Faringo-amigdalita

Faringo-amigdalita este o infectie acuta a faringelui, a amigdalelor palatine sau a ambelor, fiind o afectiune mai frecventa la copii decat la adulti.

Boala este de obicei cauzata de un virus, dar poate fi cauzata de bacterii, cum ar fi bacteriile streptococice.

Simptomele includ durere severa la inghitire si umflare, precum si amigdalele rosii.

Diagnosticul se bazeaza pe examinarea gatului.

Daca nu este tratata, faringo-amigdalita cauzata de bacterii poate deveni un abces periamigdalian. Durerea este usurata cu analgezice si o infectie streptococica este tratata cu antibiotice.

Uneori, amigdalele trebuie indepartate chirurgical. 

Echipa medicala MedLife - ORL

Stefan Dana Noemia
Medic Primar
Apostol Ana Maria,Medic Primar ORL
Medic Primar ORL
Andrian Iustina,Medic Primar
Medic Primar
Medic Primar
  •  
  • 1 of 29

Faringo-amigdalita - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauzele faringo-amigdalitei

Amigdalele participa la supravegherea imuna sistemica. In plus, mecanismele amigdaliene de aparare locala includ existenta unui epiteliu de acoperire scuamos care proceseaza antigenele contribuind la raspunsul limfocitelor B si T. Faringo-amigdalita este de obicei virala, cele mai frecvente virusuri sunt cele care determina raceala comuna (adenovirus, rhinovirus, virus gripal, coronavirus, virusul sincitial respirator), dar uneori sunt implicati si virusul Epstein_barr, virusul herpes simplex, citomegalovirusul sau HIV. In aproximativ 30% din cazuri, cauza este bacteriana. Streptococul beta-hemolitic de grup A este cel mai frecvent dar uneori unt implicati si Staphilococcus aureus, Steptococcus pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae si Chlamydia pneumoniae. Cauze rare includ pertussis, Fusobacterium, difteria, sifilisul sau gonoreea. 

Streptococul beta-hemolitic de grup A apare cel mai frecvent la copii cu varste intre 5 si 15 ani si este mai putin frecvent inaintea varstei de 3 ani.

Factorii de risc ai faringo-amigdalitei

Infectiile virale si bacteriene sunt raspandite prin contact strans cu alte persoane bolnave. De exemplu, copiii care merg in colectivitati sunt expusi riscului. Acest lucru este valabil mai ales in timpul lunilor de iarna, cand se produc cele mai multe infectii virale si bacteriene. 

Complicatiile faringo-amigdalitei

Faringo-amigdalita poate provoca complicatii cum ar fi:

  • Celulita amigdalita sau abcesul;
  • Dificultate de respiratie;
  • Intreruperea respiratiei in timpul somnului (apnee in somn obstructiva).

Daca faringo-amigdalita cauzata de streptococul de grup A sau de o alta tulpina de bacterii streptococice nu este tratata sau daca tratamentul cu antibiotice este incomplet, copilul dumneavoastra are un risc crescut de tulburari rare cum ar fi:

  • Febra reumatica, o afectiune inflamatorie care afecteaza inima, articulatiile si alte tesuturi;
  • Glomerulonefrita post-streptococica, o tulburare inflamatorie a rinichilor care are ca rezultat eliminarea inadecvata a deseurilor si excesul de fluide din sange.

Faringo-amigdalita - Simptome

Simptomele faringo-amigdalitei

  • Angina;
  • Disfagia;
  • Limfadeopatia cervicala;
  • Febra.

Durerea la inghitire este semnul patognomic si adesea este referata la nivelul urechii. Copiii foarte mici care nu pot sa se planga de sensibilitate la nivelul gatului refuza adesea sa manance. 

Febra inalta, starea generala proasta si cefaleea sunt frecvente, precum si halena si vocea inabusita. O eruptie cutanata scarlatiniforma sau nespecifica poate fi de asemenea prezenta. Amigdalele sunt tumefiate, rosii si prezinta frecvent exsudate purulente. 

Limfadenopatia cervicala sensibila la palpare poate fi prezenta. Febra, adenopatiile, petesiile la nivelul palatului si exsudatele sunt oarecum mai des intalnite la faringoamigdalitele cu streptococ beta-hemolitic de grup A decat in cele virale, dar exista si multe semne care se suprapun.

Faringo-amigdalita cu streptococ beta-hemolitic de grup A se remite de obicei in 7 zile. Netratata poate determina complicatii supurative locale (de exemplu, abces peri-amigdalian sau celulita) si, uneori, poate determina reumatism articular acut au glomerulonefrita.

Faringo-amigdalita - Tratament

Diagnosticarea faringo-amigdalitei

Diagnosticul este clinic, completat de culturi sau de o testare antigenica rapida.

Faringita in sine este recunoscuta clinic cu usurinta. Cu toate acestea, cauza faringitei nu este stabilita usor. Rinoreea si tusea indica de obicei o cauza virala. 

Mononucleoza infectioasa este sugerata de adenopatia cervicala posterioara sau generalizata sau de hepatosplenomegalie, astenie si stare generala proasta mai mult de 1 saptamana, de multe petesii situate pe palatul moale si de exsudate amigdaliene de consistenta crescuta.

Pentru ca tratamentul infectie cu strptococul beta-hemolitic de grup A necesita antibiotic, aceasta trebuie sa fie diagnosticata. Criteriile de testare sunt controversate. Multe autoritati in domeniu recomanda testarea antigenica rapida sau efectuarea de culturi in cazul tuturor copiilor. 

