Leishmanioza

Leishmaniaza este o boala focala naturala. Motivul principal al aparitiei sale este muscata de tantari si nefolosirea plaselor de protectie impotriva insectelor, precum si asolutiilor de protectie impotriva insectelor. Sursa bolii suntoameniibolnavi, animale (caini, lupi, vulpi), rozatoare. Boala poate fi contactata din cauza conditii sanitare si igienice precare, in locurile pline de gunoi, in locurile unde au loc schimbari in mediu - defrisari, urbanizare, constructie de baraje. Schimbarile climatice joaca si ele un rol - incalzirea, seceta, inundatiile, umiditatea, degradarea solului; la fel cum o face sistemul imunitar umanslabit- HIV, deficiente nutritionale, conditii de viata precare.

Se deosebesc trei tipuri de focare ale acestei invazii: 

•  Focar natural, unde leishmaniile circula printre animalele salbatice (lupi, sacali, vulpi, bursuci, rozatoare, inclusiv si tistari etc), care sunt rezervoare pentru aceasta invazie; 
• Focar rural, in care parazitul circula prepondrent printre caini - principalele surse de invazie; 
• Focar urban, in care sursa principala de invazie este iarasi cainele, insa agentul patogen se mai depisteaza si la sobolani.

Tulburarile tipice in Leishmanioza sunt: 

• stare generala de rau;
• pierderea poftei de mancare;
• febra pana la 39-40 de grade;
• slabiciune;
• letargie;
• crestere a ganglionilor limfatici. 
• piele uscata, palida;
• pierdere in greutate;
• marirea ficatuluisi asplinei;
• anemie. 

In leishmaniasisul cutanat exista umflaturi, apoi ulcere, care se vindeca treptat. Aceasta este o reactie la muscatura, care se manifesta la o luna dupa infectie.

Perioada de incubatie variaza de la 20 zile pana la 3-5 luni, uneori mai mult de un an. In locul patrunderii leishmaniilor, mai frecvent la copii, apare afectul primar sub forma de papula. Uneori, pielea pe ea se descuameaza.

In evolutia leishmaniozei viscerale se deosebesc 3 perioade: incipienta, de stare si terminala.

• In perioada incipienta boala determina o slabiciune generala, scaderea poftei de mancare, adinamia si o splenomegalie moderata;
• In perioada de stare se ridica temperatura, care are un caracter ondulat cu o ascensiune pana la 39-40°C, dupa care urmeaza o scadere. Durata curbei termice variaza de la cateva zile pana la cateva luni. Durata remisiei de asemenea variaza intre cateva zile si 1-2 luni. Daca bolnavii cu leishmanioza viscerala nu se trateaza, starea lor se inrautateste si se dezvolta casexia. La acestia progreseaza hipersplenismul, apare sindromul hemoragic, necroza amigdalelor si a mucoasei bucale. Splenomegalia pronuntata si fibroza ficatului favorizeaza hipertenzia portala cu aparitia ascitei si edemelor. Sunt posibile infarcte ale splinei;
• In perioada terminala se dezvolta casexia cu toate semnele ei caracteristice, iar prin peretele subtire al abdomenului se contureaza ficatul si splina, evident marite in volum. Pielea la acesti bolnavi capata o culoare pamantie, uneori asemanatoare cu ceara, mai ales in cazurile de anemie pronuntata.

In locul patrunderii leishmaniilor apare o papula primara de culoare roza cu dimensiunile de 2-3 mm, care rapid se mareste, avand semne caracteristice cu un furuncul insotit de o reactie inflamatorie a tesuturilor adiacente putin dureroase la palpare - leishmanioma primara. Peste 1 -2 saptamani se incepe necroza centrala a leishmaniomei, cu formarea ulcerelor de diverse forme si dimensiuni (1-1,5 cm), cu margini abrupte si continut seropurulent dens si sangvinolent, fiind putin dureroase la palpare. In jurul leishmaniomei primare deseori se formeaza multipli noduli mici (de la 5-10 pana la 100-150), care la randul sau ulcereaza si, unindu-se intre ele, alcatuiesc campuri de ulceratie. Leishmaniomele, mai frecvent, se localizeaza pe sectoarele pielii deschise a membrelor si fetei, peste 2-4, iar uneori, peste 5-6 luni, se incepe epitelizarea si cicatrizarea ulcerelor. Din momentul aparitiei papulei cutanate si pana la cicatrizarea ulcerelor trec circa 6-7 luni. Uneori, mai are loc ulceratia si cicatrizarea linfadenitei si linfagoitei regionale. Asocierea florei secundare bacteriene deseori retine insanatosirea definitiva. 

Diagnosticarea Leishmaniozei

Diagnosticul si tratamentul diferitor forme de leishmanioza (viscerala si cutanata) se efectueaza in sectiile de boli infectioase.

Diagnosticul se efectueaza pe baza tabloului clinic si a testelor de laborator, fiind indicata examinarea bacteriologica a unui ulcer sau razuirea tuberculilor. De asemenea, se recomanda:

• examinarea microscopica a frotiului;
• biopsiamaduvei osoase sau biopsie hepatica si de splina; 
• metode serologice - LCRsi imunoteste enzimatice; 
• metoda de hibridizare ADN.

Tratamentul Leishmaniozei

Tratamentul medicamentos se va face cu derivatii de antimoniu. Se poate recomanda metoda radicala: chirurgie-splenectomie. Alte metode indicate sunt incalzirea locala a pielii, eliminarea tuberculilor – electrocoagulare si crioterapie. Se impune respectarea regimului alimentar si conditiilor de igiena. 

In leishmanioza viscerala se aplica terapia simptomatica in functie de gradul de afectare a organelor interne.

In profilaxia diferitor forme de leishmanioza au o mare importanta masurile de distrugere a flebotomurilor, sanarea cainilor bolnavi si efectuarea masurilor de deratizare. In profilaxia lieishmaniozei cutanate s-a dovedit a fi eficient vaccinul contra acestei maladii, care trebuie administrat nu mai tarziu de 3 luni de la intrarea persoanelor umane in regiunile endemice de aceasta parazitoza.