RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre dermatita periorală
Dermatita periorală (DPO), cunoscută și sub numele de dermatită periorificială, este o afecțiune comună a pielii faciale, caracterizată prin grupuri de papule mici (brobonele) roșii, care provoacă o senzație de mâncărime sau care pot fi sensibile la palpare. Aceste papule apar de regulă în jurul ochilor, nărilor, gurii și, ocazional, în apropierea organelor genitale.
Deși termenul de „dermatită periorală” sugerează o afecțiune eczematoasă, aceasta seamănă cel mai adesea cu o erupție acneiformă sau rozacee, cu sau fără caracteristici asociate unei dermatite eczematoase ușoare.
Termenul mai restrictiv de dermatită periorală este adesea folosit atunci când erupția este limitată la pielea din jumătatea inferioară a feței, în special în jurul gurii. Denumirea de dermatită perioculară poate fi folosită pentru a descrie erupția cutanată care afectează pleoapele.
Patogenia (mecanismului de producere și de evoluție a bolii) dermatitei periorale nu este pe deplin înțeleasă; atât factorii intrinseci, cât și factorii extrinseci (cum ar fi iritanții și corticosteroizii topici) pot contribui la această tulburare.
Primele opțiuni în tratamentul farmacologic al acestei afecțiuni sunt agenții antiinflamatori topici și antibioticele topice sau sistemice.
Cauze
Deși mecanismele care duc la dezvoltarea dermatitei periorale nu sunt bine înțelese, la pacienții cu dermatită periorală au fost detectate cu frecvență mai crescută deficiențe ale funcției de barieră a pielii și caracteristici ale atopiei.
De asemenea, deteriorarea barierei epidermice, provocate de utilizarea corticosteroizilor, poate fi un factor contributiv. Rămâne incert dacă aceștia induc dermatita periorală sau dacă, pur și simplu, agravează dermatita periorală deja existentă.
Există și alți factori despre care se consideră că ar putea contribui la apariția dermatitei periorale, cum ar fi:
- pasta de dinți cu fluor;
- cremele hidratante pentru piele și produsele cosmetice;
- fusobacterium (bacterie anaerobă, responsabilă de multe boli umane, inclusiv periodontale);
- Candida albicans;
- fluctuațiile hormonale la femei;
- terapia contraceptivă orală.
În timpul pandemiei de COVID-19, din cauza utilizării măștilor de protecție, au existat raportări privind afecțiuni ale pielii adesea confundate cu dermatita periorală: acnee, rozacee și dermatită.
Factori de risc
Dermatita periorală și variantele ei afectează în principal femeile adulte cu vârste cuprinse între 15 și 45 de ani și este mai puțin frecventă la bărbați. Poate afecta, în schimb, copiii de orice vârstă.
Persoanele cu această afecţiune folosesc adesea anumite produse:
- corticosteroizi topici, inhalatori sau orali;
- creme cosmetice (pe bază de petrolat sau parafină);
- farduri (combinația de cremă hidratantă și fond de ten a fost asociată cu un risc mai mic, dar semnificativ crescut de dermatită periorală, în timp ce crema hidratantă singură nu indicat apariţia unui risc);
- creme de protecție solară (preponderent la copii);
- pastă de dinți cu fluor;
- neglijarea igienei feței;
- modificări hormonale (sarcină, contraceptive orale).
Lumina UV, căldura și vântul agravează dermatita periorală.
Simptome
În cazul dermatitei periorale clasice, pacienții prezintă:
- papule mici, inflamatorii;
- papulovezicule;
- papulopustule;
- descuamări în jurul gurii, nasului sau ochilor.
La pacienții cu leziuni periorale, pielea adiacentă marginii buzelor este de obicei indemnă (normală, neafectată).
Dermatita periorificială granulomatoasă este o variantă a dermatitei periorale care se observă de obicei la copiii prepubertali.
Diagnosticare
Diagnosticul dermatitei periorale se pune de obicei prin evaluarea istoricului pacientului și recunoașterea caracteristicilor clinice clasice: prezența mai multor papule mici, inflamatorii, papulovezicule sau papulopustule grupate pe pielea periorală, perinazală sau perioculară.
Există și alte semne care indică, de asemenea, un diagnostic de dermatită periorală:
- lipsa leziunilor în zona adiacentă marginii vermilionului (conturul) buzei;
- coexistența dermatitei eczematoase;
- senzație de arsură sau usturime;
- utilizarea recentă a corticosteroizilor topici, nazali sau inhalatori;
- istoric de erupții după oprirea locală a corticosteroizilor;
- lipsa comedoanelor (manifestare a acneei vulgare).
Biopsiile cutanate sunt rareori necesare și pot fi utilizate pentru a diferenția dermatita periorală de alte patologii, atunci când diagnosticul este incert.
Studiile serologice nu sunt recomandate pentru confirmarea diagnosticului de dermatită periorală. O examinare cu hidroxid de potasiu (KOH) sau ulei mineral poate fi utilă, dacă se ia în considerare infecția, în special de la ciuperci sau acarieni Demodex.
Tratament
Tratamentul dermatitei periorale trebuie adaptat la severitatea și extinderea bolii. Educarea cu privire la posibilii factori cauzatori și evoluția în timp a bolii sunt esențiale. Aceste măsuri ajută pacientul să facă față caracterului desfigurant al bolii dar și la minimizarea riscului de recidivă.