Testele antigenice rapide sunt specifice dar nu sunt sensibile si poate fi necear sa fie urmate de efectuarea culturilor, care au o sensibilitate si o specificitate de aproximativ 90%. La adulti, multe autoritati recomanda folosirea a 4 criterii: 

  • A
  • ntecedente de febra;
  • Exsudat amigdalian;
  • Lipsa tusei; Limfadenotatie laterocervicala sensibila. 

Pacientii care indeplinesc un criteriu sau niciunul probabil nu au infectie cu streptococul beta-hemolitic de grup A si nu ar trebui testati. Pacientii care indeplinesc 3 sau 4 criterii pot sunt testate trebuie tratati empiric pentru infectie cu streptococ beta-hemolitic de grup A.

Tratamentul faringo-amigdalitei

Tratamentul este simptomatic si in cazul streptococului beta-hemolitic de grup A implica antibiotic.

Tratamentele suportice include anagezice, hidratare si repaus. Penicilina V este de obicei considerate medicamentul de elective pentru faringo-amigdalita cu streptococ beta-hemolitic de grup A. Doza recomandata este de 250 mg p.o. de doua ori pe zi pentru 10 zile la pacientii de pana in 27kg. Amoxicilina este mai eficienta si cu un gust mai aceeptabil in cazul unui preparat lichid. Alte medicamente includ macrolidele pentru pacientii alergici la penicilina, cefalosporinele de generatia I si clindamicina.

Tratamentul poate fi inceput imediat sau amanat pana cand se obtin rezultatele culturilor. Daca tratamentul este inceput empiric, ar trebui sa fie oprit in cazul in care culturile sunt negative. Nu se efectueaza de rutina culturi faringiene de control. Ele sunt utile in cazul pacientilor cu infectii recurente multiple cu streptococ beta-hemolitic de grup A sau daca faringita se extinde la contactii de la scoala sau acasa.

Amigdalectomia ar trebui luata in considerare daca amigdalita cu streptococ beta-hemolitic de grup A se repeta (mai mult de 6 episoade/an, msi mult de 4episoade/an timp de de 2 ani, mai mult de 3 episoade/an pentru 3 ani) sau daca infectia acuta este severa si persistenta in ciuda antibioterapiei. Alte criterii pentru amigdalectomie include tulburarile de somn cauzate de obstructie, abcesele periamigdaliene recurente si suspiciunea de malignitate.

Sunt ultilizate numeroase tehnici chirurgicale eficiente pentru a efectua tonsilectomia, inclusiv electrocauterizarea, folosirea microdebriderului, coblatie cu radiofrecvente si disectie prin incizie. Sangerarea semnificativa intra- sau post operatorie apare la mai putin de 2% din cazuri, de obicei in termen de 24 ore de la intervenita chirurgicala sau dupa 7 zile, atunci cand se desprinde escara. Pacientii cu hemoragie ar trbui sa mearga la spital. Daca sangerarea continua la sosire, in general pacientii sunt examinati in sala de operatie si se efectueaza hemostaza. In cazul in care un cheag este present in fosa amgdaliana, pacientii sunt tinuti sub observatie 24h. Rehidratarea i.v. postoperatorie este necesara la mai putin de 3% dintre pacienti, eventual chiar la mai putin dintre pacientii cu hidratare preoperatorie si cu administrare de antibiotic, analgezice si corticosteroizi preoperator. 

Obstructia cailor respiratorii post operatorie apare cel mai frecvent la copiii sub 2 ani, care anterior intervenitiei au prezentat tulburari de somn obstructiv severe si la pacientii cu obezitate morbida, cei cu tulburari neurologice, anomalii craniofaciale sau sindrom de apnee obstructiva in somn severa preoperatorie. 

De obicei, copiii au nevoie de amigdalectomie, inclusiv copiii care au avut mai mult de 7 infectii intr-un 1 an, mai mult de 5 infectii in fiecare 2 ani sau mai mult de 3 infectii pe an timp de 3 ani. Doctorii iau in considerare amigdalectomia daca copilul are o infectie acuta severa si persistenta in ciuda tratamentului cu antibiotice, in cazul in care copilul are obstructie semnificativa (inclusiv tulburarea obstructiva a somnului) sau un abces peritoneal recurent sau daca suspecteaza cancerul.

Faringo-amigdalita - Preventie

Prevenirea aringo-amigdalitei

Germenii care provoaca faringo-amigdalita sunt contagiosi. Prin urmare, cea mai buna prevenire este de a practica o igiena buna. Prin urmare:

  • Spalati-va bine si frecvent mainile, mai ales dupa folosirea toaletei si inainte de a manca;
  • Evitati sa impartasiti alimente, pahare baut sau ustensile;
  • Inlocuiti periuta de dinti dupa ce ati fost diagnosticata cu amigdalita.

Pentru a ajuta copilul sa previna raspandirea unei infectii bacteriene sau virale de catre altii:

  • Tineti copilul acasa cand este bolnav;
  • Adresati-va medicului atunci copilul dumneavoastra se vindeca si trenuie sa se intoarca la scoala;
  • Invatati-va copilul sa tuseasca sau sa stranute intr-o bastista;  
  • Invatati copilul sa-si spele mainile dupa stranut sau tuse.
Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical