Boli cu transmitere sexuală (BTS): listă, recomandări

Ce sunt bolile cu transmitere sexuală (BTS)

Când vorbim despre boli cu transmitere sexuală, ne referim la o categorie largă de boli transmise prin contact apropiat interpersonal și cauzate de virusuri, bacterii sau paraziți.

Jumătate dintre cazurile diagnosticate de boală cu transmitere sexuală sunt la tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani.

Obținerea unui istoric sexual amănunțit într-un mod respectuos și empatic este important pentru identificarea factorilor de risc și asigurarea unui screening și a unei educații sexuale adecvate.

Chlamydia

Infecţia cu Chlamydia este ce mai frecventă boală cu transmitere sexuală, cauzată de bacteria Chlamydia trachomatis. Frecvenţa acestei infecţii pare să fie în creştere, cele mai multe cazuri fiind raportate la femeile active sexual cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani.

Adesea se prezintă fără simptome, mai ales în stadiile incipiente, ceea ce face ca aceasta să fie ușor de răspândit. Dacă nu este tratată, infecţia cu Chlamydia poate duce la complicații grave de sănătate, cum ar fi boala inflamatorie pelvină la femei, care poate cauza infertilitate și epididimita (inflamarea epididimului la bărbați, manifestată prin senzaţie dureroasă şi congestie la nivelul scrotului), care poate afecta, de asemenea, fertilitatea.

Herpes genital

Herpesul genital este o boală cronică cu transmitere sexuală cauzată de virusul herpes simplex (HSV). Există două tipuri de HSV care pot provoca herpes genital: HSV-1 și HSV-2.

Deşi HSV-1 este mai frecvent asociat cu herpesul oro-labial, determină în prezent cea mai mare parte a epidemiilor de infecții genitale (50-60%), dar este mai puțin probabil să recidiveze, în comparație cu HSV-2.

HSV-2 este mai frecvent asociat cu herpesul genital, transmiterea apărând în timpul eliminării virusului de la partenerii asimptomatici sau de la cei cu simptome ușoare, necunoscute.

Gonoree

Gonoreea este o boală cu transmitere sexuală cauzată de Neisseria gonorrhoeae, fiind cea mai frecventă infecţie raportată în Satele Unite ale Americii.

Gonoreea poate infecta tractul genital, rectul și gâtul. Este o infecție frecventă în special în rândul tinerilor activi sexual, cu  vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani în cazul femeilor, şi 20-24 de ani în cazul bărbaţilor.

În ultima perioadă a apărut o rezistenţă la antibiotice, ceea ce a condus la o uşoară creştere a cazurilor raportate.

HIV/SIDA

HIV (virusul imunodeficienței umane) este un virus care infectează sistemul imunitar uman. Dacă nu este tratat, HIV poate duce la SIDA (Sindromul imunodeficienței dobândite), stadiul final și cel mai grav al infecției cu HIV, caracterizat printr-un dezechilibru sever al sistemului imunitar și o sensibilitate crescută la infecții oportuniste, fiind aproape universal fatal.

Cei mai afectaţi de această boală sunt barbaţii homosexuali (63% din cazuri), bărbaţii heterosexuali (25% din cazuri) şi utilizatorii de droguri injectabile (8% din cazuri).

HPV

HPV (Human Papillomavirus) este un grup de peste 200 de virusuri înrudite, dintre care unele se transmit pe cale sexuală și pot infecta zonele genitale, gura și gâtul. Tulpinile cu risc ridicat de  a produce boala sunt: 16, 18, 31, 35, 51 şi 52 şi pot determina apariţia de neoplasme vulvare, de col cervical, uretrale, peniene, anale şi orofaringiene.

HPV este una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală (ITS), la nivel mondial, subtipurile HPV 16 şi 18 cauzând aproximativ 70 % dintre cazurile de neoplasm de col uterin.

Tipuri de HPV:

• HPV cu risc scăzut (6, 11, 42, 43 si 44) - poate provoca veruci genitale sau condiloame genitale externe, dar de obicei nu duce la neoplasm;
• HPV cu risc ridicat (16, 18, 31, 35, 51 si 52) - poate provoca diverse tipuri de neoplasm, inclusiv neoplasm de col uterin, anal, orofaringian (gât), penian, vulvar și vaginal.

Sifilis

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală, cauzată de bacteria Treponema pallidum. Ea evoluează prin etape distincte și poate cauza probleme grave de sănătate dacă nu este tratată.

