Hipotermie

Cauze

Când este supus unor temperaturi foarte mici, corpul pierde căldură mai rapid decât o poate produce. Pentru a face față temperaturilor scăzute, corpul consumă mai multă energie din cea stocată în corp. Hipotermia este cu atât mai gravă cu cât poate afecta circulația cerebrală, ceea ce face ca persoana afectată să nu mai aibă capacitatea de a gândi sau de a acționa corect și eficient în sensul salvării proprii.

Nu este obligatoriu ca hipotermia să se instaleze doar la temperaturi foarte scăzute, ea se poate instala și când este mai puțin frig, atunci când persoana adoarme de pildă pe o suprafață rece sau când rămâne în haine ude în atmosferă răcoroasă sau dacă petrece prea mult timp în piscină/ mare cu apă foarte rece.

Ceea ce trebuie reținut este că hipotermia încetinește funcțiile fiziologice (sistemul cardiovascular, sistemul respirator, metabolismul), iar termoreglarea organismului nu mai funcționează normal sub 30 de grade Celsius, având nevoie rapidă de o sursă de căldură externă pentru a reintra în parametrii normali.

Simptome

Simptomele hipotermiei depind de gravitatea acesteia. Astfel:

Simptomele unei hipotermii ușoare (32-35°C)

• frisoane puternice: acestea permit corpului ca temperatura să scadă și mai rapid;
• letargie/ somnolență sau agitație psihomotorie;
• slăbiciune musculară;
• modificări ale ritmului cardiac (bradicardie - puls scăzut, aritmii cardiace);
• instalarea unei stări de confuzie;
• respirație dificilă - scăderea frecvenței respiratorii.

Simptomele unei hipotermii moderate (28-32°C)

• frisoanele sunt moderate sau severe, pot fi și variabile;
• bradiaritmie;
• tensiune arterială mică;
• halucinații;
• rigiditate musculară;
• ataxie;
• precomă sau comă;
• respirație slabă - scăderea frecvenței respiratorii.

Simptomele unei hipotermii severe (sub 28°C)

• bradiaritmie;
• hipotensiune arterială;
• rigiditate musculară;
• comă;
• areflexie;
• edem pulmonar acut;
• stop cardio-respirator.

Dacă se intervine cu resursele medicale adecvate în urgență, pacientul are șanse de a-și reveni, având nevoie de o perioadă îndelungată de recuperare în secția de terapie intensivă și ulterior în secția de medicină internă.

Important de știut

• În cazul adulților, chiar dacă nu este cazul unei hipotermii severe, pot exista simptome persistente: frisoane, stare de oboseală puternică, somnolență, stare de confuzie, pierderea memoriei.
• În cazul bebelușilor, hipotermia se manifestă printr-o letargie puternică și piele înroșită.

Tratament

Hipotermia este o urgență medicală, tocmai de aceea trebuie sunat de urgență la 112. Până la preluarea pacientului, pot fi luate câteva măsuri de prim ajutor:

• Nu se face masaj al extremităților pacientului, în încercarea de a-i restabili circulația sângelui. Este pericol de stop cardiac prin mobilizarea trombilor existenți în vasele din periferie!
• Dacă este posibil, pacientul este poziționat într-un spațiu încălzit sau într-un loc ferit de pericole - risc de cădere sau de alte accidente.
• Pacientul poate fi acoperit cu o pătură, inclusiv capul, mai puțin nasul și gura. Dacă nu există pături, se poate folosi corpul unei alte persoane.
• Dacă pacientul poartă haine care sunt ude, acestea trebuie de urgență îndepărtate (chiar tăiate dacă este cazul).
• Dacă pacientul este conștient, i se poate administra supă sau un lichid cald (nu alcool), pentru a ajuta temperatura corpului să crească. Nu i se vor administra lichide foarte fierbinți, este pericol de stop cardiac!
• Pacientul poate fi încălzit pasiv și cu o sticlă de apă caldă sau o compresă caldă, pusă pe abdomen sau pe piept (nu pe picioare și nici pe brațe).
• Nu se folosește pentru încălzire un radiator sau o altă sursă de încălzire de acest fel (artificială).
• Trebuie monitorizată respirația și pulsul central ale bolnavului, iar în clipa în care nu mai respiră trebuie făcută respirație gură la gură. Dacă pacientul ăși pierde pulsul, trebuie făcut masaj cardiac extern.

Ulterior, se poate interveni cu alte metode:

• reîncălzirea sângelui: se extrage o cantitate de sânge, se încălzește și apoi se reintroduce în organism (este nevoie de un aparat de hemodializă).
• administrare intravenoasă de lichide calde (ser fiziologic).
• reîncălzirea căilor respiratorii (măști și tuburi nazale).
• încălzirea tubului digestiv: administrarea de apă călduță în stomac printr-o sondă naso-gastrică (în cazul pacientului comatos și intubat orotraheal)

Tratamentul degerăturilor

• Se scoate pacientul din mediul rece.
• Se începe tratamentul zonelor afectate de degerături.
• Se aplică bandaje de bumbac fără a compresa țesutul.
• Se aplică comprese calde pe zonele degerate.
• Medicul poate prescrie, dacă este cazul, antibiotice și analgezice.
• Chiar dacă situația este gravă, nu se recomandă amputarea imediată pentru că este posibil ca țesuturile să-și revină, chiar dacă inițial acest lucru nu pare posibil.

Complicații

Asistența de urgență este necesară în cazul hipotermie, pentru a preveni instalarea șocului hipotermic. Trebuie intervenit rapid, complicațiile fiind dintre cele mai grave:

• apariția degerăturilor este cea mai frecventă complicație. Degerăturile se instalează din cauza vasocontricției severe produse de expunerea prelungită la temperatura scăzută, având drept consecință vascularizația defectuoasă în primă fază la nivelul extremităților degetelor, pavilioanelor urechilor, nasului și ulterior și la nivelul altor structuri.
• leziunile nervilor: exprimate prin hipoestezie sau anestezie locală care pot suprapune leziuni suplimentare.
• cangrenă: reprezintă degeratura în faza avansată, când țesuturile sunt distruse.
• decesul: este cu siguranță cea mai gravă complicație. De aceea trebuie intervenit cât mai rapid în cazuri de șoc hipotermic, pentru a repune sângele în mișcare și pentru ca organismul să înceapă să funcționeze normal.