Faringita

Cauze

Cauzele virale ale infecțiilor de tract respirator superior sunt mai frecvente, estimându-se că, pe parcursul unui an, o persoană poate avea, în mod obișnuit, trei – cinci episoade de viroză. Dintre virusurile implicate în apariția faringitelor trebuie amintite: Rinovirusul, Adenovirusul, Virusul Epstein-barr, Virusul Herpes Simplex, Virusul Influenzae, Virusul Parainfluenzae, Coronavirus, Enterovirus, Virusul Sincițial Respirator, Citomegalovirus, Virusul Imunodeficienței Umane (HIV). 

Cauzele bacteriene, deși sunt mai rare, sunt asociate cu o severitate și cu o frecvență mai crescută a complicațiilor locale și la distanță. Cea mai obișnuită, dar și cea mai importantă bacterie întâlnită în faringitele acute este Streptococcus pyogenes, numit și Streptococ beta hemolitic de grup A. Acesta este incriminat în 15-30% dintre cazurile de faringită la copii și în 5-10% dintre cazurile de la adulți.  

Simptome

Durerea în gât (odinofagia) este principalul simptom pentru care pacienții cu faringită solicită un consult de specialitate dar, pe lângă aceasta, pacienții pot prezenta și alte simptome, care variază în funcție de agentul patogen care stă la baza infecției. Trebuie menționat că, doar pe baza simptomatologiei, este dificil de stabilit cu exactitate agentul patogen, deoarece virusurile sunt numeroase și destul de asemănătoare între ele. 

Virozele sezoniere debutează cu simptome nazale precum strănut, rinoree apoasă, obstrucție nazală, tuse seacă, și apoi se instalează durerea faringiană, care poate îmbrăca diverse forme, de jenă la înghițire, iritație, arsură sau chiar disfagie. Febra, atunci când este prezentă, nu are valori mari și apare mai frecvent la copii. Ea poate fi însoțită de frisoane, dureri musculare și stare de rău. 

Faringita produsă de adenovirus apare mai frecvent la copii și se manifestă prin odinofagie intensă, ce merge până la disfagie, febră mare și congestie conjunctivală (înroșirea ochilor).   

Mononucleoza infecțioasă, cunoscută și sub denumirea de „boala sărutului” deoarece este întâlnită mai frecvent la adolescenți și la adulții tineri, este cauzată de virusul Epstein Barr. Durerea în gât se asociază cu oboseală, erupții cutanate, inflamarea ganglionilor gâtului și hepatomegalie. 

Faringita herpetică acută este observată mai frecvent la copii și la adulții tineri și se manifestă prin odinofagie însoțită de durere în gură, produsă de gingivostomatita asociată, precum și febră, dureri musculare, stare de rău generală și incapacitatea de a se alimenta. 

În cadrul infecțiilor simptomatice cu SARS-CoV-2, odinofagia este printre primele simptome apărute și se asociază cu febră, congestie nazală, tuse, anosmie (lipsa mirosului), disgeuzie (lipsa gustului) și dureri musculare. Mai mult chiar, varianta Omicron are o predilecție pentru căile respiratorii superioare și se manifestă predominant cu odinofagie intensă, spre deosebire de variantele din pandemia timpurie care au afectat, cu precădere, tractul respirator inferior. 

Faringita din infecția cu Cytomegalovirus se prezintă cu durere în gât mai puțin semnificativă, dar febra și starea de rău sunt de durată mai lungă și mai intense decât în mononucleoză. 

Enterovirusurile sunt o cauză importantă de faringite virale în copilărie, mai ales la cei care frecventează o formă de învățământ. Virusurile Coxsackie pot provoca afecțiuni clinice distinctive, în funcție de tulpina implicată, astfel:  

• herpangina: este produsă de tulpinile A 2-6; se manifestă cu durere spontană, intensă în gât și în cavitatea bucală, dar mai ales în timpul masticației și a deglutiției. Creșterea bruscă a temperaturii până la 41°C se asociază cu rinoree, lipsa poftei de mâncare și, uneori, vărsături. La copiii mai mari pot să apară, pe lângă durerile de gât, și dureri de cap sau de spate;  
• faringita limfonodulară: este cauzată de tulpina A10;  
• boala gură-mână-picior: este atribuită tulpinilor A5, 9, 10 și 16; caracteristice pentru această afecțiune sunt o temperatură nu foarte ridicată (38-39°C), durere în gât și în cavitatea bucală, lipsa poftei de mâncare, stare de rău și rash cutanat pe mâini și pe picioare (înroșire și inflamare);  
• exantemul Boston este cauzat de ecovirusul de tip 16 și debutează brusc cu febră, durere în gât, stare de greață și rash pe față și pe corp.  

