina;
- urinări frecvente în cantităţi mici (aproximativ 60 de urinări pe zi);
- senzaţie de durere în timp ce vezica urinară se umple şi ameliorare după golire;
- senzaţie de durere în timpul actului sexual.
De cele mai multe ori, simptomele sunt asemănătoare cu cele ale unei infecţii urinare. Totuşi, suprapunerea celor două afecţiuni accentuează întreaga simptomatologie.
Diagnosticare
Diagnosticarea cistitei interstiţiale este făcută de un medicul urolog care, pentru a elimina alte posibile afecţiuni, poate cere mai multe tipuri de teste, precum:
- cistoscopie (procedura presupune utilizarea unui cistoscop pentru a privi în interiorul vezicii urinare);
- teste de urină (pentru a elimina o posibilă infecţie urinară);
- ecografie abdominală;
- tomografie computerizată sau RMN pentru tractul urinar sau/şi rinichi;
- urodinamica (o serie de teste pentru a verifica funcţionarea vezicii urinare şi a uretrei);
- biopsia (presupune prelevarea de ţesut de la nivelul vezicii urinare pentru a elimina existenţa unui cancer de vezică).
Tratament
O medicaţie adecvată, însoţită de o dietă echilibrată, ajută la ameliorarea simptomelor.
Tratamentul pentru cistita interstiţială presupune administrarea unor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, antidepresive şi antihistaminice, instilații intravezicale cu soluții pe bază de acid hialuronic. De asemenea, se poate folosi şi fizioterapia care ajută la stimularea nervilor pentru a reduce frecvenţa urinară.
Regimul alimentar în cistita interstiţială joacă un rol important. Pacienţii trebuie să evite alimentele care pot agrava simptomele şi, din acest motiv, există o serie de alimente interzise în cistita interstiţială:
- cafea;
- sucuri, mai ales cele pe bază de citrice;
- ciocolată;
- iaurt;
- alcool;
- oţet;
- condimente;
- roşii sau sosuri pe bază de roşii;
- ardei iuţi sau alte alimente picante;
- apa ori sucurile carbogazoase;
- produse care conţin îndulcitori artificiali.
Dieta în cistita interstiţială trebuie să dureze între 12 şi 18 luni, iar ulterior, după ameliorarea simptomelor afecţiunii, reintroducerea alimentelor trebuie să se facă treptat pentru a putea urmări evoluţia bolii şi pentru a elimina imediat alimentul care face rău.
Complicații
Cistita interstiţială lăsată netratată poate duce la o serie de complicaţii, precum:
- rigidizarea vezicii urinare;
- afectarea calităţii vieţii;
- afectarea calităţii vieții sexuale;
- urinările frecvente din timpul nopţii duc la o calitatea proastă a somnului, ceea ce poate creşte nivelul de stres;
- depresie.
Prevenție
În ceea ce privește prevenţia, este bine să se acorde o atenţie deosebită regimului alimentar şi să se evite, pe cât posibil, alimentele care duc la iritarea vezicii (cafeaua, alimentele iuţi ori băuturile acidulate).
Bibliografie
- “Interstitial Cystitis - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org
- NHS Choices. Bladder Pain Syndrome (Interstitial Cystitis). 2022, www.nhs.uk
- “Interstitial Cystitis (Painful Bladder Syndrome) | NIDDK.” National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 21 May 2022, www.niddk.nih.gov
Echipa medicală - Urologie
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
