Exostoza

Despre exostoză

Exostoza reprezintă o proeminență osoasă benignă care se dezvoltă pe suprafața unui os. Exostozele sunt excrescențe osoase care se pot forma pe orice os din corp și nu sunt considerate canceroase, neavând capacitatea de a se răspândi în alte părți ale corpului.

Majoritatea exostozelor nu provoacă simptome și, de cele mai multe ori, sunt descoperite întâmplător. În funcție, însă, de locul în care se dezvoltă, o exostoză poate determina simptome dureroase, atunci când mișcările osului pe care este poziționată interacționează cu țesuturile moi atașate.

Cele mai frecvente tipuri de exostoze se formează pe oasele din:

• glezne și gambe;
• canale auditive;
• cavități sinusale;
• maxilar;
• degetele de la mâini;
• degetele de la picioare.

Unele tipuri de exostoze au și denumiri specifice, în funcție de localizarea lor, precum:

• urechea lui Surfer - exostoză care se formează pe oasele din canalul auditiv. Poate crește probabilitatea de a suferi infecții ale urechii și, uneori, poate determina pierderea auzului;
• deformarea lui Haglund – exostoză retrocalcaneană care crește pe osul călcâiului (calcaneus) unde tendonul lui Ahile se conectează la gleznă;
• exostoză subunghială - se formează pe oasele degetelor de la mâini sau de la picioare, sub patul unghial.
• exostoza sinusurilor paranazale - se formează pe oasele din cavitățile nazale.
• pinteni osoși - un tip de exostoză numită osteofite. Se dezvoltă pe perioade lungi de timp, de obicei în apropierea articulațiilor, unde se întâlnesc două sau mai multe oase.

Oricine poate dezvolta o exostoză, dar sunt mai frecvent întâlnite la copii și adolescenți, deoarece oasele lor sunt încă în creștere.

Majoritatea exostozelor sunt benigne, foarte rar,  în special în exostoza multiplă ereditară, acestea putându-se transforma în forme maligne, de tip condrosarcom.

Factori de risc

Factorii de risc pentru apariția exostozelor depind de tipul și mecanismul lor de apariție (genetic, traumatic sau idiopatic) și includ:

• factori genetici - exostoza multiplă ereditară (boală autosomal dominantă), antecedente familiale de exostoze, mutații ale genelor EXT1 sau EXT2;
• factori legați de traumatisme - fracturi anterioare sau microtraumatisme repetate, sporturi care pun presiune pe anumite oase (picioare, mâini), frecarea constantă a osului de țesuturi moi;
• factori inflamatori - inflamații cronice locale, iritații persistente ale periostului sau tendonului care se atașează de os;
• factori metabolici/nutriționali (mai rar) - tulburări ale metabolismului osos, deficiențe minerale (calciu, vitamina D) în copilărie sau adolescență;
• vârsta - exostozele solitare apar mai frecvent în copilărie și adolescență, în perioadele de creștere rapidă a oaselor.

Diagnosticare

Diagnosticul exostozei este pus, de obicei, de un medic ortoped sau de un specialist radiolog, iar rareori, atunci când este vorba de exostoze multiple ereditare, de un medic genetician. Potrivit specialiștilor Medlife, în stabilirea diagnosticului este important să se verifice dacă exostoza este solitară, multiplă sau asociată cu unele complicații, precum compresia nervoasă sau riscul de malignizare.

Diagnosticul este realizat prin:

• anamneză și examen clinic - istoric familial, în caz de exostoză multiplă ereditară, apariția durerii, limitarea mobilității, masă sau proeminență palpabilă și alte simptome asociate (amorțeală, furnicături, durere la frecare);
• investigații imagistice - radiografie simplă care arată forma și dimensiunea exostozei, computer tomograf, care evaluează detaliat osul și relația cu structurile învecinate, RMN, util dacă există compresie nervoasă sau semne de inflamație, dar și scanare osoasă, folosită rar, pentru a diferenția exostoza benignă de posibile leziuni active sau maligne;
• teste genetice - în cazul exostozei multiple ereditare pentru identificarea mutațiilor EXT1 sau EXT2;
• diagnostic diferențial – dacă există suspiciuni legate de alte tipuri de formațiuni osoase de tipul osteom, condrom sau condrosarcom (tip de cancer osos care se dezvoltă din celulele cartilajului), alte tumori osoase maligne sau exostoză post-traumatică.

Prevenție

Prevenția exostozei depinde foarte mult de tipul ei, dar, în general, nu există o prevenție completă, mai ales pentru formele genetice.

Există câteva măsuri care pot reduce riscul apariției exostozelor, spun specialiștii Medlife, cum ar fi:

• prevenția traumelor și microtraumelor - evitarea traumatismelor repetate asupra oaselor, în sporturile cu impact mare sau în munca fizică intensă fără protecție;
• evitarea frecării persistente a osului de suprafețe dure sau încălțăminte rigidă (ex. exostoza lui Haglund);
• monitorizare genetică - testare genetică pentru EXT1/EXT2 dacă există antecedente familiale și consult ortopedic regulat în copilărie și adolescență;
• radiografii periodice pentru a identifica exostozele noi și a preveni complicațiile;
• în caz de exostoze simptomatice, la copii sau adolescenți, intervenția timpurie poate preveni deformările osoase sau limitarea mobilității;
• corecția deviațiilor osoase, înainte de maturizare, pentru a reduce complicațiile;
• menținerea sănătății osoase printr-o dietă bogată în calciu și vitamina D și prin activitate fizică regulată, adaptată vârstei și condiției;
• evitarea fumatului și a excesului de alcool, care afectează metabolismul osos.