Omfalita

Cauze

Cauza dezvoltării omfalitei este pătrunderea agenților patogeni în corpul nou-născuților. Zona buricului reprezintă un acces direct către cavitatea abdominală, astfel încât orice infecție a țesuturilor poate duce la o răspândire rapidă a infecției în stomac. După naștere, în condiții normale, buricul cade între a cincea până la a cincisprezecea zi. La sfârșitul acestei perioade, buricul trebuie să fie curat, uscat și să nu sângereze.

Cordonul ombilical și zona din împrejur este un mediu potrivit pentru creșterea și proliferarea bacteriilor, deoarece există țesuturi vii care se pot infecta cu ușurință.

Cauzele omfalitei sunt microorganismele care cad pe pielea buricului și pe țesuturile mai profunde și provoacă un proces inflamator.

Infecția se poate răspândi la vasele de sânge ombilicale, vasele limfatice ale peretelui abdominal și vasele de sânge ale țesuturilor înconjurătoare.

Inflamațiile de acest tip sunt provocate, de regulă, de o specie de bacterie sau de o combinație de bacterii, care pot fi aerobe și anaerobe.

Organismele aerobe includ: Staphylococcus aureus (cel mai frecvent), streptococul grup A, streptococul B, E. Coli, Klebsiella, Proteus.

Speciile anaerobe cauzează aproximativ 30% din cazurile de omfalită: Bacteroides fragilis, Peptostreptococcus, Clostridium perfringens.

Există și o formă de infecție a ombilicului la adulți. Dermatita ombilicală, o afecțiune relativ frecventă este, de obicei, asociată cu o igienă inadecvată și cu adâncirea cordonului ombilical, cauzată de obezitate.

Simptome

Pentru a identifica rapid o infecție a ombilicului, trebuie verificată atent zona. În mod normal, după naștere, ciotul ombilical va forma o crustă la capăt. Pot apărea și mici sângerări, mai ales în jurul bazei ciotului, când acesta este gata să cadă, dar sângerarea ar trebui să fie ușoară și să se oprească rapid atunci când este aplicată o presiune ușoară.

Simptomele care trebuie să îngrijoreze și să dea indicația unei infecții sunt:

• Piele roșie, umflată, caldă sau sensibilă din jurul cordonului;
• Puroi (lichid galben-verzui) care curge din pielea din jurul cordonului;
• Miros urât provenind din cordon;
• Febră;
• Stare de agitație și disconfort a copilului sau somnolență nefirească.

O infecție, oricât de ușoară, a cordonului ombilical se poate agrava, în urma accesului direct la fluxul sanguin. Când o infecție intră în fluxul sanguin și se răspândește (sepsis) poate provoca leziuni care pun în pericol integritatea organelor și țesuturilor, dar și viața nou-născutului.

Medicul neonatolog sau pediatrul trebuie contactat imediat dacă sunt observate oricare dintre semnele de mai sus. Infecția cordonului ombilical este fatală pentru aproximativ 15% dintre copiii care o dezvoltă, deci este considerată o urgență medicală majoră.

Copiii prematuri sunt expuși unui risc crescut de complicații severe de la acest tip de infecție deoarece au deja un sistem imunitar slăbit.

Tratament

Pentru a aplica cel mai potrivit tratament pentru aceste tip de infecție, trebuie identificat exact germenul care o provoacă. Odată identificat germenul responsabil, medicii vor recomanda antibioticul potrivit pentru a-l combate.

După ce cauza simptomelor este identificată, tratamentul depinde, în mare măsură, de amploarea infecției.

Pentru infecțiile minore, medicul poate recomanda doar aplicarea unui unguent antiseptic sau antibiotic, de câteva ori pe zi, pe pielea din jurul cordonului.

Cu toate acestea, infecțiile minore se pot agrava atunci când sunt lăsate netratate. De aceea este important să consultați un medic ori de câte ori se suspectează o infecție a cordonului ombilical.

În infecțiile mai grave, copilul va trebui, probabil, spitalizat, pentru a i se administra antibiotice intravenoase, eficiente în lupta împotriva infecției.

Bebelușii cărora li se administrează antibiotice intravenos primesc, de obicei, tratament timp de aproximativ zece zile.

În unele cazuri, dacă infecția s-a extins, ar putea fi necesară drenarea chirurgicală. Dacă infecția a cauzat și moartea țesutului, se va interveni chirurgical pentru a elimina acele celule moarte.

Recuperarea în urma depistării omfalitei este completă în doar câteva săptămâni, dacă infecția este depistată devreme. Dacă infectarea a fost gravă, spitalizarea s-ar putea prelungi, pentru a confirma eliminarea infecției și lipsa oricăror semne ale altor organe afectate.

Bebelușul are cea mai bună șansă la o recuperare completă dacă tratamentul este început prompt.

Dacă în urmă cu mai mulți ani ciotul de cordon al bebelușului era acoperit cu un antiseptic, în zilele noastre majoritatea spitalelor și a medicilor pediatri recomandă menținerea zonei uscate și expunerea la aer, pentru a-l menține fără infecție. Potrivit cercetărilor publicate în revista Medicine, îngrijirea cordonului uscat, comparativ cu utilizarea unui antiseptic, este o modalitate sigură, ușoară și eficientă de a ajuta la prevenirea infecției cordonului ombilical la copiii sănătoși, născuți în spitale din zonele dezvoltate.

Medicii dau și câteva sfaturi pentru îngrijirea cordonului ombilical:

• Curățați-vă mâinile înainte de a atinge zona cordonului copilului;
• Evitați pe cât posibil să udați ciotul. Folosiți băi cu bureți pentru a vă curăța bebelușul până când ciotul cade și evitați să frecați zona din jurul ciotului. Dacă ciotul se udă, uscați-l ușor cu un prosop curat și moale;
• Păstrați scutecul bebelușului îndoit sub ciot (bont ombilical) până când cade, în loc să puneți banda de scutec peste el. Contactul cu aerul va ajuta la uscare;
• Îndepărtați ușor, cu buretele, orice urme de urină sau fecale, cu pansament steril, umezit cu apă, apoi lăsați zona să se usuce la aer.

Un sistem imunitar puternic va ajuta bebelușul să lupte cu orice infecție ar apărea. Din acest motiv, medicii recomandă alăptarea, care permite transmiterea anticorpilor de la mamă la copil. Alăptarea ajută copilul să-și dezvolte și să-și întărească sistemul imunitar.

Complicații

Consecințele și complicațiile omfalitei pot apărea atunci când bacteriile sunt colonizate în cordonul ombilical și au acces direct la fluxul sanguin. Cea mai frecventă complicație este răspândirea infecției, cu implicarea țesuturilor sănătoase. Așa se dezvoltă infecții precum fasciita necrozantă, abcesul, flegmonul sau peritonita.

Fasciita necrozantă se răspândește rapid și poate fi fatală. Primele semne pot include umflarea și înroșirea pielii din jurul infecției, precum și tensiunea pielii și durerea ascuțită și crepitarea acesteia la atingere. Peritonita debutează prin implicarea vaselor de sânge, vena ombilicală fiind în legătură directă cu peritoneul. Astfel, microorganismele din piele intră în peritoneu și provoacă inflamație.

Orice complicații ale omfalitei determină creșterea riscului de deces.