Dezlipire de placentă

Despre dezlipirea de placentă

Dezlipirea de placentă (ruptura placentei/apoplexia utero-placentară/abruptio placentae iar, uneori, şi sub numele de hematom retroplacentar) este o complicație mai puțin frecventă, dar gravă, a sarcinii, în care placenta (organul care leagă fătul de uterul mamei în timpul sarcinii), cea care furnizează oxigen și nutrienți bebelușului, asigurându-i metabolismul, creşterea, dezvoltarea şi protecţia împotriva infecţiilor, toxicelor şi altor agresori, se separă de peretele interior al uterului înainte de naștere. Această separare, în dependenţă de aria implicată, poate priva bebelușul de oxigen și nutrienți și poate provoca sângerări abundente la mamă, cu un risc important asupra vieţii viitoarei mame. Se produce cel mai frecvent în al treilea trimestru de sarcină, dar poate apărea oricând după 20 de săptămâni de sarcină. În unele cazuri, este necesară o naștere prematură.

Dezlipirea placentei se întâmplă, adesea, brusc şi, nerecunoscută, pune în pericol atât mama, dar și copilul.

Dezlipirea de placentă este clasificată, în mod obișnuit, în funcție de gradul de separare care a avut loc, care dictează apoi gravitatea afecțiunii, în trei tipuri:

• dezlipire marginală (dezvăluită) - în acest tip, placenta se desprinde de pe margine; acesta este, de obicei, tipul mai puțin sever, în care sângerarea este vizibilă deoarece sângele trece în jos și iese prin vagin; este frecvent asociată cu durere și contracții uterine;
• dezlipirea parțială (ascunsă) - placenta se desprinde în altă parte decât marginal iar sângele poate provoca mărirea uterului ori poate duce la contracții uterine foarte dureroase; acest lucru este, de obicei, mai grav decât dezlipirea marginală și poate duce la dureri semnificative, dar poate să nu implice sângerări vizibile;
• dezlipirea completă - acesta este cel mai grav tip, în care placenta se separă complet de peretele interior al uterului; această afecțiune pune în pericol atât fătul, cât şi gravida și necesită asistență medicală imediată, întrucât mama poate dezvolta șoc din cauza pierderii de sânge iar bebelușul poate suferi din cauza lipsei de oxigen și nutrienți.

La începutul sarcinii, cum ar fi la vârsta gestațională de cinci sau şapte săptămâni, termenul „dezlipire de placentă” nu se aplică, deoarece placenta nu este încă formată complet, etapele finale de placentaţie finalizându-se către 18 săptămâni de sarcină. În acest stadiu de dezvoltare, embrionul se bazează încă, în principal, pe sacul vitelin pentru a se hrăni. Placenta începe să preia acest rol în jurul a 10 săptămâni de gestație și nu este complet funcțională decât în jurul a 12-14 săptămâni.

Dacă există sângerare vaginală la cinci sau şapte săptămâni, aceasta poate avea alte motive, dar nu este, de obicei, din cauza unei rupturi de placentă.

Factori de risc

Există mai mulți factori de risc asociați cu dezlipirea placentei:

• hipertensiunea arterială - atât hipertensiunea arterială cronică, cât și hipertensiunea arterială care se dezvoltă în timpul sarcinii (cunoscută sub numele de hipertensiune indusă de sarcină iar, în anumite cazuri, preeclampsie) sunt asociate cu un risc crescut de dezlipire de placentă;
• dezlipire de placentă în antecedente - dacă ați mai avut o dezlipire de placentă înainte, aveți un risc mai mare de a vă confrunta din nou cu aceasta într-o sarcină viitoare;
• traumatisme abdominale - traumatismele la nivelul abdomenului, cum ar fi în urma unei căzături, a unui accident de mașină sau a unei violențe, pot provoca separarea placentei de uter;
• abuzul de substanțe - consumul de tutun, alcool și droguri ilicite, în special cocaină și amfetamine, poate crește riscul de dezlipire a placentei;
• tulburări de coagulare a sângelui (trombofilii) - bolile care afectează capacitatea organismului de a coagula sângele pot contribui la riscul de dezlipire de placentă;
• sarcina multiplă - dacă purtați în pântece mai mult de un copil, riscul de dezlipire de placentă este mai mare;
• vârsta maternă avansată și naşteri multiple - dacă mama are o vârstă mai înaintată (peste 35 de ani) și a născut de mai multe ori, riscul de dezlipire de placentă poate crește;
• ruptura prematură a membranelor - aceasta se referă la situaţia în care „apa se rupe” înainte de debutul travaliului, ceea ce poate crește, de asemenea, riscul de dezlipire a placentei;
• afecțiuni cronice - anumite afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul sau bolile renale, pot crește riscul.

