RUTINA DE VINERI

20% reducere la consultații și analize!

Află mai mult
medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Frica de apă

Frica de apă

Alte denumiri: Acvafobie

Descoperă informații utile despre frica de apă: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre frica de apă

Acvafobia reprezintă frica intensă și irațională de apă. O persoană care suferă de această fobie se poate confrunta cu o senzație puternică de frică atunci când vede, aude sau atinge apa, ori când doar se gândește sau vorbește despre apă.

Frica de apă este o fobie extrem de individualizată, prin faptul că se poate manifesta foarte diferit de la o persoană la alta, în raport cu diferite tipuri și cantități de apă, ori cu situații diverse ce implică apa:

Spaţii care conţin apă:

  • mari: oceane, mări și lacuri;
  • adânci, în care este probabil să se înece;
  • create de om: piscine, fântâni și iazuri;
  • ape cu valuri: oceane sau mări;
  • ape cu curenți: râuri sau mări;
  • ape tulburi, care pot fi murdare sau netratate: bălți, iazuri sau râuri;
  • ape în mișcare: cascade și râuri.

Acțiuni care au legătură cu apa:

  • înot sau plutire în apă;
  • mers prin apă;
  • stând în apă (la baie);
  • stropirea cu apă;
  • băutul apei;
  • apă care se mișcă în apropiere;
  • ploaie și bălți;
  • scufundarea feței în apă;
  • a se afla într-o barcă pe apă;
  • apă curentă, de la duș sau robinet.

Fobia de apă poate apărea sub mai multe forme:

  • talasofobie (frica de mare);
  • ombrofobie (frica de ploaie);
  • ablutofobie (frica de a se spăla sau a face baie);
  • hidrofobie (teama de contactul corporal cu apa) - poate fi unul dintre primele semne ale rabiei.
Băiat cu frică de apă (acvafobie)

Cauze

Există multe cauze posibile ale fricii de apă, iar declanșarea acestei fobii poate fi determinată de factori diferiţi, în funcție de persoană.

Cauzele acvafobiei pot fi psihologice, genetice, evolutive sau influențate de mediu:

  • experiență negativă, traumatizantă, care implică apa: este cea mai frecventă cauză a acvafobiei; experiența traumatizantă poate să fi implicat sau nu un pericol real;
  • procese cognitive dezadaptative - ruminaţia (frământarea excesivă și repetitivă din cauza unui eveniment negativ din trecut): procesele de gândire repetitive și negative sau recapitularea experiențelor traumatizante care implică apa pot deveni din ce în ce mai tulburătoare și intruzive în timp, făcând pacientul să perceapă experiența ca fiind mai înfricoșătoare decât era în realitate;
  • informații anxiogene: expunerea la informații despre pericolele, tipurile de boli și infecții care pot fi transmise prin apă sau numărul de oameni care mor din cauza înecului în fiecare an pot face pacientul să vadă apa ca pe ceva periculos și să evite contactul cu aceasta;
  • alergie la apă: urticaria acvagenă este un tip de urticarie, caracterizată printr-o erupție cutanată cu mâncărime, ce apare în urma contactului pielii cu apa;
  • fobie învățată: observarea fricii de apă la o altă persoană poate duce la dezvoltarea acvafobiei;
  • factori evolutivi: se crede că există o bază evolutivă pentru acvafobie, în special pentru că oamenii au evoluat pentru supraviețuirea speciei prin evitarea pericolelor;
  • niveluri ridicate de stres: stresul semnificativ, pe termen lung, poate duce la un răspuns disproporționat de frică sau la o incapacitate de a gestiona situații stresante.

Factori de risc

Deși frica de apă se poate manifesta la oamenii de toate vârstele, mediile și categoriile demografice, există anumiți factori care pot crește riscul unei persoane de a dezvolta acvafobie:

  • experiență anterioară traumatizantă, negativă sau înfricoșătoare care implică apa;
  • alte fobii specifice;
  • un membru apropiat al familiei (un părinte sau un frate) cu acvafobie;
  • expunerea la frica de apă în timpul copilăriei sau adolescenței;
  • fire introvertită, anxioasă;
  • tulburare de procesare senzorială sau dificultăți senzoriale;
  • antecedente de tulburări anxioase sau alte afecţiuni psihiatrice;
  • tulburare legată de consumul de substanțe, cum ar fi dependența de droguri sau alcool.

Spre deosebire de alte tipuri de fobii, care sunt adesea mai răspândite la copii, frica de apă este mai probabil să apară la adulți, care pot fi mai conștienți de posibilele pericole reprezentate de apă. Cu toate acestea, acvafobia se poate dezvolta și la copii, în special dacă trec printr-o experiență înfricoșătoare care implică apa.

Simptome

Simptomele fricii de apă pot diferi semnificativ de la o persoană la alta, în funcție de severitatea fobiei, cauza inițială, factorii declanșatori, riscul perceput sau starea emoțională a persoanei în cauză; pot apărea diferențe în modul în care aceste simptome se manifestă, cât de frecvent apar și severitatea lor.

Simptomele acvafobiei pot fi de mai multe tipuri:

Psihologice:

  • frică intensă, copleșitoare, persistentă, excesivă și nerezonabilă;
  • sentimente intense de groază;
  • incapacitate de a controla frica, deși individul conştientizează faptul că este exagerată;
  • anxietate anticipativă în preajma unei potențiale întâlniri cu apa;
  • senzație de blocaj din cauza fricii;
  • dificultăți de concentrare sau de funcționare normală în preajma apei;
  • senzație de neajutorare sau vulnerabilitate;
  • coșmaruri frecvente despre apă;
  • senzație de pericol sau un sentiment iminent de moarte;
  • pierderea controlului.

