Despre osteocondrită
Osteocondrita este o afecțiune articulară în care un segment mic de os - împreună cu cartilajul care îl acoperă - își pierde aportul normal cu sânge, devine slab sau moale, apoi se poate desprinde parțial sau complet de osul subiacent și de restul suprafeței articulare.
Osteocondrita afectează cel mai adesea copiii, adolescenții și tinerii adulți (în special pe cei implicați în activități sportive). Potrivit specialiştilor Medlife, cea mai frecventă localizare este genunchiul, dar poate afecta și cotul, glezna și alte articulații.
Deoarece o parte din os și cartilaj devine instabilă sau se desprinde, articulația poate fi compromisă din punct de vedere mecanic și, dacă nu este tratată, poate duce la probleme pe termen lung, cum ar fi artrita precoce.
Cauze
Cauza exactă a osteocondritei nu este pe deplin înțeleasă, dar mai mulți factori contribuie la apariția acesteia:
- un factor major este reducerea aportului de sânge (ischemie) către o mică regiune a osului situată sub cartilajul articulației, ceea ce slăbește acel segment osos și poate permite detașarea acestuia;
- un alt factor important este microtraumatismul repetitiv sau stresul asupra articulației (în special la copiii şi adolescenții activi), care poate deteriora osul și vasele de sânge și poate afecta vindecarea;
- de asemenea, pare să existe o componentă genetică sau familială, unele persoane fiind predispuse și putând prezenta această afecțiune la mai multe articulații;
- deoarece afecțiunea apare mai frecvent în perioada de creștere, se consideră că factorii legați de creștere (cum ar fi modificările structurii osoase sau ale fluxului sanguin în oasele în creștere) joacă un rol important.
Factori de risc
Factorii de risc cheie pentru osteocondrită includ:
- afecțiunea apare cel mai frecvent la copii și adolescenți - în special între 10 și 20 de ani - care sunt foarte activi fizic;
- practicarea sporturilor cu impact ridicat sau care implică efort repetitiv (de exemplu: alergarea, săriturile, aruncările) este asociată cu un risc mai mare, probabil din cauza microtraumatismelor repetate la nivelul articulației; antecedentele familiale sau predispoziția ereditară par să crească probabilitatea de a dezvolta osteocondrită, indicând o componentă genetică în unele cazuri;
- leziunile articulare anterioare, entorsele repetate sau fracturile din jurul regiunii articulare pot crește riscul, deoarece aceste evenimente pot reduce aportul de sânge la osul de sub cartilaj;
- bărbații par să aibă rate mai mari de anumite forme (de exemplu: osteocondrită la cot) în comparație cu femeile, iar faza de creștere scheletică (plăci de creștere deschise) pare relevantă.
Simptome
Simptomele tipice ale osteocondritei cuprind:
- dureri articulare, în special în timpul activității fizice (de exemplu: când mergeți, alergați, săriți sau urcați scări);
- umflături sau sensibilitate în jurul articulației afectate;
- senzația de instabilitate sau „cedare” a articulației;
- reducerea amplitudinii mișcării: poate fi mai dificil să îndoiți sau să îndreptați complet articulația;
- simptome mecanice, cum ar fi pocnituri, blocaje sau prinderi în articulație la mișcare;
- în unele cazuri, în special în stadiile incipiente, este posibil să nu existe niciun simptom până când fragmentul de os sau cartilaj se deplasează sau devine instabil.
Diagnosticare
Diagnosticul de osteocondrită este, de obicei, pus de un specialist în medicina musculo-scheletică - cel mai adesea un chirurg ortoped sau un medic specialist în medicina sportivă - după o evaluare inițială efectuată de un medic de familie sau un medic pediatru.
În timpul procesului de diagnosticare, medicul analizează istoricul simptomelor articulare (debut, relația cu activitatea, leziuni anterioare) și efectuează un examen fizic: evaluează articulația afectată pentru a detecta sensibilitate, umflături, reducerea amplitudinii mișcării, simptome mecanice (blocaj) și o compară cu partea opusă.
Studiile imagistice sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului, definirea dimensiunii, localizării și stabilității leziunii și excluderea altor afecțiuni. Testele cheie includ:
- radiografii (radiografii simple) ale articulației afectate, adesea în mai multe proiecții, pentru a detecta modificările osoase sub cartilaj și posibile linii de separare;
- imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), care vizualizează atât osul, cât și cartilajul, evaluează dacă fragmentul este stabil sau detașat și oferă informații despre starea de sănătate a zonei înconjurătoare;
- în unele cazuri, conform experţilor MedLife, când este necesară o anatomie detaliată a osului (în special înainte de operație), se poate utiliza o tomografie computerizată pentru a obține imagini de înaltă rezoluție ale fragmentului osos și ale structurii articulației.
Tratament
Tratamentul osteocondritei se concentrează pe restabilirea funcției articulare, ameliorarea simptomelor și prevenirea leziunilor pe termen lung, abordarea exactă depinzând de factori precum vârsta pacientului, starea plăcii de creștere și dimensiunea sau instabilitatea leziunii.
La pacienții mai tineri, cu oase în creștere și leziuni stabile, tratamentul conservator (non-chirurgical) este adesea prima opțiune. Acesta include, de obicei, restricționarea activităților care agravează starea, protejarea articulației (de exemplu: cu o atelă sau reducerea greutății suportate) și efectuarea de terapie fizică pentru îmbunătățirea forței și mișcării.
Dacă leziunea este instabilă, oasele sunt complet mature sau eforturile conservatoare nu duc la îmbunătățiri în câteva luni, pot fi recomandate opțiuni chirurgicale. Intervenția chirurgicală poate implica stabilizarea sau reatașarea fragmentului deteriorat, perforarea osului subiacent pentru a stimula fluxul sanguin sau înlocuirea/repararea zonelor deteriorate ale cartilajului și osului.
Pe lângă oricare dintre aceste tratamente, măsurile de susținere, cum ar fi repausul, reducerea sarcinii asupra articulației, utilizarea cârjelor sau a ortezelor și terapia fizică pentru restabilirea amplitudinii mișcării și a controlului muscular, joacă un rol important.
Complicaţii
Principalele complicații care pot apărea în cazul osteocondritei sunt:
- dacă fragmentul de os/cartilaj afectat nu se vindecă sau rămâne instabil, acest lucru poate duce la dureri persistente și la reducerea funcției articulare în timp;
- poate apărea fragmentarea sau desprinderea fragmentului de os/cartilaj, provocând corpuri libere în interiorul articulației care interferează cu mișcarea, blocarea sau prinderea;
- articulația poate dezvolta osteoartrită cu debut precoce (modificări degenerative) din cauza modificării mecanicii articulației, a leziunilor cartilajului și a stresului continuu asupra suprafeței articulației;
- umflarea cronică a articulației sau efuziunile (acumularea de lichid) pot rezulta din iritarea continuă și instabilitatea suprafeței articulației.
Prevenţie
Prevenirea osteocondritei este dificilă, deoarece cauzele exacte nu sunt pe deplin înțelese. Cu toate acestea, specialiştii Medlife recomandă o serie de măsuri care pot contribui la reducerea stresului articular și la menținerea sănătății articulațiilor:
- pentru copiii și adolescenții care practică sport, se recomandă educarea cu privire la tehnica corectă, evitarea suprasolicitării și asigurarea unor perioade de odihnă adecvate între activitățile cu impact ridicat;
- utilizarea echipamentului de protecție adecvat în timpul practicării sporturilor sau activităților care solicită repetitiv articulațiile poate fi de ajutor;
- practicarea exercițiilor cu impact redus, antrenamentul de forță (în special pentru mușchii din jurul articulației) și exercițiile de flexibilitate sau stabilitate pot susține biomecanica articulațiilor și reduce stresul excesiv;
- acordarea atenției oricărei dureri articulare persistente sau modificări ale mișcării, astfel încât să se poată efectua o evaluare timpurie - detectarea precoce poate ajuta la evitarea progresiei.
Întrebări frecvente despre osteocondrită
Bibliografie
- “Osteochondritis Dissecans: Causes, Symptoms, Treatment & Recovery.” Cleveland Clinic, 14 Oct. 2024, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21073-osteochondritis-dissecans. Accessed 24 Nov. 2025.
- Brazier, Yvette. “What to Know about Osteochondritis Dissecans.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 18 Apr. 2017, www.medicalnewstoday.com/articles/166764#prevalence. Accessed 24 Nov. 2025.
- Dr Christopher Oseh. “What to Know about Osteochondritis Dissecans Stages.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 14 Nov. 2023, www.medicalnewstoday.com/articles/osteochondritis-dissecans-stages. Accessed 24 Nov. 2025.
- “Osteochondritis Dissecans Lesions.” Uhhospitals.org, 2025, www.uhhospitals.org/services/orthopedic-services/conditions-and-treatments/foot-and-ankle-services/osteochondritis-dissecans-ocd-lesions. Accessed 24 Nov. 2025.
Echipa medicală - Ortopedie
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