Faringita produsă de virusul sincițial respirator apare mai frecvent în sezonul rece și se manifestă prin rinoree, durere în gât, febră moderată și tuse. Persoanele în vârstă cu boli pulmonare sau cardiace cronice sunt predispuse la complicații ale tractului respirator inferior, care se pot manifesta prin dispnee, wheezing sau insuficiență respiratorie. 

Infecția cu virus HIV produce o durere în gât asemănătoare cu cea din mononucleoză, dar aceasta este însoțită și de febră, transpirații, stare de letargie, dureri musculare, grețuri, diaree și rash cutanat. 

Faringita bacteriană este frecventă la copii și este determinată de Streptococ cu diversele sale tipuri (beta hemolitic de grup A, de grup C sau de grup G). O atenție deosebită trebuie acordată infecției cu Streptococ beta hemolitic de grup A, care poate induce complicații la copii (reumatism articular acut, glomerulonefrită acută, cardită reumatismală sau coree). 

Alte bacterii implicate în apariția faringitelor sunt: Haemophilus Influenzae, Stafilococul aureus, Streptococul pneumoniae, Branhamella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma pneumoniae, specii de Yersinia (enterocolitica și pestis), Chlamydia trachomatis, Chlamydophila pneumoniae, Fusobacteriumnecrophorum, Francisella tularensis etc.

Tratament

Tratamentul faringitelor acute depinde de agentul etiologic incriminat. De aceea, tratamentul antibiotic este util doar pentru faringitele bacteriene, nu și pentru cele virale. 

Antibioticul are rolul de a limita dezvoltarea bacteriei și de a anihila focarul infecţios. Acesta se poate administra pe cale orală sau parenterală (intravenoasă sau intramusculară), timp de șapte – zece zile, în funcţie de severitatea infecţiei. Pentru a limita, însă, efectele adverse ale antibioticelor, este importantă utilizarea probioticelor. 

Medicamentele antivirale nu sunt recomandate în mod obișnuit pentru virozele sezoniere, ci sunt rezervate infecțiilor virale severe apărute la persoane imunodeprimate.  

Așadar, în infecțiile virale se instituie doar tratament simptomatic cu medicamente antiinflamatoare steroidiene/nesteroidiene, antitermice, antialgice, dezinfectante orofaringiene și antiseptice locale ce conţin un anestezic. Soluțiile orale pe bază de propolis, care formează biofilme la nivelul mucoasei bucale, reduc durerea și grăbesc vindecarea. Același tratament este util și în tratarea faringitelor bacteriene acute, dar asociat cu un antibiotic ales pe baza antibiogramei. 

Un rol adjuvant îl au repausul la pat, izolarea pacientului, aplicarea de comprese calde, slab alcoolizate, în jurul gâtului, administrarea de băuturi calde abundente și alimentaţia hidro-lacto-zaharată. 

În cazul faringitelor cronice, tratamentul constă, în primul rând, în îndepărtarea factorilor cauzali (alergeni, substanțe chimice iritante, fumat, condimente) și apoi în administrarea de medicamente simptomatice.

Complicaţii

Complicaţiile supurative ale faringitelor acute apar frecvent la pacienţii care întârzie consultul ORL și preferă să se trateze singuri la domiciliu.  

Cele mai frecvente complicaţii sunt:  

• flegmonul (abcesul) periamigdalian, o colecţie purulentă la nivelul amigdalei ce necesită incizie și drenaj, urmat de tratament antibiotic timp de 10 zile;  
• adenoflegmonul retrofaringian constă într-o colecţie purulentă localizată pe peretele posterior al orofaringelui, care apare la copiii mici. Incizia și drenajul abcesului reprezintă o urgenţă chirurgicală și trebuie realizate sub protecție antibiotică;  
• flegmonul laterofaringian, cu două forme anatomo-clinice:  
  • adenoflegmonul laterofaringian;  
  • celuloflegmonul laterofaringian; 
• celulita flegmonoasă difuză;  
• flegmonul difuz al planșeului bucal (angina Ludwig-Gensoul);  
• abcesul epiglotic;  
• septicemie. 

Autor

Dr. Baciu Madalina

Medic Primar ORL