Stadii acestei boli sunt:

• sifilis primar - cu ulceraţii genitale nedureroase sau sancru, apare la 3 săptămâni după expunere și se vindecă fără tratament în 3-6 săptămâni;
• sifilis secundar - cu erupţie cutanată şi limfadenopatie (umflarea ganglionilor limfatici), se dezvoltă la câteva săptămâni după ce leziunile primare se vindecă;
• sifilis latent - poate dura ani de zile până să se manifeste; fără tratament, poate evolua spre sifilis terțiar;
• sifilis terțiar - implică sistemul cardiovascular sau goma sifilitică (o nodozitate ce poate interesa orice teritoriu cutanat);
• neurosifilis și sifilisul ocular - infectarea creierului, a măduvei spinării sau a ochilor în orice stadiu, provocând dureri de cap, comportament modificat, dificultăţi de mișcare, patologii ale vederii, putând să ajungă chiar la orbire.

Tricomoniaza

Tricomoniaza este o boală cu transmitere sexuală frecventă, cauzată de parazitul Trichomonas vaginalis, care afectează, în principal, tractul urogenital. Poate provoca secreţii vaginale urât mirositoare şi iritaţii vulvare la femei şi uretrita la bărbaţi.

Se transmite prin contact sexual vaginal cu un partener infectat. Aceasta poate infecta vaginul, uretra și, mai rar, alte părți ale tractului urogenital. Se transmite mai rar prin sex anal sau oral.

Pediculoza pubiană

Pediculoza pubiană sau, numit popular, păduchele lat, este o boală cu transmitere sexuală cauzată de Pthirus pubis, care se răspândește prin contact sexual, deși orice contact interpersonal apropiat poate duce la transmiterea acestuia.

Hepatita

Hepatita B şi C pot fi transmise pe cale sexuală, deşi acest lucru este mai puţin frecvent în cazul hepatitei C.

Care sunt factorii de risc ai bolilor cu transmitere sexuală

Mai mulți factori de risc pot crește probabilitatea de a contracta boli cu transmitere sexuală:

• sexul neprotejat;
• parteneri sexuali multipli;
• parteneri sexuali noi;
• un istoric de boli cu transmitere sexuală anterioare;
• vârsta - tinerii, în special cei cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani prezintă un risc mai mare din cauza ratelor mai ridicate de comportamente sexuale riscante și a factorilor biologici;
• consumul de substanțe - consumul de alcool și droguri poate afecta raţiunea şi poate predispune la comportamente sexuale riscante, cum ar fi sexul neprotejat sau parteneri multipli;
• sexul - femeile prezintă, în general, un risc mai mare de a contracta o boală cu transmitere sexuală şi de a dezvolta complicațiile acesteia, comparativ cu bărbații;
• anatomia - aparatul genital feminin este mai susceptibil la infecții în comparație cu cel masculin;
• sistemul imunitar - persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele cu HIV, sunt mai predispuse la contractarea altor boli cu transmitere sexuală;
• istoricul sexual al partenerului - un partener cu antecedente de parteneri multipli sau de boli cu transmitere sexuală crește riscul;
• utilizarea de ace comune - folosirea în comun a acelor pentru consumul de droguri, tatuaje sau piercing-uri poate transmite BTS transmise prin sânge, cum ar fi HIV și hepatita B și C.

Care sunt modalităţile de stabilire a diagnosticului

Diagnosticarea bolilor cu transmitere sexuală implică o varietate de proceduri și teste realizate de un specialist în dermatovenerologie. Iată câteva proceduri comune de diagnosticare pentru diferite boli cu transmitere sexuală:

• anamneza medicală și examinarea fizică;
• istoric medical amănunţit şi istoricul activităţii sexuale;
• teste de sânge;
• teste de urină;
• teste cu tampoane prelevate din colul uterin la femei sau din uretra la bărbați (pentru Chlamydia și gonoree), din lichidul vaginal la femei sau tampoane uretrale la bărbați (pentru tricomoniază), tampoane de la răni sau vezicule pentru cultură virală sau teste PCR (pentru herpes genital);
• testul Papanicolau și testarea HPV;
• biopsie - în unele cazuri, se poate preleva o mică mostră de țesut pentru analize suplimentare (de exemplu, pentru diagnosticarea leziunilor legate de anumite BTS precum sifilis sau a leziunilor legate de HPV).