Fizice:

  • amețeală sau leșin;
  • transpirație abundentă;
  • paloare sau roşeaţă;
  • greață, vărsături, tranzit accelerat;
  • dificultăți de respirație, cum ar fi lipsa de aer sau hiperventilația;
  • palpitații sau creșterea ritmului cardiac;
  • creșterea tensiunii arteriale;
  • tremurături sau frisoane;
  • tensiune sau rigiditate musculară;
  • durere în piept;
  • senzație de sufocare, dificultăți de înghițire;
  • senzație de gură uscată;
  • sensibilitate neobișnuită la temperaturile calde sau reci;
  • confuzie sau dezorientare;
  • oboseală;
  • senzație de furnicături, în special la nivelul extremităților.

Comportamentale:

  • evitarea apei sau a locurilor, ori a situațiilor care implică apa;
  • refuzul de a face duș, baie sau spălat pe mâini;
  • refuzul de a ieși afară în timpul ploii sau imediat după ploaie;
  • refuzul de a bea apă;
  • insomnie;
  • evitarea gândurilor sau a discuțiilor despre apă;
  • retragerea din situații sociale care ar putea implica apă.
Femeie cu acvafobie în pericol de înec

Diagnosticare

Pentru a diagnostica frica de apă, psihiatrul va pune mai multe întrebări despre manifestările cu care se confruntă o persoană:

  • care sunt simptomele, cât de frecvent apar și cât de severe sunt;
  • care a fost debutul inițial al fricii, inclusiv când au început primele simptome și ce a declanșat teama de apă;
  • istoricul medical, inclusiv dacă există vreo tulburare de anxietate sau alte afecțiuni psihiatrice;
  • orice medicamente sau suplimente administrate;
  • dacă există antecedente familiale de fobii;
  • cât de mult afectează frica viața de zi cu zi și comportamentul pacientului.

Având în vedere că acvafobia este un tip de fobie specifică, pentru a pune un diagnostic corect, psihiatrul va compara simptomele prezentate de pacient cu criteriile prevăzute în Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale:

  • frica trebuie să fie persistentă, excesivă și nerezonabilă;
  • expunerea la apă sau la un alt factor declanșator duce la un răspuns imediat de anxietate în majoritatea situațiilor;
  • frica este excesivă și disproporționată raportat la amenințare, iar acest lucru este recunoscut de individ;
  • pacientul evită locurile sau situațiile în care ar putea fi prezentă apa; în preajma ei, acesta va experimenta frică, anxietate sau suferință extremă;
  • anticiparea contactului cu apa și comportamentele de evitare asociate cu evitarea pot avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi a individului;
  • frica durează de minimum șase luni;
  • fobia nu este asociată cu o altă tulburare de sănătate mintală, cum ar fi: tulburare obsesiv-compulsivă, stres post-traumatic sau tulburare de panică.

Tratament

Există mai multe opțiuni eficiente de tratament pentru acvafobie. Cu toate acestea, nu toate persoanele care suferă de frică de apă necesită tratament; dacă simptomele sunt ușoare, fobia nu le afectează viața de zi cu zi sau au implementat deja cu succes anumite strategii de adaptare, este posibil să nu fie necesar un tratament formal.

Pentru persoanele a căror fobie este declanșată frecvent sau are ca rezultat comportamente de evitare, ale căror simptome sunt severe și frica de apă le afectează viața de zi cu zi, va fi recomandată, cel mai probabil, o formă de terapie. În cazul acestora, planul de tratament va fi întocmit în funcție de mai mulți factori:

  • severitatea simptomelor;
  • frecvența simptomelor;
  • cauza principală a fobiei;
  • cât de sever este impactul asupra vieții de zi cu zi;
  • starea generală de sănătate, inclusiv cea mintală.

Cele mai comune tipuri de terapie pentru acvafobie sunt:


Complicații

Acvafobia severă poate afecta calitatea vieții unei persoane. Este posibil ca aceasta să evite să se spele, ceea ce poate dăuna stimei de sine și poate crește riscul de îmbolnăvire, din cauza igienei precare.

De asemenea, unii oameni cu acvafobie pot avea atacuri de panică, manifestate prin:

  • senzație de amețeală sau leșin;
  • sentiment de moarte iminentă;
  • greaţă;
  • dureri toracice;
  • creșterea frecvenței cardiace;
  • dificultăți de respirație (dispnee);
  • transpiraţie.

Prevenție

Frica de apă nu poate fi prevenită, dar există metode prin care o persoană își poate ține în frâu fobia:

  • recunoașterea și înțelegerea fricii: având o perspectivă asupra originilor fricii, se poate dezvolta un plan țintit pentru abordarea și depășirea acvafobiei;
  • expunerea treptată: această abordare lentă și controlată poate ajuta la construirea încrederii în capacitatea de a face față anxietății legate de apă;
  • tehnici de respirație și relaxare: pot ajuta la gestionarea anxietății și a stresului asociate cu acvafobia;
  • lecții de înot sau terapie acvatică: pot oferi un mediu structurat și de susținere pentru a face față și a depăși frica de apă. 

Bibliografie

  1. Lindberg, Sara. “Managing the Fear of Water (Aquaphobia).” Healthline, Healthline Media, 12 Mar. 2018, www.healthline.com
  2. Murphy, Nicole. “What Is Aquaphobia?” CPD Online College, 27 Oct. 2022, https://cpdonline.co.uk
  3. Eske, Jamie. “What to Know about Aquaphobia.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 27 July 2020, www.medicalnewstoday.com
  4. Clinic, Cleveland. “Aquaphobia (Fear of Water): Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 2022, https://my.clevelandclinic.org
  5. Ryan. “Swim Jim.” Swim Jim, 26 Apr. 2023, https://swimjim.com

Echipa medicală - Psihologie și Psihiatrie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.