Teratom

Descoperă informații utile despre teratom: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre teratom

Un teratom este un tip rar de tumoră care se formează din celule speciale numite celule germinale (care în mod normal se dezvoltă în ovule sau spermatozoizi). Deoarece aceste celule au capacitatea de a se transforma în multe tipuri diferite de țesuturi, un teratom poate conține un amestec surprinzător de părți ale corpului, cum ar fi păr, dinți, oase, mușchi și alte țesuturi.

Majoritatea teratoamelor sunt benigne (necanceroase), mai ales când sunt mature, adică țesuturile din interior sunt bine formate. Cu toate acestea, unele sunt imature și mai susceptibile de a fi maligne (canceroase), mai ales la persoanele tinere sau în funcție de locul în care apar.

Potrivit specialiștilor MedLife, teratoamele pot apărea la orice vârstă, inclusiv la bebeluși, copii și adulți. Cel mai frecvent se găsesc în ovare la femei, în testicule la bărbați sau în apropierea coccisului la sugari, dar pot apărea și în alte părți ale corpului.

Cauze

Medicii și oamenii de știință nu cunosc o cauză simplă și directă pentru majoritatea teratoamelor. Aceste tumori tind să apară din procese neobișnuite în timpul dezvoltării celulare timpurii.

La începutul dezvoltării umane - în timp ce bebelușul se formează înainte de naștere - celulele germinale au capacitatea unică de a se transforma în multe tipuri diferite de țesuturi (cum ar fi pielea, oasele sau părul). Dacă aceste celule încep să crească și să se modifice în mod anormal, în loc să urmeze calea normală, ele pot forma un teratom.

Uneori, aceste celule anormale nu migrează acolo unde ar trebui în timpul dezvoltării și se pot așeza în părți greșite ale corpului (cum ar fi lângă coccis sau în piept).

În multe cazuri, declanșatorul exact care face ca celulele germinale să înceapă să crească într-un teratom este încă necunoscut. Nu pare să fie cauzat de o singură infecție, dietă sau factor de stil de viață. Unele cercetări sugerează că factorii genetici sau anomaliile rare de dezvoltare înainte de naștere ar putea juca un rol, dar aceste cauze nu sunt încă pe deplin înțelese.

Factori de risc

Spre deosebire de multe boli pentru care se cunosc cauze specifice legate de stilul de viață sau de mediu, teratoamele apar în majoritatea cazurilor fără un factor declanșator extern clar. Cu toate acestea, cercetătorii au identificat o serie de factori care par să fie legați de probabilitatea de a dezvolta anumite tipuri de teratoame sau de modificări ale comportamentului acestora:

vârsta și modelele de dezvoltare biologică influențează locul și modul în care apar teratoamele;
se observă diferențe între sexe: anumite teratoame sunt mai frecvente la femei decât la bărbați;
în cazul teratoamelor ovariene, unele studii sugerează că anumite aspecte ale istoricului reproductiv și ale modelelor hormonale pot fi asociate cu riscul;
antecedentele personale de teratom par să crească ușor șansa de a dezvolta altul mai târziu, sugerând că persoanele care au avut un teratom ar putea fi mai predispuse să dezvolte altul;
factorii legați de stilul de viață și dezvoltare: unele cercetări au asociat consumul ridicat de alcool și anumite tipare de dezvoltare fizică;
în cazuri rare, s-a sugerat că afecțiunile genetice sau ereditare care afectează formarea normală timpurie a corpului (cum ar fi anomalii ale sistemului nervos central, ale structurilor genito-urinare sau ale coloanei vertebrale inferioare) prezintă o anumită asociere cu teratoamele;
în cazul teratoamelor care devin maligne (mai agresive), factori precum vârsta înaintată, dimensiunea mai mare a tumorii și modificări ale anumitor măsurători de laborator (utilizate în evaluarea clinică) au fost identificați în studiile de cercetare ca fiind mai frecvenți în cazul transformării maligne.

Simptome

Multe teratoame nu provoacă simptome la început și sunt descoperite întâmplător în timpul testelor imagistice efectuate din alte motive. Când apar simptome, acestea depind, de obicei, de locul în care crește tumora și de mărimea acesteia. Semnele precoce comune pot include durere, umflături sau o umflătură vizibilă în zona afectată. Unele persoane pot prezenta, de asemenea, modificări ale organismului detectate prin analize de sânge, cum ar fi creșteri ușoare ale anumitor markeri, deși acestea sunt, de obicei, detectate de medici, mai degrabă decât simțite de persoana în cauză.

De exemplu, teratoamele ovariene pot provoca dureri abdominale inferioare sau pelvine, senzație de plenitudine sau o masă în creștere și, ocazional, disconfort urinar sau digestiv, pe măsură ce tumora apasă pe organele din apropiere. Durerea severă poate apărea și în cazul în care ovarul se răsucește.

În cazul teratoamelor testiculare, cel mai vizibil simptom este adesea o umflătură sau o tumefiere la un testicul, care poate fi sau nu dureroasă.

Teratoamele din apropierea coccisului (sacrococcigian) se pot manifesta ca o masă vizibilă la baza coloanei vertebrale, durere în zona coccisului și, uneori, simptome abdominale sau urinare, dacă tumora apasă pe structurile din apropiere.

