Cistita

Despre cistită

Confundată de mulți cu anexita, cistita este, de fapt, o inflamație a vezicii urinare. De cele mai multe ori, inflamația este cauzată de o bacterie Gram – negativă, prezentă în mod normal în intestin (Escherechia Coli). Infecția vezicii urinare este dureroasă și poate deveni o problemă gravă de sănătate dacă ajunge la rinichi.

Cistita este, așadar, o inflamație a peretelui vezicii urinare. Vezica urinară face parte din sistemul urinar, care se află în partea inferioară a abdomenului, cu rolul de a stoca urina înainte ca aceasta să fie eliminată din corp prin uretră.

Tipuri de cistită

Există mai multe clasificări ale cistitei.

Clasificare în funcție de durată

• Cistita acută: apare edemul și hiperemia la nivelul mucoasei vezicale. Cistita acută este de scurtă durată și apare brusc.
• Cistita cronică: leziunile care au apărut în cistita acută se cronicizează. Este cauzată de tratament inadecvat și recidive. Cistita cronică poate dura mai bine de trei luni.

Clasificare în funcție de existența infecției bacteriene

• Cistita bacteriană;
• Cistita neinfecțioasă cu subcategoriile: interstițială, cauzată de radiații, de corp străin, de medicamente și cistita chimică.
• Cistita hemoragică, alături de cele patru subtipuri în funcție de gradul de afectare a vezicii (gr I până la gr IV).

Factori de risc

Unele persoane sunt mai predispuse decât altele să dezvolte infecții ale vezicii urinare sau infecții recurente ale tractului urinar. Femeile reprezintă un astfel de grup. Motivul principal ține de anatomie. Femeile au o uretră mai scurtă și orificiul uretral foarte aproape de orificiul anal, iar bacteriile ajung mai repede în vezica urinară. Femeile cu cel mai mare risc de cistită sunt cele active sexual (contactul sexual poate duce la răspândirea bacteriilor în uretră), femeile însărcinate și femeile la menopauză.

Alți factori de risc, atât la bărbați cât și la femei, includ:

• interferența cu fluxul de urină;
• modificări ale sistemului imunitar;
• utilizarea prelungită a cateterelor pentru vezica urinară;
• boli venerice.

Diagnosticare

Stabilirea diagnosticului în cazul cistitei se face în urma unui consult medical. Medicul specialist urolog trece în revistă simptomele resimțite de pacient și eventualele cauze. De asemenea, medicul poate recomanda o analiză a urinei (sumar de urină, urocultură, examen bacteriologic din probă de urină), precum și o investigație imagistică (ecografie abdominală).

Prevenție

Sunt mai multe măsuri care se pot avea în vedere:

• o bună hidratare;
• urinare frecventă (este important să nu se țină urină);
• menținerea unei igiene intime corecte;
• evitarea produselor de igienă iritative care pot modifica pH-ul local (deodorante, geluri);
• evitarea spălăturilor vaginale;
• micționare după actul sexual.