Incontinenţa urinară

Cauze

Incontinența urinară poate fi provocată de obiceiurile de zi cu zi, de afecțiuni medicale subiacente sau de probleme fizice. O evaluare amănunțită din partea medicului poate ajuta la determinarea cauzei exacte. 

Unele dintre cauzele posibile duc la incontinență urinară temporară, în timp ce altele pot provoca o problemă pe termen lung: 

Incontinență urinară temporară: 

• anumite băuturi și alimente pot acționa ca diuretice, stimulând vezica urinară și crescând volumul de urină: alcool, cofeină, băuturi carbogazoase, îndulcitori artificiali, ciocolată, ardei iuți, alimente bogate în condimente, zahăr sau cu o aciditate crescută; 
• medicamente: pentru inimă și tensiune arterială, sedative și relaxante musculare, doze mari de vitamina C; 
• afecțiuni medicale ușor de tratat, cum ar fi: infecții ale tractului urinar (pot irita vezica urinară, provocând nevoia puternică de a urina și, uneori, incontinență) sau constipația.

Incontinență urinară persistentă: 

• sarcina: modificările hormonale și greutatea fătului pot duce la incontinență de efort; 
• nașterea: poate slăbi mușchii care controlează vezica urinară și poate afecta nervii vezicii, precum și țesutul de susținere; 
• vârsta: îmbătrânirea mușchiului vezicii urinare poate scădea capacitatea acesteia de a stoca urina; de asemenea, contracțiile involuntare ale vezicii urinare devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă; 
• menopauza: femeile produc mai puțin estrogen, hormon care ajută la menținerea sănătoasă a mucoasei vezicii urinare și a uretrei; deteriorarea acestor țesuturi poate agrava incontinența; 
• prostata mărită: în special la bărbații în vârstă, incontinența provine adesea din creșterea glandei prostatei; 
• cancerul de prostată: la bărbați, incontinența de efort sau incontinența de urgență pot fi asociate cu cancerul de prostată netratat; mai frecvent, incontinența este un efect secundar al tratamentelor pentru cancerul de prostată; 
• obstrucția: o tumoră în tractul urinar poate bloca fluxul normal de urină, ceea ce duce la incontinență excesivă; pietrele urinare provoacă uneori scurgeri de urină; 
• tulburările neurologice: scleroza multiplă, boala Parkinson, un accident vascular cerebral, o tumoare cerebrală sau o leziune a coloanei vertebrale pot interfera cu semnalele nervoase implicate în controlul vezicii urinare, provocând incontinență urinară.

Cauzele incontinenței urinare pot fi grupate și în funcție de tipul afecțiunii: 

Incontinența de efort: 

• leziuni ale perineului provocate în timpul nașterii; 
• presiune crescută asupra abdomenului (sarcină sau obezitate);
• deteriorarea vezicii urinare sau a zonei din apropiere după o intervenție chirurgicală (histerectomie, prostatectomie radicală, chirurgia oncologică a colonului); 
• afecțiuni neurologice care afectează creierul și măduva spinării (boala Parkinson sau scleroza multiplă); 
• tulburări ale țesutului conjunctiv (sindromul Ehlers-Danlos); 
• anumite medicamente. 

Incontinența prin imperiozitate: 

• consum exagerat de alcool sau cofeină; 
• consum insuficient de lichide (acumulare de urină concentrată, ceea ce poate irita vezica urinară și poate provoca simptome de hiperactivitate); 
• constipație; 
• afecțiuni ale tractului urinar inferior (uretra și vezica urinară): infecții ale tractului urinar sau tumori ale vezicii urinare; 
• stări neurologice; 
• anumite medicamente. 

Incontinența de „prea plin”: 

• prostată mărită (la bărbați), fie adenom de prostată sau cancer de prostată; 
• pietre la vezica urinară; 
• constipație; 
• detrusorul vezical nu se contractă complet. 

Incontinența totală: 

• problemă congenitală a vezicii urinare; 
• leziune a măduvei spinării; 
• fistulă (comunicare anormală/patologică) a vezicii urinare, în special cu vaginul, în cazul femeilor. 

Simptome

Principalul simptom al incontinenței urinare este eliberarea involuntară (scurgerea) de urină. Când și cum se întâmplă acest lucru depinde de tipul de incontinență urinară: 

• incontinență de efort: când vezica urinară și mușchii implicați în controlul urinar sunt supuse unei presiuni suplimentare bruște, persoana poate scăpa un volum variabil de urina, involuntar; 
• incontinență prin imperiozitate: are loc o contracție bruscă, involuntară, a peretelui muscular al vezicii urinare, care provoacă un impuls de a urina; în acel moment, persoana are un timp foarte scurt la dispoziție înainte ca urina să fie eliberată; 
• incontinență de „prea plin”: vezica urinară nu poate reține atât de multă urină cât produce corpul sau vezica urinară nu se poate goli complet, provocând cantități mici de scurgeri urinare; pacientul trebuie să urineze frecvent și poate experimenta o „scurgere” sau picurare constantă de urină din uretră; 
• incontinență mixtă: simptomele sunt atât cele ale incontinenței de efort, cât și ale incontinenței prin imperiozitate; 
• incontinență funcțională: pacientul știe că are nevoie să urineze, dar nu poate ajunge la timp la toaletă, cel mai frecvent din cauza unei probleme de mobilitate; 
• incontinență totală: pacientul fie pierde urină în mod continuu, fie are scurgeri periodice necontrolabile în cantități mari.

Tratament

Tratamentul incontinenței urinare presupune mai multe metode, în funcție de cauza care determină afecțiunea: 

• tratament non-invaziv: inițial, medicul poate sugera câteva măsuri simple, pentru a vedea dacă ajută la îmbunătățirea simptomelor: 

Modificări ale stilului de viață: pierderea în greutate și reducerea consumului de cofeină și alcool; 

Exerciții: pentru întărirea mușchilor planșeului pelvin (perineu); 

Antrenamentul vezicii urinare: modalități de a aștepta mai mult între nevoia de a urina și urinarea propriu-zisă.

• tratament medicamentos: poate fi prescris pentru relaxarea vezicii urinare sau tonifierea uretrei;
• tratament chirurgical: procedurile vor fi alese în funcție de tipul de incontinență:

Procedură de tip sling: pentru incontinența de efort, prin reducerea presiunii asupra vezicii urinare sau întărirea mușchilor care controlează urinarea; 

Mărirea vezicii urinare sau implantarea unui dispozitiv care stimulează nervul care controlează mușchii detrusor: pentru incontinența de urgență. 

Complicaţii

Incapacitatea de a reține urina poate duce, uneori, la disconfort, jenă, dar și la alte probleme fizice, cum ar fi: 

• probleme ale pielii: răni, erupții cutanate și infecții, deoarece pielea rămâne umedă timp îndelungat; 
• infecții ale tractului urinar: utilizarea pe termen lung a unui cateter urinar crește semnificativ riscul de infecție; 
• prolaps: o parte a vaginului, a vezicii urinare și uneori a uretrei pot coborî la intrarea în vagin, din cauza slăbirii mușchilor perineului.

Incontinența urinară poate afecta emoțional pacientul, care ajunge să se retragă social sau chiar să sufere de depresie.