Despre tremor
Tremorul este o mișcare ritmică neintenționată și incontrolabilă a unei părți sau a unui membru al corpului. Acesta poate apărea în orice zonă a corpului și în orice moment.
Tremorul nu este întotdeauna grav, dar, în unele cazuri, poate indica o tulburare gravă. Majoritatea formelor nu se tratează cu ușurință, dar adesea, episoadele pot dispărea singure.
Este important de reținut faptul că spasmele musculare, fasciculațiile musculare și tremorul nu reprezintă aceeași patologie. Un spasm muscular reprezintă contracția involuntară a unui mușchi. O fasciculație musculară este o mișcare fină necontrolată a unei porțiuni mici dintr-un mușchi mai mare. Această mișcare poate fi vizibilă sub piele.
Tipuri de tremor
Tremorul poate fi de două tipuri: tremor de repaus și tremor de acțiune.
Tremorul de repaus se produce atunci când pacientul stă nemișcat. Odată ce pacientul începe să se deplaseze, va observa că episodul dispare. Tremorul de repaus afectează adesea doar mâinile sau degetele.
Tremorul de acțiune apare în timpul mișcării părții afectate a corpului. Acesta este împărțit în mai multe subcategorii:
- Tremor de intenție: apare în timpul mișcării vizate, cum ar fi ducerea degetului la nas;
- Tremor postural: apare atunci când mențineți o poziție împotriva gravitației, cum ar fi ținerea brațului sau a piciorului întinse;
- Tremor specific sarcinii: apare în timpul unei activități specifice, cum ar fi scrisul;
- Tremor cinetic: apare în timpul mișcării unei părți a corpului, cum ar fi mișcarea încheieturii în sus și în jos;
- Tremor izometric: apare în timpul contracției voluntare a unui mușchi, fără o altă mișcare.
Categorii de tremor
Tremorul mai este clasificat și în funcție de aspectul sau cauza sa:
Tremor esențial
Tremorul esențial este cel mai frecvent tip de tulburare de mișcare. Este, de obicei, împărțit în tremor postural și tremor cu intenție. Un tremor esențial poate fi ușor și nu progresează sau poate progresa încet. Dacă tremorul esențial progresează, acesta începe adesea pe o parte și apoi afectează ambele părți ale corpului în câțiva ani.
Până de curând s-a considerat că tremorul esențial nu este asociat cu niciun proces de boală. Cu toate acestea, studiile recente l-au putut asocia unei forme de degenerare ușoare în cerebel, adică partea creierului care controlează funcția motorie.
Tremorul esențial este uneori asociat cu:
- dificultate ușoară de mers;
- dizabilitate auditivă;
- tendință de a fi moștenit în familie.
În urma unui consult neurologic, medicul specialist poate oferi cea mai bună opțiune de tratament pentru forma de tremor cu care pacientul se confruntă. Dintre acestea, amintim:
- Injecțiile cu toxină botulinică la nivelul mușchilor afectați de tremor. Seria de injecții trebuie repetată de două până la de patru ori pe an, prezentând cel mai ridicat nivel de eficiență în cazul pacienților care se confruntă cu tremor la nivelul capului sau cu tremur vocal;
- Talamotomia – intervenție chirurgicală specifică la nivelul talamusului;
- Stimularea Cerebrală Profundă (SPC): un alt tip de intervenție chirurgicală la nivelul talamusului;
- Alte proceduri chirurgicale.
Tremor parkinsonian
Un tremor parkinsonian este de obicei un tremor de odihnă, ce reprezintă adesea primul semn al bolii Parkinson.
Tremorul parkinsonian este cauzat de deteriorarea unor părți ale creierului care controlează mișcarea. Debutul se produce, de obicei, după vârsta de 60 de ani și începe la un membru sau pe o parte a corpului și apoi progresează în cealaltă parte.
Tremor distonic
Un tremor distonic apare neregulat. Odihna completă poate determina minimizarea acestor tremurături. Acest tip de tremor apare la persoanele care suferă de distonie (o tulburare de mișcare caracterizată prin contracții musculare involuntare). Contracțiile musculare provoacă răsucire și mișcări repetitive sau posturi anormale, cum ar fi răsucirea gâtului. Acestea pot apărea la orice vârstă.
Tremor cerebelos
Cerebelul este partea din creierul posterior care controlează mișcarea și echilibrul. Este un tip de tremor de intenție, cauzat de leziuni sau de deteriorarea cerebelului provocate de:
- O lovitură;
- Tumori;
- Diverse boli, cum ar fi scleroza multiplă.
Poate fi, de asemenea, rezultatul alcoolismului cronic sau al consumului excesiv de medicamente.
Tremor psihogen
Poate fi prezent ca oricare dintre tipurile de tremor. Se caracterizează prin:
- Debut brusc și remisie;
- Modificări în direcția tremorului și a părții corpului afectat;
- Scădere considerabilă a activității când persoana este distrasă.
Pacienții cu tremor psihogen au adesea tulburări de conversie, o afecțiune psihologică ce produce simptome fizice sau o altă boală psihiatrică.
