Polineuropatie

Cauzele polineuropatiei

Polineuropatia este o afectare nervoasa cauzata de o serie de afectiuni. Conditiile de sanatate care pot provoca aceasta boala includ:

• Boli autoimune. Acestea includ sindromul Sjogren, lupusul, artrita reumatoida, sindromul Guillain-Barre, polineuropatia demielinizanta inflamatorie cronica si vasculita;
• Diabetul zaharat. Mai mult de jumatate din persoanele cu diabet dezvolta un tip de neuropatie;
• Infectii. Acestea includ anumite infectii virale sau bacteriene, incluzand boala Lyme, zona zoster, virusul Epstein-Barr, hepatita B si C, lepra, difteria si HIV;
• Tulburari mostenite. Tulburari precum boala Charcot-Marie-Tooth sunt tipuri de neuropatie ereditara;
• Tumorile. Cresteri, canceroase (maligne) si necanceroase (benigne), se pot dezvolta pe nervi sau pe presiune. De asemenea, polineuropatia poate aparea ca urmare a unor tipuri de cancer legate de raspunsul imunitar al organismului. Acestea sunt o forma de tulburare degenerativa numita sindrom paraneoplastic;
• Tulburari ale maduvei osoase. Acestea includ o proteina anormala in sange (gammopatii monoclonale), o forma de cancer osos (mielom), limfom si amiloidoza rara a bolii;
• Alte boli. Acestea includ boli de rinichi, boli ale ficatului, afectiuni ale tesutului conjunctiv si o tiroida nederactiva (hipotiroidism).

Alte cauze ale polineuropatiilor includ:

• Alcoolism. Optiunile dietetice slabe facute de persoanele cu alcoolism pot duce la deficiente de vitamine;
• Expunerea la otravuri. Substantele toxice includ substante chimice industriale si metale grele, cum ar fi plumbul si mercurul;
• Medicamente. Anumite medicamente, in special cele utilizate pentru tratarea cancerului (chimioterapie), pot provoca neuropatie periferica;
• Traumatism sau presiune asupra nervului. Traumele, cum ar fi accidentele de autovehicule, caderile sau leziunile sportive, pot provoca sau deteriora nervii periferici;
• Deficiente de vitamine. Vitaminele B - inclusiv B-1, B-6 si B-12 - Vitamina E si niacina sunt cruciale pentru sanatatea nervilor.

Factorii de risc ai polineuropatiei

Factorii de risc ai polineuropatiei periferice includ:

• Diabetul zaharat, mai ales daca nivelul de zahar este slab controlat;
• Abuzul de alcool;
• Deficiente de vitamine, in special vitaminele B;
• Infectii, cum ar fi boala Lyme, zona zoster, virusul Epstein-Barr, hepatita B si C si HIV;
• Boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoida si lupusul, in care sistemul imunitar iti ataca propriile tesuturi;
• Afectiuni la rinichi, ficat sau tiroida;
• Expunerea la toxine;
• Miscare repetitiva, cum ar fi cele efectuate pentru anumite lucrari;
• Istoric familial de polineuropatie.

Simptomele polineuropatiei

Fiecare nerv din sistemul periferic are o functie specifica, astfel incat simptomele depind de tipul de nervi afectati. Nervii sunt clasificati in:

• Nervii senzoriali care primesc senzatie de la piele, cum ar fi temperatura, durerea, vibratiile sau atingerea;
• Nervii motori care controleaza miscarea musculara;
• Nervii autonomi care controleaza functii precum tensiunea arteriala, ritmul cardiac, digestia si vezica urinara.

Semnele si simptomele neuropatiei periferice pot include:

• Debutul gradual de amorteala, intepaturi sau furnicaturi in picioare sau in maini, care se pot extinde in sus in picioare si brate;
• Dureri ascutite, zdrobitoare, palpitante sau arzatoare;
• Sensibilitate extrema la atingere;
• Durere in timpul activitatilor care nu ar trebui sa provoace durere, cum ar fi durerea in picioare atunci cand puneti greutate pe ele sau o simpla patura;
• Lipsa de coordonare si caderea;
• Slabiciune musculara;
• Paralizia, daca nervii motori sunt afectati.

Daca nervii autonomi sunt afectati, semnele si simptomele pot include:

• Intoleranta la caldura;
• Transpiratie excesiva sau lipsa transpiratiei;
• Probleme intestinale, ale vezicii urinare sau digestive;
• Modificari ale tensiunii arteriale, care provoaca ameteli sau lesin.

Deoarece fiziopatologia bolii si simptomatologia sunt in legatura una cu cealalta, neuropatiile se clasifica adesea dupa localizarea disfunctiei: mielina, vasa nervoum sau axon.

Polineuropatiile datorate disfunctiei mielinice sunt adesea urmarea unui rapuns imun parainfectios declansat de o bacterie sau virus.

Disfunctia mielinica consta adesea in disfunctii senzitive ale fibrelor nervoase de calibru mare (parestezii), disfunctie motorie semnificativa, mai mare decat ne-am astepta corelat cu gradul atrofiei si diminuarea semnificativa a reflexelor. Poate exista si o implicare a musculaturii trunchiului si a nervilor cranieni. 

