Diabet insipid

Cauze

Cauza principală a apariției diabetului insipid este disfuncția modului în care organismul produce sau folosește hormonul antidiuretic (ADH), numit și vasopresină. Acest hormon ajută rinichii să echilibreze cantitatea de lichid din organism.

Cauzele dezvoltării diabetului insipid variază în funcție de tipul acestuia, dar sunt și cazuri în care medicii nu au putut determina cu certitudine cauza exactă a declanșării afecțiunii.

Dacă se declanșează diabetul insipid central, cauza este determinată de o problemă a hipotalamusului sau a glandei pituitare, care pot fi afectate în urma unei intervenții chirurgicale sau a unei leziuni la cap, în special fracturi ale bazei craniului. Apariția diabetului insipid central poate fi cauzată și de existența altor boli, cum ar fi sarcoidoza sau tuberculoza, dar și ca urmare a dezvoltării unor tumori care afectează hipotalamusul sau glanda pituitară.

Și o reacție autoimună care determină deteriorarea celulelor ce produc hormonul antidiuretic (ADH) sau o mutație genetică a cromozomului 20 poate fi cauza dezvoltării diabetului insipid central.

Diabetului insipid nefrogen are drept cauză disfuncția renală, care determină folosirea necorespunzătoare a hormonului antidiuretic (ADH) de rinichi. Cauzele specifice declanșării diabetului insipid nefrogen sunt:

• blocarea tractului urinar;
• hipokaliemia (nivelul scăzut de potasiu în sânge);
• hipercalcemia (nivelul ridicat de calciu în sânge);
• anumite medicamente;
• o mutație genetică (cauzată de modificarea a cel puțin două gene, AVPR2 și AQP2);
• boală cronică de rinichi (cauză rară).

Diabetul insipid dipsogen (polidipsie primară) apare din cauza unei disfuncții a hipotalamusului, fără legătură cu producția hormonului antidiuretic, care exacerbează senzația de sete și determină aportul excesiv de lichide. Cauzele specifice includ:

• deteriorarea hipotalamusului ca urmare a unei intervenții chirurgicale, infecții, inflamații, tumori sau leziuni la cap;
• afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi schizofrenia și tulburarea obsesiv-compulsivă.

Cauzele diabetului insipid gestațional sunt determinate de producția placentei, în exces, a enzimei care descompune hormonul antidiuretic. În sarcinile gemelare, ca urmare a prezenței a mai mult țesut placentar, această afecțiune apare rareori.

Simptome

Principalele simptome ale diabetului insipid sunt:

• sete excesivă;
• volum excesiv de urină.

La sugari și copii mici, simptomele includ:

• sete excesivă;
• debit excesiv de urină;
• agitație și iritabilitate;
• deshidratare;
• febră mare;
• piele uscată;
• întârziere în creștere.

Adulții pot prezenta și alte simptome cum ar fi:

• confuzie;
• ameţeală;
• manifestări psihice.

Din cauza urinatului excesiv, diabetul insipid poate determina simptom al deshidratării severe, care, netratat, poate duce la convulsii, leziuni ale creierului și chiar deces.

În cazul sugarilor, dacă observați următoarele modificări ale ritmului dezvoltării, trebuie să consultați medicul specialist, pentru că este posibil un diagnostic de diabet insipid, astfel:

• creștere lentă în greutate și înălțime;
• hrănire deficitară;
• pierdere în greutate;
• febră;
• vărsături.

La copiii mai mari, principalele semne care conduc la diagnosticul de diabet insipid sunt:

• beau foarte multă apă;
• urinează des, uneori la fiecare oră;
• reapar urinările nocturne, chiar și în somn;
• sunt deshidratați;
• au energie slabă.

Tratament

Există și cazuri în care diabetul insipid nu poate fi vindecat, dar poate fi gestionat cu medicație. Tratamentul afecțiunii depinde de tipul diagnosticat.

