Osteomalacie

Despre osteomalacie (Boala oaselor moi)

Osteomalacia, cunoscută sub numele de „boala oaselor moi”, este o afecțiune caracterizată prin modificarea patologică a oaselor, cu scăderea masei osoase totale, din cauza unei mineralizări osoase deficitare. Această afecțiune poate duce la dureri osoase, fracturi și slăbiciune musculară.

Osteomalacia este o afecțiune tratabilă și, cu un management adecvat, persoanele își pot îmbunătăți sănătatea oaselor și pot reduce simptomele. Cu toate acestea, dacă nu este tratată, poate duce la complicații semnificative, astfel încât diagnosticarea și intervenția timpurie sunt cruciale.

Factori de risc

Mai mulți factori de risc pot crește probabilitatea de a dezvolta osteomalacie. Acești factori se referă, în general, la afecțiuni sau comportamente care duc la deficiențe de vitamina D, calciu sau fosfat, sau care afectează capacitatea organismului de a procesa acești nutrienți esențiali. Iată care sunt principalii factori de risc:

• expunerea limitată la soare;
• utilizarea excesivă a cremei de protecție solară - poate bloca razele UVB necesare pentru sinteza vitaminei D;
• dieta săracă - lipsa de vitamina D, calciu și alimente bogate în fosfați;
• intoleranță la lactoză - poate limita consumul de produse lactate, care sunt o sursă principală de calciu și vitamina D;
• tulburări gastrointestinale - boala celiacă (afectează intestinele și afectează absorbția nutrienților), boala Crohn (poate afecta orice parte a tractului gastrointestinal, ducând la malabsorbție), operația de bypass gastric (reduce capacitatea stomacului de a absorbi substanțele nutritive);
• tulburări renale - boala cronică de rinichi (afectează capacitatea rinichilor de a transforma vitamina D în forma sa activă și de a regla echilibrul fosfaților);
• tulburări hepatice - afecțiunile hepatice, cum ar fi ciroza sau hepatita, pot afecta conversia vitaminei D în forma sa activă;
• medicamente – anticonvulsivante (utilizarea pe termen lung poate interfera cu metabolismul vitaminei D), antiretrovirale (utilizate pentru tratamentul HIV/SIDA, pot afecta nivelul de vitamina D), glucocorticoizi (utilizarea cronică poate afecta metabolismul vitaminei D și absorbția calciului), antiacide pe bază de aluminiu (utilizarea pe termen lung poate duce la epuizarea fosfaților);
• vârsta - capacitatea redusă de a sintetiza vitamina D în piele și aportul alimentar poate scădea odată cu vârsta;
• pigmentarea pielii - nivelurile mai ridicate de melanină reduc capacitatea pielii de a produce vitamina D din lumina soarelui;
• obezitatea - vitamina D este solubilă în grăsimi și poate fi sechestrată în grăsimea corporală, reducând disponibilitatea acesteia în sânge;
• alăptarea fără suplinire - sugarii alăptați la sân pot necesita suplimentarea cu vitamina D, în special dacă mama are deficit de vitamina D;
• tulburări genetice - afecțiuni ereditare, cum ar fi rahitismul dependent de vitamina D sau rahitismul hipofosfatemic ereditar, pot duce la osteomalacie;
• afecţiuni specifice – hiperparatiroidismul (hiperactivitatea glandelor paratiroide poate afecta metabolismul calciului și al fosfaților), sarcopenia (pierderea masei musculare, adesea la adulții în vârstă, poate fi asociată cu reducerea activității fizice și expunerea la soare).

Diagnosticare

Diagnosticul osteomalaciei implică, de obicei, o abordare multiplă, care include o combinație de evaluare clinică, teste de laborator și studii imagistice. Diagnosticul este de obicei pus de un endocrinolog sau un specialist în sistemul musculoschelat – reumatolog, medic de recuperare medicală, ortoped. Iată care sunt pașii și investigațiile necesare pentru diagnosticarea osteomalaciei:

• evaluarea clinică - cuprinde istoricul medical şi examinarea fizică;
• teste de laborator - se efectuează mai multe teste de sânge și urină pentru a evalua nivelurile diferitelor substanțe implicate în metabolismul osos;
• teste de urină - pentru a verifica dacă există pierderi excesive de fosfat sau calciu în urină;
• studii imagistice;
• biopsia osoasă;
• teste suplimentare - teste genetice (dacă se suspectează o formă ereditară de osteomalacie, cum ar fi în cazurile de rahitism hipofosfatemic ereditar), teste pentru malabsorbție (cum ar fi testele pentru boala celiacă, dacă se suspectează o malabsorbție a nutrienților).

Prevenție

Prevenirea osteomalaciei implică, în primul rând, asigurarea unui aport și a unei absorbții adecvate de vitamina D, calciu și fosfat, alături de menținerea sănătății generale a oaselor:

• încercați să vă expuneți la soare în mod regulat și sigur pentru a stimula producția naturală de vitamina D în piele; aproximativ 10-30 de minute de lumină solară la amiază, de mai multe ori pe săptămână, pot fi benefice, în funcție de tipul de piele și de locația geografică;
• surse dietetice - includeți în dieta dumneavoastră alimente bogate în vitamina D, cum ar fi peștele gras (somon, macrou, sardine), produsele lactate îmbogățite, gălbenușurile de ou și cerealele îmbogățite;
• suplimente - luați în considerare suplimentele de vitamina D pentru prevenirea osteomalaciei, în special la persoanele cu risc de deficiență, cum ar fi cele cu expunere limitată la soare, adulții în vârstă și persoanele cu pielea mai închisă la culoare;
• aportul adecvat de calciu și fosfat - asigurați-vă o cantitate suficientă de calciu în alimentație prin alimente precum produsele lactate (lapte, brânză, iaurt), legume cu frunze verzi (kale, broccoli), nuci și alternative lactate pe bază de plante fortificate; alimente bogate în fosfat (carnea de pasăre, peștele, nucile, fasolea și cerealele integrale);
• gestionați bolile asociate și trataţi-le corespunzător;
• managementul medicamentelor;
• controale regulate la medicul de familie.