Analize boli cu transmitere sexuală

Analizele pentru bolile cu transmitere sexuală implică o serie de proceduri, în funcție de BTS în cauză. Iată care sunt analizele obișnuite utilizate pentru a diagnostica infecţiile cu transmitere sexuală:

Teste de sânge:

• HIV - EIA (test inițial de screening pentru anticorpi HIV, sunt disponibile teste rapide), Western blot (utilizat pentru a confirmă EIA pozitiv, nu este util înainte de cinci săptămâni de la infectare) și analiza ARN (detectarea directă a virusului, în cazul suspiciunii de infecție acută înainte de formarea de anticorpi);
• sifilis - test de depistare, urmat de un alt test de screening şi test de confirmare: non-treponemic VDRL, RPR (determinarea anticorpilor non-treponemici în sânge și plasmă), treponemic FTA-ABS, TP-PĂ, EIA (utilizate pentru a confirma testele non-treponemice);
• pentru infecția cu Hepatită B se recomandă teste pentru antigenul hepatitei B, testatea anticorpilor anti-HBs și anti-HBc sau NAAT (Testul prin amplificarea de acid nucleic);
• pentru infecția cu Hepatită C se recomandă detectarea anticorpilor IgG anti-VHC (pentru screening inițial) sau ARN VHC (detectează infecția activă);
• pentru infecția cu virusul Herpes se recomandă NAAT (Testul prin amplificarea de acid nucleic).

Teste de urină:

• Chlamydia și gonoree - teste de amplificare a acidului nucleic (detectează ADN-ul bacterian în probele de urină).

Teste cu tampoane:

• tricomoniaza - tampoane vaginale (pentru femei) şi tampoane uretrale (analiză pentru depistarea BTS la bărbați);
• herpes vaginal - tampoane din răni (pentru cultură virală sau testare PCR), testul Papanicolau;
• HPV - testul Papanicolau (detectează celulele cervicale anormale cauzate de HPV), test ADN HPV (identifică tulpinile HPV cu risc ridicat); colposcopie (examinare suplimentară în cazul în care rezultatele frotiului Papanicolau sunt anormale).
• pentru infecția cu Gonoree se recomandă tampon uretral cu coloraţie Gram la bărbați.

Inspecție vizuală:

• verucile genitale (HPV) sau condiloamele genitale externe - examinare vizuală a zonei genitale pentru depistarea acestora;
• sifilis - inspecție a plăgilor în timpul stadiului primar.

Alte proceduri de diagnosticare:

• tampoane rectale, faringiene și conjunctivale - pentru Gonoree, Chlamydia sau alte infecții (în alte zone decât cele genitale);
• biopsie - probă de țesut (pentru analize suplimentare, cum ar fi diagnosticarea leziunilor de sifilis sau a leziunilor legate de HPV);
• cultură pentru infecția cu Gonoree în cazurile de eșec terapeutic, pentru a testa sensibilitatea antimicrobiană;
• pentru infecția cu Trichomonas vaginalis, frotiu din secreție vaginală sau NAAT (Testul prin amplificarea de acid nucleic) din raclaj vaginal;
• pentru infecția cu HPV se recomandă cultură sau citologie de col uterin;
• pentru infecția cu SIfilis se mai poate recomanda exminarea cu câmp întunecat (identifică spirochetele în leziunile primare);
• cultură celulară pentru infecția cu virusul Herpes.

Cum pot fi prevenite bolile cu transmitere sexuală

Prevenirea bolilor cu transmitere sexuală implică o combinație de practici și strategii menite să reducă riscul de transmitere:

• utilizați prezervativele în mod constant și corect;
• vaccinați-vă;
• practicați monogamia reciprocă;
• efectuați controale și teste regulate;
• testarea partenerului - asigurați-vă că atât dumneavoastră cât și partenerul sunteți testați pentru boli cu transmitere sexuală înainte de a deveni activi sexual unul cu celălalt;
• reduceți numărul de parteneri sexuali;
• discutați cu partenerul dumneavoastră despre sănătatea sexuală și despre testarea BTS; asigurați-vă că ambele părți sunt informate și că sunt de acord cu strategiile de prevenire;
• evitați practicile sexuale riscante;
• evitați schimbul de ace sau utilizarea în comun a acestora;
• educaţie sexuală şi consiliere a grupurilor de risc.