Medicul dermatolog poate recomanda evitarea utilizării produselor cosmetice, demachiante și hidratante. De asemenea, tratamentul dermatitei periorale presupune întreruperea aplicării corticosteroizilor topici și evitarea iritanților cutanați.
Dermatita periorificială răspunde bine la tratament, deși poate dura câteva săptămâni până când se observă o îmbunătățire vizibilă.
Măsurile generale constau în întreruperea aplicării tuturor cremelor de față, inclusiv a steroizilor topici, produselor cosmetice și cremelor de protecție solară – „terapie zero”. Terapia zero se bazează pe ideea că, prin încetarea utilizării tuturor medicamentelor și a cosmeticelor topice, factorul cauzal de bază al dermatitei periorale este eliminat. Această formă de terapie este adecvată la pacienții foarte complianți (care respectă indicațiile medicului). Poate fi eficientă în special în cazurile asociate cu abuzul de steroizi sau când se suspectează intoleranța la produse cosmetice.
Trebuie luată în considerare o retragere mai lentă de la cremele topice cu steroizi, dacă există o erupție severă după încetarea tratamentului. Se recomandă înlocuirea temporară cu o cremă mai puțin puternică, mai puțin ocluzivă sau rărirea aplicațiilor, până când aceasta nu mai este necesară.
Spălarea feței cu apă călduță și folosirea unui gel de spălare blând ajută, cât timp erupția este prezentă. Totodată, este recomandată folosirea unei protecții solare lichide sau sub formă de gel.
În formele ușoare de dermatită periorală este utilă terapia topică medicamentoasă. Iar în cazuri mai severe, poate fi prescris un tratament cu antibiotice orale antiinflamatorii timp de 6-12 săptămâni. Acest lucru ajută la reducerea erupției de rebound (reapariția simptomelor), observată după oprirea steroidului topic.
Terapia fotodinamică (PDT) a dat, de asemenea, rezultate în tratamentul dermatitei periorale.
Complicații
Dermatita periorificială granulomatoasă este o variantă a dermatitei periorificiale, care se prezintă cu papule gălbui persistente. Apare în principal la copiii mici și aproape întotdeauna urmează utilizarea unui corticosteroid.
Rozaceea cu steroizi se manifestă cu papule faciale mari, induse de steroizi, papulopustule și telangiectazii pe mijlocul feței, inclusiv pe frunte și obraji. După încetarea bruscă a aplicării unui steroid topic puternic pe pielea feței, poate apărea un rebound a dermatitei periorificiale severe.
Deși dermatita periorală este limitată la piele și nu pune în pericol viața, afecțiunea poate provoca probleme emoționale din cauza caracterului leziunilor faciale și a posibilului curs prelungit al bolii.
În unele cazuri, dermatita periorală se poate croniciza; sunt și cazuri când poate evolua asemănător lupusului după cicatrizare.
Prevenție
În general, puteți preveni apariția dermatitei periorificiale prin evitarea steroizilor topici și a cremelor de față ocluzive. Atunci când steroizii topici sunt necesari pentru a trata o erupție cutanată inflamatorie a feței, aceștia trebuie aplicați cu precizie în zona afectată, nu mai mult de o dată pe zi și întrerupeți imediat ce erupția cutanată răspunde la tratament.
Bibliografie
- “Perioral (periorificial) dermatitis.” Uptodate.com, 2022, www.uptodate.com/
- “Perioral Dermatitis, Periorificial Dermatitis: Authoritative Guidance — DermNet.” Dermnetnz.org, 2014, https://dermnetnz.org
- Kammler, Hans J. “Perioral Dermatitis: Background, Pathophysiology, Etiology of Perioral Dermatitis.” Medscape.com, Medscape, 26 June 2021, https://emedicine.medscape.com
Alte afecțiuni similare
Dermatita atopică
Dermatita atopică (eczema) este cea mai frecventă formă de afecțiune cutanată inflamatorie la nivel mondial, cu aproximativ 230 milioane de oameni afectați. Are o...
Vezi detalii
Dermatită de contact
Dermatita de contact este o afecțiune inflamatorie declanșată de expunerea pielii la contactul cu substanțe iritante sau alergizante. Dermatita de contact poate afecta...
Vezi detalii
Dermatita herpetiformă
Dermatita herpetiformă este o afecțiune cronică care provoacă leziuni/umflături și vezicule pe piele, ca urmare a sensibilității la gluten. Glutenul se găsește în...
Vezi detalii
Dermatită seboreică
Dermatita seboreică este o afecțiune a pielii scalpului și feţei care se manifestă prin apariția unor pete roz-roșii cu descuamare pe suprafață (cu aspect de mătreață...
Vezi detalii
Dermografism
Dermografismul este un răspuns urticarian rapid și exagerat al pielii, care apare în câteva minute de la mângâierea, scărpinatul sau aplicarea unei presiuni la nivelul...
Vezi detalii
Deviație de sept nazal
Deviația de sept nazal este o afecțiune des întâlnită atât la femei, cât și la bărbați. Această malformație a piramidei nazale este și principala cauză de înfundare a...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