Când teratoamele apar în alte părți ale corpului, cum ar fi pieptul sau gâtul, simptomele pot include dificultăți de respirație, tuse, disconfort toracic sau dificultăți la înghițire, în funcție de zona în care apasă tumora.

Diagnosticare

Teratoamele sunt, de obicei, evaluate mai întâi de un medic generalist, chirurg sau un specialist, cum ar fi un ginecolog, urolog sau chirurg pediatru, în funcție de locul în care se suspectează prezența tumorii în organism. Prima etapă include întotdeauna o anamneză detaliată și un examen fizic, în timpul cărora medicul întreabă despre simptome și palpează pentru a detecta eventualii noduli sau mase.

Pentru a confirma diagnosticul și a înțelege dimensiunea și localizarea teratomului, medicii utilizează teste de imagistică medicală. Cele mai comune instrumente sunt:

ecografia;
tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN);
analize de sânge;
biopsie.

Experții MedLife susțin că uneori, teratoamele sunt descoperite întâmplător, în timpul analizelor imagistice efectuate din alte motive, cum ar fi scanările prenatale în timpul sarcinii sau controalele medicale de rutină.

Tratament

Principalul tratament pentru aproape toate teratoamele este intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii. Medicii urmăresc să îndepărteze întreaga formațiune, deoarece acest lucru vindecă sau reduce considerabil șansele de reapariție. Abordarea chirurgicală exactă depinde de localizarea și dimensiunea teratomului (de exemplu: ovarian, testicular, sacrococcigian sau în alte părți ale corpului).

Dacă un teratom este benign (necanceros) și poate fi îndepărtat complet, adesea este suficientă doar intervenția chirurgicală. În multe cazuri, pacienții se recuperează bine după operație și au nevoie doar de controale de rutină.

Când un teratom este malign (canceros) sau prezintă caracteristici care provoacă îngrijorare, medicii pot continua intervenția chirurgicală cu tratamente suplimentare axate pe cancer, pentru a reduce șansa reapariției sau răspândirii acestuia. Acestea pot include tratamente menite să distrugă sau să controleze celulele canceroase care ar putea rămâne după operație.

Complicaţii

Teratoamele cresc adesea lent și pot să nu provoace probleme imediate, dar pe măsură ce se măresc sau interacționează cu țesuturile din jur, pot apărea mai multe complicații:

torsiunea - structura se răsucește (în special în ovare sau testicule), întrerupând alimentarea cu sânge și provocând dureri severe și bruște;
ruperea - tumora se sparge, ceea ce poate duce la iritații interne, durere sau infecție;
într-un număr mic de cazuri, un teratom care a început ca necanceros poate suferi o transformare malignă și se poate comporta ca o tumoră canceroasă;
teratoamele mai mari pot, de asemenea, să apese pe organele din apropiere și să provoace probleme, cum ar fi simptome urinare sau intestinale, în funcție de locul în care se află;
unele teratoame au fost asociate cu afecțiuni neurologice autoimune, cum ar fi encefalita anti-receptor NMDA, care poate afecta funcția creierului și comportamentul.

Prevenţie

În prezent, nu există nicio metodă cunoscută pentru a preveni apariția teratomului. Experții MedLife afirmă că aceste tumori apar din dezvoltarea celulară timpurie și că nu există nicio metodă stabilită pentru a împiedica formarea lor. Obiceiurile sănătoase regulate - precum alimentația echilibrată, menținerea activității fizice și evitarea comportamentelor dăunătoare - sunt benefice pentru sănătatea generală, dar nu previn în mod specific teratoamele. De asemenea, controalele medicale de rutină și evaluarea timpurie a simptomelor neobișnuite pot ajuta la detectarea mai rapidă a tumorilor, ceea ce poate reduce complicațiile, dar aceasta este detectarea precoce, nu prevenirea tumorii în sine.

Întrebări frecvente despre teratom

Ce este teratomul?

Care sunt simptomele teratomului?

Cum se diagnostichează?

Cum se tratează?

Cine este la risc?

Bibliografie

Coelho, Steph . “Teratoma: Types, Symptoms, and Causes.” Www.medicalnewstoday.com, 14 July 2022, www.medicalnewstoday.com/articles/teratoma. Accessed 11 Jan. 2026.
Hecht, Marjorie . “Teratoma: Definition, Symptoms, Causes, Cancer, Treatment, and More.” Healthline, 14 Sept. 2018, www.healthline.com/health/teratoma. Accessed 11 Jan. 2026.
Cleveland Clinic. “Teratoma: Tumor Diagnosis, Treatment & Symptoms.” Cleveland Clinic, 16 Nov. 2021, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22074-teratoma. Accessed 11 Jan. 2026.
Markman, Maurie . “Teratomas.” Cancer Treatment Centers of America, 28 Apr. 2022, www.cancercenter.com/teratomas. Accessed 11 Jan. 2026.
“Teratoma | Boston Children’s Hospital.” Childrenshospital.org, 2026, www.childrenshospital.org/conditions-treatments/teratoma. Accessed 11 Jan. 2026.