Ruptura de perineu

Despre ruptura de perineu

Perineul este partea anatomică care descrie zona dintre deschiderea vaginală și anus. Ruptura perineului este asociată, în general, cu tensiunea la care este supusă această zonă în timpul nașterii.

Rupturile datorate nașterii pot apărea și în interiorul vaginului sau în alte părți ale vulvei, cum ar fi labiile. Nouă din zece femei care vor experimenta nașterea naturală vor suferi o ruptură a perineului sau o epiziotomie, intervenție care va secționa chirurgical perineul, pentru a preveni ruperea în timpul expulziei fătului. Cele mai multe rupturi ale perineului reprezintă răni minore care se vindecă rapid.

Rupturile de perineu sunt de patru tipuri:

• Gradul I - rupturi mici care afectează doar pielea din zona perineului și care se vindecă rapid și fără tratament. Nu este probabil să provoace probleme pe termen lung, dar pot fi foarte dureroase;
• Gradul II - ruptura afectează pielea și mușchiul perineului. Acest tip de rupturi sunt dureroase iar, pe termen lung, nu cauzează probleme;
• Gradul III - rupturile se extind în mușchiul care controlează anusul (sfincterul anal);
• Gradul IV - rupturile se extind mai departe în mucoasa anusului sau a rectului, interesând și mucoasa rectală.

Aproximativ șase din 100 de femei care experimentează nașterea vaginală pentru prima dată vor suferi o ruptură de gradul trei sau patru. Mai puțin de două femei din 100 care au mai născut natural vor avea o ruptură de gradul trei sau de gradul patru.

Rupturile de perineu adânci trebuie reparate prin intervenție chirurgicală.

O complicație a rupturii de perineu este o leziune rară, care apare atunci când sfincterul anal nu se rupe, dar se produce o deschizătură între pasajul din spate și vagin. Efectul acestui tip de rupture, numit „butonieră rectală” este migrarea gazelor și a fecalelor din anus în vagin.

Ruptura de perineu cea mai frecventă este cea în care pielea dintre vagin și anus se rupe. Uneori, medicii procedează direct la efectuarea epiziotomiei.

Majoritatea rupturilor de perineu se vindecă fără tratament, dar traumatismele severe ale țesuturilor pot provoca durere prelungită în zona afectată, durere în timpul actului sexual și dificultăți în a susține un stil de viață obișnuit.

Factori de risc

Deși nu au fost identificate motivele clare pentru care unele persoane experimentează ruperi ale perineului de gradul III-IV, există anumiți factori de risc care fac mai probabile astfel de situații, cum ar fi: 

• prima naștere vaginală;
• copilul cântărește peste 4 kg;
• etapa a doua a travaliului este mai lungă;
• distocie a umerilor (umărul bebelușului se blochează în pelvis);
• etnia asiatică;
• naștere asistată (medicul trebuie să folosească forcepsul sau o ventuză);
• postura occipito-posterioară a copilului (cu fața în sus);
• travaliul este foarte rapid (naștere precipitată).

Diagnosticare

Diagnosticul de ruptură de perineu este pus de medicul ginecolog la scurt timp după naștere. Medicul va examina perineul pentru eventuale rupturi sau fisuri ale țesutului. Deseori, ruptura de perineu este evidentă, dar nu întotdeauna, motiv pentru care este necesar un control medical imediat după naștere. Dacă este identificată o ruptură, este evaluat gradul, iar medicul va aprecia cel mai adecvat mod de a repara ruptura. Orice decizie de tratament va fi luată cu informarea și consimțământul pacientei.

Diagnosticul rupturii de perineu se bazează în special pe examinarea fizică a structurii țesutului perineului și a mușchilor pelvieni, dar poate fi pus și în urma consultării istoricului pacientului, în cazul în care ruptura nu a fost descoperită la scurt timp după naștere.

Prevenție

Există anumite metode de reducere a riscului de rupere a perineului în timpul nașterii. În timpul sarcinii trebuie discutat cu medicul sau cu o moașă specializată despre cum poate fi prevenită ruperea perineului. De asemenea, se pot afla informații și sfaturi în timpul consultațiilor prenatale.

Prevenția rupturii de perineu se poate și realiza prin: 

• Masaj perineal - masarea perineului în ultimele săptămâni de sarcină poate reduce șansele de ruptură în timpul nașterii. Medicul sau moașa pot oferi informații care vă pot ghida în tehnica acestui masaj;
• Exersarea poziției de naștere - statul pe genunchi și palme sau întins pe o parte în timpul travaliului poate scădea riscul de rupere sau poate reduce gradul rupturii. O moașă specializată vă poate explica mai multe despre posturile recomandate din timpul travaliului.

În timpul travaliului, moașa sau medicul poate interveni pentru a evita o ruptură a perineului. Specialiștii pot ghida respirațiile și momentele de împingere pentru a ajuta capul bebelușului să iasă încet și ușor, oferind pielii și mușchilor perineului timp să se întindă fără a se rupe. De asemenea, pe zona perineului se pot plasa comprese calde, pe măsură ce iese capul copilului. Această metodă nu împiedică ruptura perineului, dar poate reduce gradul rupturii.

Există și sugestii legate de locul în care are loc naștere, unele persoane considerând că nașterea în apă ar putea ajuta la evitarea ruperii perineului, dar nu există suficiente dovezi care să demonstreze realitatea acestei situații.