Despre rozacee
Rozaceea este o boală inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin recurențe frecvente, care afectează, în principal, zona centrofacială. Această afecțiune apare mai frecvent la femeile cu vârsta peste 30 de ani și cu pielea deschisă la culoare, de obicei pe o predispoziție genetică.
Aproximativ 1 din 20 de persoane suferă de rozacee, aceasta afectând în special populația din nordul Europei, unde este cunoscută popular ca „blestemul celților”. La copii, rozaceea este foarte rară și poate fi confundată cu roșeața normală a obrajilor, reacție fiziologică apărută mai ales la cei cu pielea deschisă la culoare expuși la radiații UV sau alți factori externi.
Fiziopatologia rozaceei nu este complet elucidată dar se bazează pe modificări ale sistemului imun, nervos și vascular. Rozaceea evoluează în etape și necesită identificare și tratament precoce, cu un management pe termen lung, deoarece poate afecta semnificativ calitatea vieții.
Cauze
Etiopatogenia rozaceei este controversată, însă cercetările recente sugerează că în dezvoltarea acestei afecțiuni sunt implicate sistemul imun inflamator și cel neurovascular, pe un fond de predispoziție genetică, la indivizi expuși la factori declanșatori specifici.
Sistemul imun joacă un rol crucial în apărarea organismului, iar un dezechilibru la nivelul pielii poate duce la deteriorarea funcției de barieră cutanată. Consecința o reprezintă producția de mediatori inflamatori, prezenți în toate formele de rozacee.
Dezechilibrul sistemului neurovascular contribuie și el, deoarece receptorii locali din piele eliberează neuropeptide care cauzează eritem (roșeață) când sunt stimulați de factori precum radiațiile UV, alcool sau alimente condimentate.
Secreția de sebum este afectată, lucru evidențiat de porii dilatați. Compoziția lipidică a sebumului suferă modificări, căpătând proprietăți proinflamatorii mai accentuate.
Un alt factor implicat în patogenia rozaceei este prezența parazitului Demodex folliculorum pe piele. Acesta contribuie la producerea de lipaze (enzime) care alterează lipidele din sebum, inducând inflamația locală.
Afecțiunile gastrointestinale, în special infecția cu Helicobacter Pylori, pot influența rozaceea. Această bacterie mărește nivelurile de gastrină care, la rândul ei, provoacă flushing (eritem).
Factori de risc
Factorii declanșatori ai rozaceei includ obiceiuri zilnice și elemente de mediu, influențând în mod semnificativ manifestările acestei afecțiuni:
- temperaturile extreme (ridicate sau foarte scăzute);
- expunerea la razele UV;
- activitatea fizică intensă;
- vântul;
- consumul de alcool;
- alimentele condimentate;
- consumul de anumite alimente: ficat, lactate, ciocolată, soia, oțet, vinete, vanilie, avocado, citrice;
- băile fierbinți, umiditatea;
- anumite produse cosmetice, în special cele ce conțin alcool sau parfum;
- anumite medicamente și patologii asociate (tratamentul topic cu cortizon);
- stresul psiho-emoțional;
- vârsta înaintată și sexul feminin;
- fototipul cutanat deschis.
Evitarea acestor factori declanșatori poate duce la o ameliorare de până la 90% a leziunilor de rozacee la pacienți.
Simptome
Rozaceea poate fi indicată de prezența unuia sau mai multor semne clinice, precum:
- papule;
- pustule (coșuri);
- eritem persistent (roșeață persistentă);
- flushing (eritem/roșeață) tranzitoriu;
- telangiectazii (vase de sânge dilatate).
În plus, pot apărea unul sau mai multe dintre următoarele simptome:
- edem (tumefiere/umflarea unor zone faciale);
- uscăciune;
- senzație de usturime;
- modificări de textură a pielii nasului;
- manifestări oculare.