Diagnosticare

Diagnosticul de dezlipire a placentei este efectuat, de obicei, de un obstetrician, un medic specializat în sarcină și naștere, şi implică:

• examinarea fizică și simptomele - medicul vă va întreba despre simptomele cu care vă confruntați, cum ar fi sângerarea vaginală, durerile abdominale și modificările în mișcările fetale; de asemenea, vă va examina fizic, căutând semne precum un uter sensibil sau contracții rapide;
• ecografie - în timp ce o ecografie nu poate detecta întotdeauna o decolare de placentă, aceasta poate ajuta la excluderea altor cauze potențiale ale simptomelor, cum ar fi placenta previa (o afecțiune în care placenta acoperă total sau parţial colul uterin); de asemenea, poate fi folosită pentru a monitoriza sănătatea bebelușului;
• monitorizarea fetală - un monitor fetal electronic ar putea fi folosit pentru a verifica ritmul cardiac al bebelușului și frecvența și durata contracțiilor mamei; un model anormal al ritmului cardiac al bebelușului ar putea sugera că acesta nu primește suficient oxigen;
• teste de sânge - s-ar putea face teste de sânge pentru a verifica dacă există anemie sau alte semne de pierdere de sânge; în unele cazuri, un test de sânge poate arăta semne de coagulare intravasculară diseminată, care este o complicație severă a rupturii placentare care afectează capacitatea sângelui de a se coagula;
• analiza de laborator a lichidului amniotic - dacă există îndoieli cu privire la diagnostic, o mostră de lichid amniotic poate fi analizată pentru prezența sângelui, ceea ce ar putea sugera o ruptură de placentă.

Este important de reținut că dezlipirea de placentă poate fi greu de diagnosticat definitiv, mai ales în cazurile în care nu există o sângerare vaginală evidentă. Uneori, diagnosticul nu este confirmat decât după ce bebelușul este adus pe lume și placenta poate fi examinată direct.

Prevenție

Dezlipirea de placentă nu poate fi întotdeauna prevenită deoarece, de cele mai multe ori, se întâmplă fără o cauză clară sau fără un avertisment. Cu toate acestea, anumite alegeri privind stilul de viață și gestionarea afecțiunilor medicale pot reduce unii dintre factorii de risc asociați:

• evitați abuzul de substanțe - abuzul de substanțe, în special tutunul și drogurile ilicite, cum ar fi cocaina, este strâns legat de dezlipirea placentei; renunțarea la aceste substanțe vă poate reduce semnificativ riscul;
• gestionați afecțiunile cronice - gestionarea adecvată a afecțiunilor cronice, cum ar fi hipertensiunea sau diabetul, poate reduce riscul de dezlipire de placentă;
• evitați traumele - deși nu pot fi prevenite întotdeauna, evitarea situațiilor care ar putea duce la traume fizice la nivelul abdomenului poate reduce riscul de dezlipire de placentă;
• îngrijirea prenatală - vizitele prenatale regulate permit detectarea și gestionarea timpurie a problemelor care ar putea crește riscul de dezlipire de placentă;
• solicitați asistență medicală imediată pentru sângerări sau dureri - dacă aveți sângerări vaginale sau dureri abdominale persistente în timpul sarcinii, solicitați imediat asistență medicală; diagnosticul și tratamentul timpuriu pot ajuta la prevenirea complicațiilor ulterioare.