Tremor ortostatic
Un tremor ortostatic apare de obicei la picioare. Se manifestă printr-o contracție musculară rapidă, ritmică, ce apare imediat după ce stai în picioare. Acest tremur este adesea perceput ca instabilitate. Nu prezintă alte semne sau simptome clinice. Incapacitatea se oprește atunci când pacientul este în poziție ridicat sau când începe să meargă.
Tremor fiziologic
Un tremor fiziologic este adesea cauzat de o reacție la:
- Anumite medicamente;
- Renunțarea la alcool;
- Afecțiuni medicale, cum ar fi hipoglicemia (nivel scăzut de zahăr din sânge), dezechilibru electrolitic sau o tiroidă hiperactivă.
De obicei, un tremor fiziologic dispare dacă este eliminată cauza.
Cauze
Tremorul poate fi o exagerare normală a unei mișcări, o afecțiune primară sau un simptom în cadrul unei afecțiuni cerebeloase sau al bolii Parkinson.
Tremorul poate fi cauzat de o varietate de lucruri, inclusiv:
- Medicamente prescrise: amiodarona (utilizată pentru tratarea aritmiilor ventriculare), antidepresivele, anticonvulsivantele, întreruperea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine, bronhodilatatoarele, litiul, pseudofedrina, teofilina);
- Boli;
- Leziuni;
- Cafeină.
Cele mai frecvente cauze ale tremurului sunt:
- Oboseala musculară;
- Stres;
- Îmbătrânire;
- Niveluri scăzute de zahăr din sânge.
Condițiile medicale care pot provoca tremurături includ:
- Accident vascular cerebral;
- Leziuni cerebrale;
- Boala Parkinson, care este o boală degenerativă cauzată de pierderea celulelor creierului producătoare de dopamine;
- Scleroza multiplă, care este o afecțiune în care sistemul imunitar atacă creierul și maduva spinării;
- Alcoolism;
- Hipertiroidism, care este o afecțiune în care corpul produce prea mult hormon tiroidian.
Cauzele pentru tremorul apărut subit
- Frigul: tremurăturile incontrolabile ale corpului pot apărea atunci când temperatura ambientală scade până la un nivel inconfortabil pentru organism. Această formă de sensibilitate la temperaturi scăzute diferă de la o persoană la alta, nefiind obligatoriu ca tremorul să fie de fiecare dată prezent, în cazul expunerii corpului la minime termometrice.
- Infecțiile: creșterea temperaturii corporale reprezintă un mecanism de luptă împotriva unei infecții dezvoltate la nivelul organismului. Din cauza sensibilității sale crescute, în cazul unui episod febril, pot apărea subit tremurături.
- Anestezia: după trezirea din anestezie, majoritatea pacienților se confruntă cu tremor. Cauza pentru un astfel de episod apărut subit nu are legătură cu intervenția chirurgicală în sine, ci cu tipul de anestezic administrat premergător intervenției. Anestezia generală interferează cu sistemul de reglare a temperaturii organismului. De aceea, temperatura ambientală din blocul operator, chiar dacă este una normală, poate cauza un disconfort în fața căruia organismul reacționează.
- Deficitul de vitamina B12 (cobalamina): atunci când organismul nu reușește să asimileze un nivel optim de vitamina B12, din alimente precum pește, carne de pasăre sau brânzeturi, pot apărea în mod subit tremurături. De asemenea, acestea mai pot apărea și ca urmare a unor carențe de: vitamina B1, vitamina B6, vitamina E sau fier.
Factori de risc
Factorii de risc cunoscuți pentru tremorul esențial includ:
- Mutația genetică: varietatea moștenită a tremorului esențial (tremor familial) este o tulburare dominantă autosomală. O genă defectă de la un singur părinte este suficientă pentru a transmite afecțiunea;
- Dacă pacientul are un părinte cu o mutație genetică pentru tremor esential, există o șansă de 50% să dezvolte tulburarea;
- Vârsta: tremorul esențial este mai frecvent la persoanele de 40 de ani și peste această vârstăi.
Simptome
Tremorul trebuie diferențiat de asterix care determină de obicei flexia repetitivă, neritmică, nonoscilatorie a încheieturii mâinii, la încercarea de extensie a acesteia.
Tremorul de repaus are intensitate maximă în repaus și scade în timpul activității, fiind frecvent un simptom al bolii Parkinson.
Tremorul postural atinge intensitatea maximă în timpul menținerii unui membru într-o poziție antigravitațională fixă, instalarea progresivă sugerând un tremor fiziologic sau esențial, iar debutul acut - o intoxicație sau o afecțiune metabolică.
Tremorul intenționat este maxim în cursul mișcării spre o țintă, ca în testul indice-nas. Acest tip de tremor sugerează o afecțiune cerebeloasă, dar poate fi și consecința sclerozei multiple sau a bolii Wilson. Tremorul se caracterizează prin frecvența oscilațiilor și prin amplitudinea mișcărilor (fine sau grosiere).
Tremorul fiziologic poate fi amplificat de anxietate, stres, oboseală, boli metabolice sau anumite medicamente. Alcoolul și alte sedative suprimă, de regulă, tremorul.
