Frica de abandon

Cauze

Frica de abandon este un fenomen complex, care poate rezulta dintr-o varietate de experiențe de dezvoltare, inclusiv pierderi și traume. Teoriile privind cauzele apariției fricii de abandon includ întreruperi în dezvoltarea normală a anumitor capacități cognitive și emoționale, provocări cu relațiile din trecut și alte experiențe sociale și de viață problematice:

Atașament nesigur: în 1958, psihologul John Bowlby a dezvoltat „teoria atașamentului”, care sugerează că modul în care ne conectăm cu părinții la începutul vieții modelează modul în care formăm atașamente ca adulți. Mai târziu, psihologul Mary Ainsworth a creat, pe baza teoriei lui Bowlby, patru categorii pentru diferite tipuri de atașament:

• sigur;
• evitant;
• anxios;
• dezorganizat.

Evitarea, anxietatea și dezorganizarea sunt toate cunoscute ca stiluri de atașament nesigur, care pot face dificilă formarea unor relații apropiate și reciproc avantajoase.

Studiile sugerează o legătură între teama de abandon și stilurile de atașament nesigur, în special de atașamentul anxios.

Anxietate de separare: deși anxietatea de separare este destul de comună la copiii mici, ea poate fi experimentată la orice vârstă și se manifestă prin:

• teama de a fi separat de cei dragi, care nu este specifică vârstei de dezvoltare a individului;
• griji recurente și suferință legate de pierderea unei persoane importante;
• suferință, atunci când persoana în cauză este lăsată singură sau separată de o persoană dragă;
• simptome fizice, precum greață, dureri de cap și dureri de stomac, atunci când se confruntă sau doar se gândește la separare.

Traume și experiențe din trecut: traumele din copilărie sau evenimentele traumatizante pot crește probabilitatea ca o persoană să se confrunte cu frică de abandon în relațiile actuale;

• tulburări de personalitate, precum borderline.

Simptome

Dacă o persoană suferă de frică de abandon, se poate confrunta cu o serie de emoții și tulburări comportamentale:

Simptome emoționale:

• panică sau anxietate, atunci când este singură;
• sensibilitate crescută la critici sau respingere;
• rușine și învinovățire, când ceva nu funcționează într-o relație;
• frică de intimitate sau de apropiere;
• griji când o relație pare să meargă „prea bine”;
• neîncredere.

Simptome comportamentale:

• consumă compulsiv alimente sau substanțe psihoactive, pentru a face față stresului dintr-o relație;
• tendință de a se îndepărta fizic sau emoțional atunci când se simte criticată;
• codependență sau plasarea nevoilor unui partener înaintea propriilor nevoi;
• istoric de relații „nesănătoase”;
• tendință de a se atașa rapid într-o relație nouă.

Tratament

Frica de abandon poate fi gestionată prin mai multe metode de tratament:

• terapie bazată pe atașament: presupune o legătură de susținere client-terapeut, pentru a aborda problemele de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea;
• terapie cognitiv-comportamentală: ajută clienții să identifice modele de gândire defectuoase și să le înlocuiască cu modele de gândire mai adaptative; această formă de terapie este eficientă în tratarea anxietății și a depresiei, precum și în îmbunătățirea relațiilor, prin schimbarea perspectivelor și a modelelor de comunicare;
• terapie psihodinamică: încurajează pacienții să identifice și să gestioneze gândurile negative (inconștiente sau conștiente) despre experiențele trecute; prin îmbunătățirea conștientizării și a înțelegerii de sine, aceștia pot recunoaște modul în care trecutul le poate influența gândurile și comportamentele prezente și pot face schimbări în acest sens;
• psihoeducație: oferă pacienților informații despre un diagnostic, despre opțiunile de tratament și teoriile subiacente (cum ar fi teoria atașamentului), care pot duce la frica de abandon; adesea, înțelegerea și etichetarea comportamentelor și a fricilor pot reprezenta pași importanți spre vindecare.

Complicații

Efectele pe termen lung ale fricii de abandon pot include:

• relații dificile cu colegii și partenerii;
• stimă de sine scăzută;
• probleme de încredere;
• probleme în gestionarea furiei;
• modificări de dispoziție;
• codependență;
• frică de intimitate;
• tulburări de anxietate;
• atacuri de panică;
• depresie.