Tremor

Despre tremor

Tremorul este o mișcare ritmică neintenționată și incontrolabilă a unei părți sau a unui membru al corpului. Acesta poate apărea în orice zonă a corpului și în orice moment.

Tremorul nu este întotdeauna grav, dar, în unele cazuri, poate indica o tulburare gravă. Majoritatea formelor nu se tratează cu ușurință, dar adesea, episoadele pot dispărea singure.

Este important de reținut faptul că spasmele musculare, fasciculațiile musculare și tremorul nu reprezintă aceeași patologie. Un spasm muscular reprezintă contracția involuntară a unui mușchi. O fasciculație musculară este o mișcare fină necontrolată a unei porțiuni mici dintr-un mușchi mai mare. Această mișcare poate fi vizibilă sub piele.

Tipuri de tremor

Tremorul poate fi de două tipuri: tremor de repaus și tremor de acțiune.

Tremorul de repaus se produce atunci când pacientul stă nemișcat. Odată ce pacientul începe să se deplaseze, va observa că episodul dispare. Tremorul de repaus afectează adesea doar mâinile sau degetele.

Tremorul de acțiune apare în timpul mișcării părții afectate a corpului. Acesta este împărțit în mai multe subcategorii:

• Tremor de intenție: apare în timpul mișcării vizate, cum ar fi ducerea degetului la nas;
• Tremor postural: apare atunci când mențineți o poziție împotriva gravitației, cum ar fi ținerea brațului sau a piciorului întinse;
• Tremor specific sarcinii: apare în timpul unei activități specifice, cum ar fi scrisul;
• Tremor cinetic: apare în timpul mișcării unei părți a corpului, cum ar fi mișcarea încheieturii în sus și în jos;
• Tremor izometric: apare în timpul contracției voluntare a unui mușchi, fără o altă mișcare.

Categorii de tremor

Tremorul mai este clasificat și în funcție de aspectul sau cauza sa:

Tremor esențial

Tremorul esențial este cel mai frecvent tip de tulburare de mișcare. Este, de obicei, împărțit în tremor postural și tremor cu intenție. Un tremor esențial poate fi ușor și nu progresează sau poate progresa încet. Dacă tremorul esențial progresează, acesta începe adesea pe o parte și apoi afectează ambele părți ale corpului în câțiva ani.

Până de curând s-a considerat că tremorul esențial nu este asociat cu niciun proces de boală. Cu toate acestea, studiile recente l-au putut asocia unei forme de degenerare ușoare în cerebel, adică partea creierului care controlează funcția motorie.

Tremorul esențial este uneori asociat cu:

• dificultate ușoară de mers;
• dizabilitate auditivă;
• tendință de a fi moștenit în familie.

În urma unui consult neurologic, medicul specialist poate oferi cea mai bună opțiune de tratament pentru forma de tremor cu care pacientul se confruntă. Dintre acestea, amintim:

• Injecțiile cu toxină botulinică la nivelul mușchilor afectați de tremor. Seria de injecții trebuie repetată de două până la de patru ori pe an, prezentând cel mai ridicat nivel de eficiență în cazul pacienților care se confruntă cu tremor la nivelul capului sau cu tremur vocal;
• Talamotomia – intervenție chirurgicală specifică la nivelul talamusului;
• Stimularea Cerebrală Profundă (SPC): un alt tip de intervenție chirurgicală la nivelul talamusului;
• Alte proceduri chirurgicale.

Tremor parkinsonian

Un tremor parkinsonian este de obicei un tremor de odihnă, ce reprezintă adesea primul semn al bolii Parkinson.

Tremorul parkinsonian este cauzat de deteriorarea unor părți ale creierului care controlează mișcarea. Debutul se produce, de obicei, după vârsta de 60 de ani și începe la un membru sau pe o parte a corpului și apoi progresează în cealaltă parte.