Există mai multe subtipuri de rozacee, fiecare având simptome specifice:
- papulo-pustuloasă - pacienții dezvoltă papule eritematoase și pustule (bubițe roşii și coșuri); în cazurile severe, acestea pot induce/provoca edem facial cronic (umflături);
- fimatoasă - caracterizată prin indurația pielii (durificarea pielii), pori largi și măriți, suprafață cutanată neregulată și leziuni nodulare; cel mai frecvent, modificările apar la nivelul nasului, dar pot afecta și urechile, bărbia sau fruntea; această formă este mai comună/mai frecvent întâlnită la bărbați;
- eritemato-telangiectazică - caracterizată prin eritem persistent/ roșeață permanentă, de obicei în zona centrofacială, care poate afecta și zonele periferice ale feței, urechii, gâtului, și decolteului; pot fi prezente și telangiectaziile (vase de sânge dilatate și vizibile);
- oculară - se manifestă prin aspect umed al ochilor, senzație de corp străin, usturime și înțepături; pot apărea blefarita, conjunctivita, uscăciunea, mâncărimea, sensibilitatea la lumină și vederea încețoșată; afectarea oculară este de obicei tardivă și apare la până la 50% dintre pacienți.
Diagnosticare
De cele mai multe ori, diagnosticul rozaceei este realizat clinic de medicul dermatolog. Cu toate acestea, în anumite cazuri pot fi necesare investigații suplimentare, precum:
- biopsie cutanată;
- examen micologic, bacteriologic sau parazitologic;
- Testarea anticorpilor ANA pentru excluderea bolilor autoimune.
Alte boli cu care rozaceea poate fi confundată sunt:
- foliculită;
- mastocitoză;
- dermatită de contact;
- acnee;
- dermatită seboreică;
- psoriazis;
- sarcoidoză;
- lupus eritematos;
- dermatomiozită;
- sindrom carcinoid;
- limfom cutanat tumori renale/ pancreatice/ tiroidiene;
- flushing benign;
- tinea faciei (infecție cutanată cauzată de o ciupercă fungică, ce produce o eczemă cu formă circulară, de culoare roșiatică);
- reacție postmedicamentoasă.
Tratament
Nu există un tratament universal pentru rozacee, fiind necesară adaptarea terapiei în funcție de subtipul bolii și de particularitățile pacientului. Așteptările trebuie să fie realiste, iar efectele secundare trebuie discutate și înțelese, astfel încât pacientul să fie implicat activ în alegerea tratamentului potrivit.
Măsurile generale includ evitarea factorilor de risc și o îngrijire adecvată a pielii. Expunerea la UV trebuie evitată, iar utilizarea zilnică a unei creme cu protecție solară, de preferință cu filtru mineral și fără parfum sau alcool, este esențială. Pacienții ar trebui să informeze medicul despre tratamentele cronice urmate și afecțiunile asociate. Produsele de igienă trebuie să fie blânde și neiritante, adecvate pentru tenul cu rozacee, iar un produs emolient sau care reface bariera cutanată este recomandat. Produsele cosmetice cu tentă verzuie pot ajuta la camuflarea leziunilor active sau a eritemului.
Tratamentul local trebuie efectuat mai mult timp, urmat apoi de o evaluare la medic, pentru a aprecia eficacitatea sa. Pentru eritem sau flushing, tratamentul poate include medicamente vasoconstrictoare.
Rozaceea papulo-pustuloasă necesită, de obicei, un tratament combinat, topic/local și sistemic, cu antibiotice cu efect imunomodulator. Local, se pot aplica produse pe bază de acizi, antibiotice sau antiparazitare, acestea din urmă țintind parazitul Demodex.
În cazurile de fima, tratamentele topice și sistemice sunt mai puțin eficiente; se pot încerca retinoizii dar, de obicei, se recurge la metode de remodelare cu lasere ablative.
Rozaceea oculară poate necesita administrarea de lacrimi artificiale și o igienă atentă a pleoapelor, iar dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, se vor prescrie antibiotice sistemice, în colaborare cu medicul oftalmolog.
Tratamentul naturist nu este indicat pentru rozacee, deoarece poate agrava afecțiunea, provocând dermatite de contact sau inflamații suplimentare pe o piele deja sensibilizată.
Pacientul trebuie monitorizat constant iar dacă răspunsul terapeutic este bun după primele săptămâni, schema de tratament se va menține mai multe luni. În cazul unui răspuns inadecvat, tratamentul se continuă pentru încă câteva săptămâni, după care se decide dacă este necesară readaptarea terapiei sau reconsiderarea diagnosticului.
