Poliomielita

Despre poliomielită

Poliomielita este o boală infecțioasă sistemică care afectează sistemul nervos central, cu efecte dramatice asupra vieții pacientului: paralizie, dificultăți respiratorii, iar în cazurile severe chiar deces. Este cauzată de un virus ARN (poliovirusul). Cel mai mare risc de infecție îl prezintă copiii cu vârste mai mici de cinci ani.

În țările cu climă temperată, infecția cu virusul polio atinge un prag maxim în lunile de vară. Spre deosebire, în țările cu climă tropicală, riscul rămâne major pe tot parcursul anului. Vaccinul împotriva poliomielitei a fost dezvoltat în 1953. În prezent, în multe țări, boala nu mai există (Europa, America de Nord, America de Sud, coasta de Vest a Pacificului), dar în țările în care nu s-au făcut campanii de imunizare, virusul este încă activ (Pakistan, Afghanistan, Nigeria). Este esențial ca anumite categorii să fie vaccinate împotriva acestui virus: persoanele cu un sistem imunitar slăbit, copiii și femeile însărcinate. De asemenea, este important ca persoanele care călătoresc în țările tropicale să fie vaccinate împotriva poliovirusului.

Cum se transmite poliomielita

Poliovirusul infectează doar oameni. După ce pătrunde în corp prin cavitatea bucală, virusul se răspândește atât prin materiile fecale, dar și prin tuse sau strănut. Cel mai mare risc îl prezintă persoanele care trăiesc în condiții precare de igienă, fără acces la apă potabilă, de exemplu, fiindcă aceste persoane se pot infecta dacă apa este contaminată cu reziduuri umane purtătoare de acest virus. Persoana infectată poate transmite virusul imediat ce apar simptomele, si pentru una-două săptămâni după acel moment. De asemenea, sunt contagioase și persoanele infectate care nu prezintă simptome. Virusul este atât de contagios încât o persoană infectată cu poliovirus îi infectează și pe cei cu care locuiește.

Stadiile poliomielitei

Există mai multe stadii ale poliomielitei:

• stadiul preparalitic: durează de la câteva ore la cinci zile şi se manifestă ca o viroză sezonieră (febră, cefalee, iritabilitate, nevralgie). Manifestările depind, însă, de tipul de poliomielită și istoricul medical a pacientului;
• stadiul paralitic: pot apărea tulburări neurovegetative (transpirații abundente), răcirea membrelor, spasme musculare în mușchii antagoniști celor paralizați, lipsă de coordonare psihomotorie. Pacientul este conștient, dar se instalează anxietatea și insomniile. Este posibil să se manifeste tulburări cardiovasculare (tahicardie, modificări EKG);
• retrocedarea paraliziilor: recuperarea se manifestă la 10-14 zile de la debutul infecției și poate dura unu-doi ani. Etapa se poate încheia fie cu vindecare, fie cu sechele definitive. Dispariția paraliziilor se face în ordinea inversă apariției lor iar recuperarea maximă are loc în primele trei luni. Pot rămâne sechele importante și paralizii definitive (atrofii musculare, deformații). După ani de la infectarea cu poliovirus (chiar și după 15-40 de ani) se poate instala un sindrom post poliomielitic de atrofie musculară progresivă (este ca și cum pacientul s-ar reinfecta). Procentul celor care se reinfectează este destul de mare.

Factori de risc

Este important de știut în cazul poliomielitei faptul că nu numai persoanele bolnave cu simptome pot răspândi boala, ci și persoanele asimptomatice. Copiii mici, femeile însărcinate și persoanele care au un sistem imunitar slăbit prezintă risc crescut și se pot infecta mai ușor cu poliovirusul.

Diagnosticare

Diagnosticul poliomielitei se pune în baza următoarelor investigații:

• investigația epidemiologică: care sunt contacții cunoscuți, dacă au fost făcute vizite în zonele endemice;
• investigațiile clinice: dacă există afectare neurologică;
• investigații paraclinice: virusul poate fi izolat în faringe și scaun, examen LCR, teste serologice, test de diferențiere a tulpinilor sălbatice de cele vaccinale.

Prevenție

Există o singură metodă de prevenire a poliomielitei: vaccinarea împotriva poliomielitei. Copiii trebuie vaccinați conform schemei de vaccinare.

Cu toate acestea, ajută și alte măsuri, mai ales pentru persoanele care pleacă în zone în care virusul încă se manifestă, din Africa și Asia:

• trebuie să știe dacă au fost sau nu vaccinate antipolio;
• trebuie consumate alimente și lichide din surse sigure;
• igiena trebuie drastic respectată;
• spălarea mâinilor este foarte importantă;
• dacă apa și săpunul nu sunt la îndemână, trebuie apelat la dezinfectant (cu cel puțin 60% alcool);
• trebuie evitată atingerea ochilor, buzelor, nasului înainte de dezinfectarea mâinilor;
• în cazul strănutului sau tusei, se acoperă nasul și gura cu un șervețel de unică folosință sau cu mâneca;
• dieta sănătoasă este foarte importantă. Ea trebuie să includă nutrienții principali (proteine, carbohidrați, fibre, grăsimi, vitamine, minerale).