Tremor distonic

Un tremor distonic apare neregulat. Odihna completă poate determina minimizarea acestor tremurături. Acest tip de tremor apare la persoanele care suferă de distonie (o tulburare de mișcare caracterizată prin contracții musculare involuntare). Contracțiile musculare provoacă răsucire și mișcări repetitive sau posturi anormale, cum ar fi răsucirea gâtului. Acestea pot apărea la orice vârstă.

Tremor cerebelos

Cerebelul este partea din creierul posterior care controlează mișcarea și echilibrul. Este un tip de tremor de intenție, cauzat de leziuni sau de deteriorarea cerebelului provocate de:

• O lovitură;
• Tumori;
• Diverse boli, cum ar fi scleroza multiplă.

Poate fi, de asemenea, rezultatul alcoolismului cronic sau al consumului excesiv de medicamente.

Tremor psihogen

Poate fi prezent ca oricare dintre tipurile de tremor. Se caracterizează prin:

• Debut brusc și remisie;
• Modificări în direcția tremorului și a părții corpului afectat;
• Scădere considerabilă a activității când persoana este distrasă.

Pacienții cu tremor psihogen au adesea tulburări de conversie, o afecțiune psihologică ce produce simptome fizice sau o altă boală psihiatrică.

Tremor ortostatic

Un tremor ortostatic apare de obicei la picioare. Se manifestă printr-o contracție musculară rapidă, ritmică, ce apare imediat după ce stai în picioare. Acest tremur este adesea perceput ca instabilitate. Nu prezintă alte semne sau simptome clinice. Incapacitatea se oprește atunci când pacientul este în poziție ridicat sau când începe să meargă.

Tremor fiziologic

Un tremor fiziologic este adesea cauzat de o reacție la:

• Anumite medicamente;
• Renunțarea la alcool;
• Afecțiuni medicale, cum ar fi hipoglicemia (nivel scăzut de zahăr din sânge), dezechilibru electrolitic sau o tiroidă hiperactivă.

De obicei, un tremor fiziologic dispare dacă este eliminată cauza.

Factori de risc

Factorii de risc cunoscuți pentru tremorul esențial includ:

• Mutația genetică: varietatea moștenită a tremorului esențial (tremor familial) este o tulburare dominantă autosomală. O genă defectă de la un singur părinte este suficientă pentru a transmite afecțiunea;
• Dacă pacientul are un părinte cu o mutație genetică pentru tremor esential, există o șansă de 50% să dezvolte tulburarea;
• Vârsta: tremorul esențial este mai frecvent la persoanele de 40 de ani și peste această vârstăi.

Diagnosticare

Uneori, tremorul este considerat normal. Când vă aflați sub mult stres sau vă confruntați cu anxietate sau frică, poate apărea un tremor. Odată ce sentimentul scade, tremorul se oprește de obicei. Tremorul poate fi, de asemenea, o parte a tulburărilor medicale care afectează creierul, sistemul nervos sau mușchii.

În timpul unui examen fizic, medicul va observa zona afectată. Tremorul este evident la inspecția vizuală. Cu toate acestea, cauza tremorului nu poate fi diagnosticată până când medicul dumneavoastră nu va efectua alte teste.

Medicul poate solicita pacientului să scrie sau să țină un obiect, pentru a evalua severitatea tremorului. De asemenea, acesta poate colecta probe de sânge și urină, pentru a verifica semnele bolii tiroidiene sau ale altor afecțiuni medicale.

Medicul poate comanda și un examen de neurologie. Acest examen va verifica funcționarea sistemului nervos. Se vor evalua:

• Reflexele de tendon;
• Coordonarea;
• Postura;
• Forța musculara;
• Tonusul muscular;
• Capacitatea de a simți atingerea.

De asemenea, în timp examenului, pacientului i s-ar putea cere să:

• își atingă vârful nasului cu ajutorul unui deget;
• deseneze o spirală pe o foaie de hârtie;
• realizeze alte exerciții asemănătoare.

De asemenea, medicul poate comanda o electromiograma sau EMG. Acest test măsoară activitatea musculară involuntară și răspunsul muscular la stimularea nervilor.