Tratamentul pentru diabetulul insipid central și diabetul insipid gestațional se realizează cu antidiuretic, un medicament care acționează ca un hormon antidiuretic. Tratamentul se poate face injectabil, administrat oral sau prin intermediul unui spray nazal.

Același tratament, pe bază de antidiuretic, este folosit și pentru a trata diabetul insipid gestațional.

Tratamentul diabetului insipid nefrogen este mai complicat și implică, uneori, o combinație de abordări, cum ar fi medicamentele diuretice tiazidice, care reduc cantitatea de urină produsă de rinichi și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pentru reducerea suplimentară a volumului de urină.

Dacă diabetul insipid nefrogen este declanșat de un anumit medicament, tratamentul va consta în oprirea și schimbarea medicației care-l provoacă. Pentru un tratament eficient, medicul poate încerca mai multe combinații de medicamente care funcționează cel mai bine pentru pacient.

Tratamentul diabetului insipid dipsogen este încă în stadiul de cercetare, deoarece nu au fost găsite, încă, modalități eficiente de a-l stopa. Dacă este determinat de o boală subiacentă, cum ar fi o afecțiune de sănătate mintală, tratamentul se va îndrepta spre cauza de bază.

Prognosticul pentru diabetul insipid este, în general, bun și, în cele mai multe cazuri, nu determină probleme mai grave dacă este tratat corespunzător.

Deși nu există studii certe în acest sens, unii specialiști recomandă și modificarea dietei și a nutriției pentru tratamentul diabetului insipid.

Dacă există un diagnostic cert, medicul poate sugera reducerea cantității de sare și proteine din dietă, pentru a ajuta rinichii să producă mai puțină urină. Acest lucru poate însemna evitarea alimentelor procesate, a ouălelor, nucilor și a cărnii, în general.

Complicații

Principala complicație care survine după declanșarea diabetului insipid este deshidratarea, ca urmare a pierderii de apă în urină. Deshidratarea ușoară poate fi combătută cu aport hidric, dar cea severă trebuie tratată în spital.

Diabetul insipid netratat și necontrolat poate determina complicații serioase precum:

• Dezechilibrul electrolitic - pierderea apei din organism determină niveluri anormale ale electroliților, care pot cauza durere de cap, senzație de oboseală, iritabilitate, dureri musculare;
• Dezechilibru al somnului - din cauza frecvenței urinării (nicturie) este afectat programul de somn.

O altă posibilă complicație a diabetului insipid este apariția unor efecte secundare ale medicației cu antidiuretice. Reacțiile adverse posibile pot include dureri de cap, dureri abdominale, greaţă, sângerări nazale.

Supradozarea cu antidiuretice sau aportul excesiv de lichide poate determina și retenția de apă, care poate provoca simptome precum dureri de cap, ameţeală, senzație de balonare și un nivel scăzut de sodiu în sânge (hiponatremie).

Nivelul scăzut de sodiu în sânge poate duce la complicații severe, motiv pentru care simptome de tipul durere de cap severă sau prelungită, confuzie, greață și vărsături sunt semne care trebuie să determine apel urgent la 112 sau prezentarea de urgență la cel mai apropiat spital.

Riscul de complicații și deces este mai mare pentru sugari și persoane în vârstă, precum și pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, deoarece aceste categorii de pacienți pot avea dificultăți în a identifica simptomele și cere ajutor.

Bibliografie:

1. “Diabetes Insipidus.” Hopkinsmedicine.org, Mar. 2024, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/diabetes/diabetes-insipidus
2. https://www.facebook.com/WebMD. “Diabetes Insipidus (DI): Symptoms, Causes, Diagnosis, and Treatment.” WebMD, WebMD, 18 Aug. 2008, www.webmd.com/diabetes/what-is-diabetes-insipidus
3. Slightham, Cindie. “Everything You Should Know about Diabetes Insipidus (DI).” Healthline, Healthline Media, 20 Aug. 2012, www.healthline.com/health/type-2-diabetes/diabetes-insipidus