Shigeloza

Alte denumiri ale afectiunii:

Dizenterie bacilara

Shigeloza este o infectie acuta a intestinului produsa de Shigella sp.

Echipa medicala MedLife - Boli infectioase

Medic Primar
Florescu Aysel,Medic Primar
Medic Primar
Medic Specialist
Medic Primar

Shigeloza - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauzele shigelozei

Genul Shigella are distributie larga si este, de regula, cauza de dizenterie inflamatorie, raspunzatoare pentru 5%-10% dintre bolile diareice din multe zone. Shigella se imparte in 4 subgrupe majore: A, B, C si D, care sunt subdivizate in tipuri determinate serologic. S. flexneri siS. sonneii sunt mult larg raspandite dacat S. boydiisi decat S. dysenteriae, care este deosebit de virulenta. 

Sursa infectiei o constituie fecalele persoanelor infectate sau ale purtatorilor convalescenti. Raspandirea directa se face pe cale fecal-orala. Raspandirea indirecta este prin contaminarea alimentelor si obiectelor infectate. Puricii sunt vectorii. Epidemiile survin cel mai frecvent in aglomerariile urbane cu igiena inadecvata. Shigeloza este deosebit de frecventa la copiii mici din zonele endemice. Adultii fac, de obicei, o boala mai putin severa.

Convalescentii si purtatorii subclinici pot fi surse importante de infectie, dar adevaratii purtatori pe termen lung sunt rari. Infectia confera imunitate redusa sau deloc.

Shigella penetreaza intestinul gros, determinand secretia de mucus, hiperemie, infiltrat leucocitar, edem si adesea ulteratii superficiale ale mucoasei. Shigella dysenteriae tip 1 produce toxina Shiga, determinanta pentru diareea apoasa persistenta si, uneori, pentru sindromul hemolitic-ureic.

Shigeloza - Simptome

Simptomele shigelozei

Simptomele bolii sunt urmatoarele:

  • febra;
  • greata;
  • varsaturile;
  • diareea, care, de obicei, este sanguinolenta.

Perioada de incubatie este de 1-4 zile. Manifestarea cea mai cunoscuta, diareea apoasa, este confundabila cu alte infectii bacteriene, virale si cu protozoare, care induc activitatea secretorie a celulelor epiteliului intestinal.

La adulti, simptomele initiale pot fi episoade de durere abdominala, necesitate imperioasa de a defeca si eliminare de scaun legat care temporar amelioreaza durerea. Aceste episoade apar cu severitate si frecventa crescute. Diareea devina persistenta, cu scaune moi sau lichide care contin mucus, puroi si, adesea, sange. Prolapsul rectal si incontinenta consecutiva de fecale pot rezulta din tenesmele severe. Cu toate acestea, adultii pot sa nu prezinte febra, cu diaree nonsanguinolenta si nemucoasa, cu putine tenesme sau deloc. Boala se vindeca, de obicei, spontan la adulti - cazurile usoare in 4-8 zile, cazurile severe in 3-6 saptamani. Deshidratarea semnificativa si pierderea de electroliti cu colaps circulator si deces apar mai ales la adultii debilitati si la copiii mai mici de 2 ani.

Rareori, shigeloza debuteaza brusc, cu scaune cu aspect de apa de orez sau seroase (ocazional sanguinolente). Pacientul poate varsa si deveni deshidratat. Infectia se poate prezenta cu delir, convulsii si coma, dar cu diaree putina si abundenta. Decesul poate surveni in 12-24 h.

La copiii mici debutul este brusc, cu febra, iritabilitate sau somnolenta, anorexie, greata sau varsaturi, diaree, dureri abdominale si distensie abdominala, precum si cu tenesme. In decurs de 3 zile apar in scaune sange, puroi si mucus. Numarul scaunelor poate creste la peste 20/zi, iar pierderea in greutate si deshidratarea sa devina severe. Netratat, un copil poate deceda in primele 12 zile. Daca supravietuieste, simptomele acute se diminueaza pana in a doua saptamana, aproximativ.

Infectiile bacteriene secundare pot aparea in special la pacientii debilitati si deshidratati. Ulceratiile severe ale mucoasei pot determina pierdere acuta semnificativa de sange. Alte complicatii sunt rare, dar includ nevrita toxica, artrita, miocardita si, rareori, perforatia intestinala. Sindromul hemolitic-uremic poate complica shigeloza la copii. Infectia nu devine cronica si nu este un factor etiologic pentru colica ulcerativa. Totusi, pacientii cu genotip HLA-B27 dezvolta mai frecvent artrita reactiva dupa shigeloza (si alte enteritice).

Shigeloza - Tratament

Diagnosticarea shigelozei

Diagnosticul este clinic si se confirma prin culturi din scaun.

Diagnosticul este ajustat de un indice mare de suspiciune odata cu aparitia de cazuri in zone endemice si prin prezenta de leucocite fecale pe frotiurile colorate cu albastru de metilen sau prin coloratia Wright. Culturile din scaun sunt utile in diagnosticare si trebuie realizate. La pacientii cu simptome de dizenterie (scaune sanguinolente si mucoide) diagnosticul diferential trebuie sa includa infectiile invazive cu Escherichia coli, Salmonella, Yersinia, Campylobacter, amebiaza si diareea virala.

Suprafata mocoasei, asa cum se vede cu un proctoscop, este difuz eritematoasa, cu numeroase ulcere mici. Desi numarul leucocitelor este adesea redus la debut, are o medie de 13000/µL. Hemoconcentrarea este frecventa, ca si acidoza metabolica indusa de diaree. 

Tratamentul shigelozei

Tratamentul este suportiv, in mare parte prin rehidratare. Antibioticele (ex. ampicilina sau trimetoprim-sulfa-metoxazol) sunt optionale.

Pierderea de fluide se trateaza simptomatic cu fluide orale sau intravenos. Antibioticele pot reduce simptomele si eliminarea de Shigella, dar nu sunt necesare in boala usoara la adultii sanatosi. Totusi, copiii, varstnicii, pacientii debilitati si cei cu boala severa trebuie tratati. 

La adulti, tratamentul de electie este o fluorochinolona, ca ciprofloxacina 500 mg pe cale orala, timp de 3-5 zile, sau trimitoprim-sulfametoxazol (TMP-SMX) o tableta dubla la 12 ore. La copii, tratamentul costa in TMP-SMX in doza de 4 mg/kg pe cale orala la 12 ore, raportat la componenta TMP. Multe tulpini izolate de Shigellaau tendinta de a dezvolta rezistenta la ampicilina si tetraciclina.

Mainile trebuie spalate cu grija inainte de manipularea alimentelor, iar hainele si lenjeria de pat trebuie inmuiate in recipiente acoperite, cu apa si sapun, pana la fierberea lor. Trebuie sa se foloseasca tehnici adecvate de izolare (mai ales izolarea scaunului) la pacienti si purtatori. Este in studiu un vaccin oral viu, iar rezultatele testarii sale in zonele endemice sunt promitatoare. 

Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical