Dermatita herpetiforma

Dermatita herpetiforma este o afectiune cronica, manifestata prin vezicule dispuse in buchet, papule si leziuni cu aspect urticarian, intens pruriginoase.

Echipa medicala MedLife - Dermatoestetica, Dermatovenerologie

Medic Specialist
Cheregi Amalia
Medic Specialist
Medic Specialist
Medic Specialist
  •  
  • 1 of 17

Dermatita herpetiforma - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauza bolii este autoimuna.

Aceasta afectiune debuteaza de obicei la pacientii cu varstele cuprinse intre 30 si 40 de ani. Este mai rar intalnita la persoanele de rasa neagra sau la asiatici. 

La 75%-90% dintre pacienti si la o parte din rudele acestora este prezenta boala celiaca, dar aceasta este asimptomatica in majoritatea cazurilor. Incidenta afectarii tiroidiene este si ea crescuta. Substantele iodate pot agrava boala, chiar si in cazurile in care s-a realizat un bun control al simptomatologiei. Termenul “herpetiforma” se refera la aspectul grupat la leziunilor si nu la o legatura cu virusul herpetic.

Dermatita herpetiforma - Simptome

Debutul este de obicei gradat. Veziculele, papulele si leziunile cu aspect urticarian sunt de obicei distribuite simetric, pe fetele de extensie (coate, genunchi, sacru, fese, regiunea occipitala). Veziculele si papulele apar la aproximativ 1/3 din pacienti. Pruritul si senzatia de arsura sunt severe iar gratajul poate adesea sa ascunda leziunile primare, eczematizarea tegumentelor perilezionale conducand la un diagnostic eronat de eczema.

Dermatita herpetiforma - Tratament

Diagnosticarea dermatitei herpetiforme

Diagnosticul necesita efectuarea biopsiei cutanatea tegumentului lezional si a tegumentului adiacent de aspect normal. Este necesar un examen de imunofluorescenta directa.

In toate cazurile sunt prezente depozite de IgA la nivelul varfului papilelor dermice, acest aspect fiind foarte important pentru diagnostic. Pacientii cu dermatita herpetiforma trebuie examinati in vederea decelarii unei eventuale boli celiace.

Tratamentul dermatitei herpetiforme

Tratamentul se face in general cu dapsona sau sulfapiridina.

La anumiti pacienti, afectiunea poate fi controlata printr-o dieta stricta, fara gluten, mentinuta pentru o perioada lunga de timp (ex. 6-12 luni), diminuand astfel necesitatea terapiei medicamentoase.

Tratamentul cu daspona determina o ameliorare marcata, atunci cand este necesara interventia medicamentoasa. Doza de start este de 50 mg administrate pe cale orala, o data pe zi, iar aceasta doza poate fi dublata sau chiar triplata (poate fi utilizata si administrarea a 100 mg intr-o singura priza zilnica). Aceste doze determina de obicei o ameliorare marcata a simptomelor, inclusiv a pruritului intr-un interval de 1-3 zile, aceasta impunand mentinerea dozei. Daca nu apar ameliorari, doza poate fi crescuta saptamanal pana la o valoare de 100 mg administrate de 4 ori pe zi. Majoritatea pacientilor pot fi mentinuti pe o doza de 50-150 mg/zi, in timp ce alti nu necesita decat 25 mg pe saptamna. 

Desi este mai putin eficienta, sulfapirina poate constitui o alternativa terapeutica pentru pacientii care nu tolereaza dapsona. Doza initiala orala este de 500 mg de 2 ori pe zi, aceasta fiind crescuta la 1 g/zi odata la 1-2 saptamani pana la controlarea manifestarilor bolii.  Doza de intretinere variaza intre 500 mg de 2 ori pe saptamana si 1.000 mg/zi. 

Colchicina reprezinta o alta varianta terapeutica. Tratamentul trebuie continuat pana la disparitia leziunilor.

Datorita posibilitatii de aparitie in orice moment al tratamentului a agranulocitozei, pacientii aflati in tratament cu daspona sau sulfapirina trebuie sa efectueze o hemograma completa de control la debutul tratamentului, saptamanal in primele 4 saptamani de tratament, apoi o data la 2-3 saptamani pentru urmatoarele 8 saptamani si ulterior o data la 12-16 saptamani pe parcursul perioadei de tratament. 

Cele mai frecvente efecte adverse sunt anemia hemolitica si metemoglobinemia. Toxicitatea hepatica sau cea nervoasa centrala sunt rare. Sulfapirina poate fi utilizata daca terapia cu daspona determina hemoliza importanta, modificari cardio-pulmonare semnificative sau neuropatie periferica. Aceasta nu induce o hemoliza semnificativa.

Dermatoestetica - alte afectiuni

  •  
  • 1 of 10
Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical