Despre osteom
Un osteom este o tumoră osoasă benignă (necanceroasă), care apare cel mai frecvent la nivelul craniului și al oaselor faciale - în special în sinusurile paranazale.
Spre deosebire de tumorile osoase maligne, osteoamele cresc lent și sunt compuse din țesut osos matur și dens. Ele pot fi de tip „compact” (foarte dens), „spongios” (mai mult os trabecular) sau o combinație a celor două.
Datorită creșterii lente, multe osteoame rămân asimptomatice și sunt descoperite întâmplător la imagistică. Osteoamele mai mari din sinusuri pot duce la obstrucție, sinuzită, dureri faciale, dureri de cap sau simptome de presiune dacă împinge structurile adiacente.
În ceea ce privește frecvența lor: osteoamele se numără printre cele mai frecvente tumori benigne ale sinusurilor paranazale.
Cauze
Cauzele osteomului nu se cunosc exact. În majoritatea cazurilor, dezvoltarea unui osteom rămâne inexplicabilă. Cu toate acestea, cercetătorii din domeniul medical au propus mai mulți factori sau teorii plauzibile care ar putea contribui la apariția acestora:
- traumatisme - se sugerează că o leziune anterioară sau o agresiune mecanică asupra osului sau țesutului înconjurător ar putea declanșa o reacție localizată de formare a osului, care, în cazuri rare, evoluează într-un osteom;
- inflamație cronică sau infecție - se consideră că stimulii inflamatori persistenți, în special în sinusuri, pot stimula creșterea excesivă a oaselor în timp;
- predispoziție congenitală/de dezvoltare - unele osteoame pot reflecta o tendință embriologică sau de dezvoltare a creșterii oaselor în anumite zone, rămânând latente înainte de a apărea clinic;
- factori genetici - în scenariul rar în care apar osteoame multiple, acestea pot face parte dintr-un sindrom ereditar - în special sindromul Gardner - în care pacienții sunt purtători ai unor mutații care predispun la creșteri multiple ale oaselor și țesuturilor moi, alături de polipi intestinali.
Factori de risc
Anumiți factor pot crește riscul dezvoltării osteoamelor:
- un istoric de traume la nivelul oaselor faciale sau craniene este adesea menționat ca un posibil factor contribuitor, prin declanșarea unor reacții locale de remodelare osoasă;
- inflamația cronică sau infecția sinusurilor sau țesutului osos adiacent (de exemplu: sinuzita cronică) este considerată un posibil stimul pentru formarea osteomului;
- se cunoaște o predispoziție genetică în cazurile cu osteoame multiple - în special în contextul sindromului Gardner, o variantă a polipozei adenomatoase familiale, în care osteoamele fac parte din spectrul clinic;
- în cazuri rare, osteoamele pot fi congenitale sau se pot dezvolta la o vârstă fragedă, sugerând o susceptibilitate de dezvoltare sau embrionară.
Simptome
Majoritatea osteoamelor nu provoacă niciun simptom și sunt descoperite întâmplător în urma unor investigații imagistice efectuate din alte motive.
Însă, conform experților MedLife, atunci când un osteom devine suficient de mare încât să interfereze cu structurile înconjurătoare, pot apărea simptome, în funcție de localizarea sa, de exemplu:
- dureri de cap - în special în regiunea frunții, când osteomul afectează sinusul frontal;
- dureri faciale sau senzație de presiune sau plenitudine, în special dacă obstrucționează drenajul sinusurilor sau apasă pe oasele sau țesuturile moi adiacente;
- simptome ORL (ureche/nas/gât), cum ar fi infecții sinusale recurente, obstrucție nazală sau secreții nazale (rinoree);
- simptome vizuale sau orbitale (pentru osteoame în apropierea ochiului) - de exemplu: proeminența ochiului ( proptoză) sau efecte de compresie;
- simptomele neurologice sau ale nervilor cranieni sunt rare, dar posibile, dacă leziunea comprimă nervii sau se extinde către cavitatea craniană;
- modificări ale auzului sau simptome locale ale urechii pot apărea atunci când un osteom este localizat în sau în apropierea canalului auditiv - de exemplu: senzație de plenitudine, pierderea auzului conductiv sau efecte conexe.
Diagnosticare
Diagnosticul unui osteom implică, de obicei, medici specializați în zona anatomică relevantă - de exemplu, un chirurg ORL, un neurochirurg sau un chirurg ortoped, în funcție de localizarea tumorii în craniu, sinusuri sau oase.
Diagnosticul se bazează în principal pe imagistică. În primul rând, o radiografie simplă poate revela o masă osoasă densă, dar rezoluția acesteia este limitată. O tomografie computerizată (CT) - în special o tomografie computerizată fără contrast a sinusurilor sau a craniului - oferă cele mai bune detalii ale structurii osoase, delimitează dimensiunea osteomului și arată relația acestuia cu structurile adiacente.