Simptome ce pot însoți tremorul:
- nevoia de a merge frecvent la toaletă pentru a urina;
- probleme de coordonare și echilibru;
- senzație de amorțeală/ furnicături, posibil apărută în orice zona a corpului;
- voce tremurată;
- exoftalmie (protruzia oculară), un semn al hipotiroidismului;
- scădere inexplicabilă în greutate, intoleranță la căldură, transpirații și depresie;
- semne asociate sclerozei multiple, precum: slăbiciune, amorțeală, furnicături, tulburări de vedere, mers nesigur;
- încovoiere vizibilă a spatelui;
- tremor intensificat pe fond de stres.
Pacientul trebuie să se adreseze de urgență medicului dacă:
- este confuz sau dacă își pierde cunoștința pentru scurt timp;
- se confruntă cu dificultăți respiratorii;
- se confruntă cu dificultăți în timpul mersului;
- sesizează modificări sau pierderi la nivelul vederii;
- se confruntă cu paralizia membrelor inferioare sau superioare.
Alte simptome ce necesită vizita de urgență la medic:
- vorbire neclară;
- nistagmus - pacientul se confruntă cu mișcări rapide și involuntare al ochilor;
- rigiditate la nivelul trunchiului;
- tremor doar pe o anumită parte a corpului.
Diagnosticare
Uneori, tremorul este considerat normal. Când vă aflați sub mult stres sau vă confruntați cu anxietate sau frică, poate apărea un tremor. Odată ce sentimentul scade, tremorul se oprește de obicei. Tremorul poate fi, de asemenea, o parte a tulburărilor medicale care afectează creierul, sistemul nervos sau mușchii.
În timpul unui examen fizic, medicul va observa zona afectată. Tremorul este evident la inspecția vizuală. Cu toate acestea, cauza tremorului nu poate fi diagnosticată până când medicul dumneavoastră nu va efectua alte teste.
Medicul poate solicita pacientului să scrie sau să țină un obiect, pentru a evalua severitatea tremorului. De asemenea, acesta poate colecta probe de sânge și urină, pentru a verifica semnele bolii tiroidiene sau ale altor afecțiuni medicale.
Medicul poate comanda și un examen de neurologie. Acest examen va verifica funcționarea sistemului nervos. Se vor evalua:
- Reflexele de tendon;
- Coordonarea;
- Postura;
- Forța musculara;
- Tonusul muscular;
- Capacitatea de a simți atingerea.
De asemenea, în timp examenului, pacientului i s-ar putea cere să:
- își atingă vârful nasului cu ajutorul unui deget;
- deseneze o spirală pe o foaie de hârtie;
- realizeze alte exerciții asemănătoare.
De asemenea, medicul poate comanda o electromiograma sau EMG. Acest test măsoară activitatea musculară involuntară și răspunsul muscular la stimularea nervilor.
Tratament
Tratamentul pentru tremor depinde de etiologie. Dacă simptomele nu sunt supărătoare, nu este necesar niciun tratament.
În cazul persoanelor cu tremor și anxietate cronică poate fi utilă administrarea orală de benzodiazepine, însă trebuie evitată administrarea prelungită.
În cazul tremorului amplificat de administrarea de medicamente sau de stări acute de anxietate (ex: stare de înfricoșare), este eficient propanololul. Dacă β-blocantele sunt ineficiente sau greu tolerate, poate fi încercată primidona. Pentru unii pacienți, poate fi de folos ingestia unei mici cantități de alcool.
Tremorul esențial (benign ereditar, seni): acest tremor poate fi lent și, de obicei, bilateral. El poate afecta mâinile, capul și vocea. El tinde să se amplifice odată cu înaintarea în vârstă. Tremorul este minim sau absent în repaus. Propanololul este adesea eficient.
Pentru tremorul cerebelos nu există un tratament eficient, uneori pot fi de ajutor măsuri fizice (ex: îngreunarea membrelor afectate sau fixarea membrului proximal în timpul efectuării activității).
Complicații
Tremorul esențial nu pune în pericol viața, dar simptomele adesea se agravează în timp. Dacă acestea devin severe, s-ar putea ca pacientului să îi fie dificil să:
- țină o cană sau pahar fără a le vărsa;
- mănânce normal;
- să se machieze sau să se bărbierească;
- să vorbească;
- să scrie lizibil.
Bibliografie
- Kahn, April. “Everything You Need to Know about Tremors.” Healthline, Healthline Media, 26 Sept. 2015, www.healthline.com
- Roland, James. “What You Should Know about Shivering.” Healthline, Healthline Media, Dec. 2017, www.healthline.com
- Sissons, Claire. “How to Stop Shivering.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 17 Jan. 2020, www.medicalnewstoday.com
- Wade, Marcia. “Why Are My Hands Shaky?” WebMD, WebMD, 31 Aug. 2016, www.webmd.com
- “What Vitamin Deficiencies Cause Tremors? | Livestrong.com.” LIVESTRONG.COM, 2017, www.livestrong.com
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