Complicații
Complicațiile rozaceei sunt, în principal, asociate cu progresia către stadiul de fima, care poate provoca deformări faciale. Acest stadiu apare rar și, de obicei, doar dacă regimul de viață și tratamentul nu sunt adecvate sau nu sunt respectate de pacient.
Pot apărea și complicații legate de reacțiile adverse ale tratamentului, dar acestea pot fi detectate și gestionate rapid.
Prevenție
Cea mai eficientă metodă de prevenire a rozaceei este identificarea și evitarea factorilor de risc, chiar dacă există o predispoziție genetică. Un consult dermatologic de la primele simptome permite stabilirea unui plan de tratament pe termen lung, ceea ce ajută la menținerea unor perioade extinse fără recăderi.
Pacienții cu rozacee trebuie să înțeleagă că această afecțiune este cronică, are recăderi frecvente și necesită un management și o întreținere pe termen lung, deoarece nu poate fi complet vindecată. De asemenea, recidivele pot apărea chiar și cu tratament, astfel că așteptările trebuie să fie realiste.
Bibliografie
- Asai, Yuka, et al. “Canadian Clinical Practice Guidelines for Rosacea.” Journal of Cutaneous Medicine and Surgery, vol. 20, no. 5, 8 July 2016, pp. 432–445, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27207355/, 10.1177/1203475416650427
- Buechner, Stanislaw A. “Rosacea: An Update.” Dermatology, vol. 210, no. 2, 2005, pp. 100–108, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15724091/, 10.1159/000082564
- Rivero, Alex Lara, and Margot Whitfeld. “An Update on the Treatment of Rosacea.” Australian Prescriber, vol. 41, no. 1, 1 Feb. 2018, pp. 20–24, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC5828925/
- Oliveira, Clivia Maria Moraes de, et al. “Consensus on the Therapeutic Management of Rosacea – Brazilian Society of Dermatology.” Anais Brasileiros de Dermatologia, vol. 95, Nov. 2020, pp. 53–69, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC7772594/, 10.1016/j.abd.2020.08.001
- Alexis, Andrew F., et al. “Global Epidemiology and Clinical Spectrum of Rosacea, Highlighting Skin of Color: Review and Clinical Practice Experience.” Journal of the American Academy of Dermatology, vol. 80, no. 6, June 2019, pp. 1722-1729.e7, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30240779/, 10.1016/j.jaad.2018.08.049
- Voicu, Cristiana, and Victor Gabriel Clatici. “ROSACEA (PART 1) - EPIDEMIOLOGY, HISTORY and AETIOPATHOGENESIS. ROZACEEA (PARTEA 1) – EPIDEMIOLOGIE,...” ResearchGate, unknown, 2014, www.researchgate.net/publication/ 277134830_ROSACEA_PART_1_-_EPIDEMIOLOGY_HISTORY_AND_AETIOPATHOGENESIS_ROZACEEA_PARTEA_1_-_EPIDEMIOLOGIE_ISTORIC_SI_ETIOPATOGENIE
Alte afecțiuni similare
Rinofaringita acută
Rinofaringita este cunoscută, în mod obișnuit, ca “Răceală”. Medicii folosesc termenul de rinofaringită, în mod specific, pentru a se referi la inflamarea căilor nazale...
Vezi detalii
Rinosinuzita
Rinosinuzita reprezintă inflamația cavităților nazale și a sinusurilor paranazale și este caracterizată prin obstrucție și/sau congestie nazală sau, alternativ, prin...
Vezi detalii
Roseola Infantum
Roseola Infantum este o boală virală care afectează mai ales sugarii și copiii mici, cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 3 ani, cu un maximum de incidență între 6...
Vezi detalii
Rubeola
Rubeola sau pojarul german este o boală infecţioasă cunoscută mai ales prin erupția roșie caracteristică. Popular, este denumită “pojărel”. Această infecție poate...
Vezi detalii
Rujeolă
Rujeola, numită popular și pojar, este o infecție virală, foarte contagioasă, provocată de virusul Morbillivirus. Ea este o boală a copilăriei, destul de frecventă, ce...
Vezi detalii
Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA)
Leziunile ligamentului încrucișat anterior reprezintă întinderea sau ruperea ligamentului încrucișat anterior (LIA) în genunchi. Rupturile pot fi parțiale sau totale....
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.