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este utilă ca supliment atunci când trebuie evaluate detaliile țesuturilor moi sau relațiile cu nervii sau țesutul cerebral, deși contrastul osos este inferior celui al CT.
În marea majoritate a cazurilor, biopsia nu este necesară, deoarece caracteristicile imagistice sunt de obicei suficiente pentru a identifica un osteom benign și a-l distinge de alte leziuni. În caz de îndoială, se poate lua în considerare biopsia pentru a exclude tumorile osoase mai agresive.
Tratament
Tratamentul osteomului depinde în mare măsură dacă acesta provoacă simptome sau probleme funcționale. În multe cazuri, nu este necesară nicio intervenție în afară de observație.
Osteoamele asimptomatice sunt adesea lăsate sub supraveghere atentă, cu imagistică periodică pentru a se asigura că nu cresc sau nu afectează structurile din apropiere - de exemplu: provocând durere, efecte de presiune, boli sinusale recurente sau deformări cosmetice - operația este tratamentul ales. Chirurgii urmăresc excizia completă, îndepărtând de obicei o parte din osul sănătos din jur pentru a reduce riscul de recurență.
Acolo unde este posibil, se preferă abordările minim invazive - de exemplu: îndepărtarea prin acces endoscopic prin căile nazale (abordare endoscopică endonazală) în baza craniului și regiunea sinusurilor - pentru a minimiza inciziile externe, morbiditatea și desfigurarea. Potrivit experților MedLife, în cazul osteoamelor mari, cu localizare dificilă, pot fi necesare abordări chirurgicale deschise sau metode combinate.
Complicații
Iată câteva dintre complicațiile care pot apărea în urma unui osteom, în special atunci când acesta se mărește sau invadează structurile adiacente:
- sinuzită cronică sau infecții sinusale recurente - atunci când un osteom obstrucționează căile de drenaj ale sinusurilor, mucusul poate stagna și predispune la infecții;
- presiune asupra nervilor optici sau a structurilor orbitale - osteoamele situate în apropierea orbitelor sau a bazei craniului pot comprima nervul optic sau deplasa ochiul, provocând tulburări vizuale sau proptosis (deplasarea globului ocular în față);
- extindere intracraniană / perforarea peretelui cranian - în cazuri rare, un osteom al sinusului frontal sau etmoidal poate eroda osul în spațiile craniene, provocând complicații precum scurgerea lichidului cefalorahidian, pneumocefalie sau chiar meningită;
- deformare facială / asimetrie - pe măsură ce tumora se mărește, poate duce la proeminență vizibilă, umflare sau deformare a scheletului facial.
formarea mucocelului - un osteom poate bloca ostiile sinusale, ducând la dezvoltarea mucocelului (chist umplut cu mucus), care exercită o presiune suplimentară și poate chiar eroda osul.
Prevenție
Nu există nicio metodă dovedită de prevenire a osteoamelor, deoarece cauza lor rămâne necunoscută. Cu toate acestea, câteva principii generale pot ajuta la reducerea indirectă a riscului sau la detectarea precoce:
- controlul afecțiunilor inflamatorii cronice (de exemplu: tratarea sinuzitei de lungă durată și reducerea iritației cronice în zona nazală sau sinusală) poate contribui la reducerea stimulului pentru creșterea anormală a oaselor;
- acordarea atenției simptomelor persistente (obstrucție nazală, infecții sinusale recurente, dureri faciale inexplicabile) și solicitarea unei evaluări medicale precoce pot duce la detectarea și gestionarea mai timpurie a afecțiunii;
- specialiştii MedLife, recomandă controlul periodic și monitorizarea imagistică a pacienților cu risc crescut (de exemplu: cei cu sindroame genetice precum sindromul Gardner); acestea pot contribui la monitorizarea apariției osteoamelor.
Bibliografie
- Fletcher, Jenna . “Osteoma: Causes, Treatment, Removal, Diagnosis, and Outlook.”Www.medicalnewstoday.com, 23 July 2020, www.medicalnewstoday.com/articles/osteoma. Accessed 30 Sept. 2025.
- “Osteoma.”Skull Base Surgery, med.stanford.edu/skullbasesurgery/conditions-we-treat/osteoma.html. Accessed 30 Sept. 2025.
- Marques, Carina . “Osteoma - an Overview | ScienceDirect Topics.”Www.sciencedirect.com, 2019, www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/osteoma. Accessed 30 Sept. 2025.
- “Osteoid Osteoma: Diagnosis, Symptoms & Treatment.”Cleveland Clinic, 4 Feb. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22405-osteoid-osteoma. Accessed 30 Sept. 2025.
- Whitten, Cheryl. “What Is an Osteoid Osteoma?”WebMD, 27 Oct. 2022, www.webmd.com/cancer/osteoid-osteoma. Accessed 30 Sept. 2025.
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