Afectarea vasa vasorum: ischemia cronica aterosclerotica, vasculita si starile de hipercoagulabilitate pot compromite irigatia nervilor. Pacientii prezinta, in mod tipic, tulburari ale sensibilitatii cu aspect de arsura sau durere. Anomaliile tind sa fie asimetrice la debutul bolii si rareori pot afecta treimea proximala a musculaturii membrelor sau a trunchiului. Mai tarziu in evolutia bolii, semnele si simptomele pot aparea simetric daca leziunile nervilor conflueaza. Pot aparea uneori tulburari vegetative si modificari cutanate (ex: atrofieri cutanate, piele lucioasa).

Axonopatiile tind sa fie localizate distal, putand fi simetrice sau asimetrice. Axonopatiile simetrice sunt cel mai adesea urmarea afectiuniilor toxic metabolice. Cauzele frecvente sunt reprezentate de diabetul zaharat, insuficienta renala cronica precum si reactiile adverse ale chimioterapicelor. Axonopatiile pot fi, de asemenea, urmarea deficitelor nutritionale (cel mai frecvent de vitamina B) sau urmarea consumului excesiv de vitamina B6 sau alcool. 

Afectarea asimetrica a axonilor poate fi rezultatul sindroamelor parainfectioase sau bolilor vasculare.

Diagnosticarea  polineuropatiei

Pentru clasificarea structurilor nervoase implicate, distributia si severitatea afectiunii in scopul cautarii cauzei este necesara efectuarea testelor electrodiagnostice.

Examenul EMG-electromiografia (atat studiul de conducere nervoasa cat si examenul cu electrod-ac) este esential in aceasta boala pentru ca nu numai ca o diagnosticheaza dar stabileste si pattern-ul ei ceea ce ajuta mult la aflarea etiologiei si deci la tratarea cauzei polineuropatiei. In plus, electromiografia poate ajuta la descrierea evolutiei acestei boli.

Testele de laborator uzuale in cazul tuturor pacientiilor sunt reprezentate de hemoleucograma, dozarea electrolitilor, teste functionale renale, VDRL, determinarea glicemiei a jejun, hemoglobinei A1c, vitaminei B12, acidul folic si TSH. 

In functie de subtipul de neuropatie se vor efectua si alte teste diagnostice.

Tratamentul  polineuropatiei

Obiectivele tratamentului sunt de a gestiona starea care provoaca polineuropatia si de a ameliora simptomele. Daca testele de laborator nu indica nicio afectiune de baza, medicul dumneavoastra va poate recomanda o asteptare atenta pentru a vedea daca boala se imbunatateste.

Medicamente pentru polineuropatie

Pe langa medicamentele utilizate pentru a trata afectiunile asociate cu polineuropatia, medicamentele utilizate pentru tratarea semnelor si simptomelor bolii includ:

• Calmante. Medicamente cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene pot ameliora simptomele usoare. Pentru simptome mai severe, medicul dumneavoastra va poate prescrie calmante;
• Medicamentele care contin opioide, cum ar fi tramadolul sau oxicodona, pot duce la dependenta, astfel incat aceste medicamente sunt, in general, prescrise numai atunci cand alte tratamente nu reusesc;
• Medicamente anti-convulsive. Medicamente precum gabapentina si pregabalin, dezvoltate pentru tratarea epilepsiei, pot ameliora durerile nervoase. Efectele secundare pot include somnolenta si ameteli;
• Tratamente topice. Crema de capsaicina, care contine o substanta care se gaseste in ardeii iute, poate provoca imbunatatiri modeste ale simptomelor de neuropatie periferica. Este posibil sa aveti arsuri si iritatii ale pielii acolo unde aplicati crema, dar acest lucru scade de obicei in timp. Unii oameni, insa, nu o pot tolera;
• Plasturile cu lidocaina sunt un alt tratament pe care il aplici pielii tale, care poate oferi ameliorarea durerii. Efectele secundare pot include somnolenta, ameteli si amorteala la locul plasturelui;
• Antidepresive. S-au descoperit ca anumite antidepresive triciclice, cum ar fi amitriptilina, doxepina si nortriptilina, ajuta la ameliorarea durerii prin interferarea proceselor chimice din creierul si maduva spinarii care va determina sa simtiti durere.

Terapii pentru polineuropatie

Diverse terapii si proceduri ar putea ajuta la usurarea semnelor si simptomelor neuropatiei periferice.

• Stimularea nervului electric transcutanat. Electrozii asezati pe piele furnizeaza un curent electric bland la diferite frecvente;
• Schimbul de plasma si imunoglobulina intravenoasa. Aceste proceduri, care ajuta la suprimarea activitatii sistemului imunitar, ar putea beneficia persoanele cu anumite afectiuni inflamatorii;
• Kinetoterapie. Daca aveti slabiciune musculara, terapia fizica va poate ajuta sa va imbunatatiti miscarile;
• Chirurgie. Daca aveti polineuropatii cauzate de presiunea asupra nervilor, cum ar fi presiunea tumorilor, este posibil sa aveti nevoie de o interventie chirurgicala pentru a reduce presiunea.