medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Traumatisme la nivelul genunchiului

Traumatisme la nivelul genunchiului

Descoperă informații utile despre traumatisme la nivelul genunchiului: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre traumatismele la nivelul genunchiului

Traumatismele la nivelul genunchiului pot fi o consecință a unor mecanisme directe sau indirecte care acționează asupra diferitelor structuri ce intră în componenţa articulaţiei genunchiului.

Aceste structuri sunt reprezentate de:

  • țesutul tegumentar;
  • țesutul osos - femur, tibie, patelă;
  • țesutul conjunctiv - ligamente, tendoane, menisc, cartilaj.

Structurile periarticulare ale genunchiului sunt vulnerabile la diferite mecanisme lezionale precum traumatismul direct (plăgi escoriate sau penetrante, contuzii, fracturi, luxații) sau indirecte (entorse, luxații, fracturi).

Genunchiul este cea mai mare articulație tip balama din organism şi face legătura între coapsă și gambă. Osos, este constituit dintr-o componentă femurotibială și una femuropatelară. Are două ligamente colaterale, colateral lateral și colateral medial, și două ligamente interne, încrucişatul anterior și cel posterior, principalele stabilizatoare secundare ale genunchiului.

Între cele două oase, femur și tibie, se află meniscul extern și cel intern, care acționează ca stabilizator secundar al articulației, dar și ca amortizor.

Oasele, la nivel articular, sunt acoperite de un cartilaj care asigură mișcarea lineară a oaselor între ele. De asemenea, tot la nivel articular se mai află grăsime și țesut sinovial adiacent.

Barbat care sufera de durere de genunchi dupa alergare

Cauze

Principala cauză a traumatismelor genunchiului care pot produce leziuni ale articulației genunchiului, pot fi:

  • directe - accidente rutiere, căderi de la înălțime, căderi de la același nivel, loviri de corpuri dure etc.;
  • indirecte - accidente sportive, mai ales în cazul sporturilor în care mișcarea principală este flexia, combinată cu rotație externă/internă în sprijin unipodal.

Factori de risc

Principalii factori de risc în traumatismul genunchiului sunt:

  • vârstă - persoanele tinere sunt mai susceptibile să sufere leziuni traumatice la nivelul genunchiului ca urmare a practicării de sporturi dure cu impact asupra articulației genunchiului sau a accidentelor rutiere;
  • persoanele în vârstă sunt mai susceptibile în a suferi leziuni traumatice osteoarticulare la nivelul genunchiului prin traumatisme mici/medii;
  • sexul - sexul masculin este mai susceptibil la traumatisme la vârste tinere, în timp ce sexul feminin are predilecție la traumatisme după vârsta a doua;
  • capitalul osos – afecţiuni precum osteoporoza sau ostogenesis imperfecta (boala oaselor de sticlă) pot produce mai frecvent fracturi articulare la nivelul genunchiului la traumatisme mici/medii;
  • statusul ligamentar - sindromul de hipermobilitate benignă sau colagenoza predispun la leziuni ligamentare.

Simptome

Durerea locală, însoțită de impotență funcțională relativă sunt cele mai frecvente simptome ale traumatismelor genunchiului.

Contuziile sunt rezultatul unui impact puternic asupra genunchiului, de obicei dintr-o lovitură sau cădere care afectează țesuturile moi (cum ar fi țesutul cutanat, subcutanat, osos, dar și vasele sangvine de la acest nivel) sau osul. După impact, sângele se varsă în tendoane, țesuturi și mușchii din genunchi; ulterior, are loc apariţia unui edem și a unui hematom local. O contuzie a genunchiului poate fi însoțită și de zgârieturi-dermabraziuni. Simptomele contuziei țesutului moale al genunchiului includ:

  • formarea unei mici umflături (tumefacţii);
  • piele inflamată, roșie, albastră sau chiar neagră;
  • durere când se aplică presiune.

Dacă aveți o contuzie osoasă la genunchi, este posibil să prezentați oricare dintre următoarele simptome:

  • durere la nivelul genunchiului odată cu extinderea piciorului, dar și la mers; durerea are un caracter pseudopermanent;
  • umflare - tumefacție locală, rigiditate sau sensibilitate;
  • durere mai severă decât o vânătaie normală și care durează mai mult.

Fracturile osoase sunt caracterizate de durere locală și impotență funcțională totală, însoțită de incapacitatea de a transmite mișcarea la nivelul articulației genunchiului. La acestea se adaugă tumefacţia articulară și apariția crepitaţiilor (zgomotelor) osoase la mobilizarea genunchiului.

Entorsa de genunchi, reprezentată de leziunea/ruptura unuia sau a mai multor ligamente ale genunchiului, poate debuta cu durere locală, însoțită de impotență funcțională relativă până la totală, și senzația de instabilitate locoregională. De asemenea, edemul și tumefacţia locală pot fi prezente, însoțite sau nu de hematom local.

Luxația genunchiului, reprezentată de cea femuropaterală sau femurotibială, presupune dislocarea suprafețelor osoase articulare, cu apariția incongruenței (nepotrivirii) articulare parțiale sau totale, este însoțită de durere și impotență funcțională totală local, tumefacție și deformare mecanică a articulației genunchiului.

Leziunile meniscale se însoțesc de durere și impotență funcțională relativă a genunchiului și, uneori, de senzația de blocare a articulaţiei.

Leziunile cartilaginoase acute se manifestă prin durere la mers, însoțită de tumefacţie locală (sinovită reactivă).

Medici discutand cu un pacient in cabinet despre traumatismele genunchiului

Diagnosticare

În cazul leziunilor osteoarticulare ale genunchiului, atunci când simptomatologia este descrisă cu impotență funcțională totală şi/sau durere accentuată de tentativa de mobilizare a articulației, este necesar consultul medicului specialist ortoped-traumatolog.

Examenului clinic local poate sugera un diagnostic prezumtiv.

La acesta se adaugă examenul imagistic radiologic care se face în sistem de urgență, pentru a verifica leziunea osoasă tip fractură. În urma corelării acestor două examene se poate, de cele mai multe ori, formula un diagnostic.

Leziunile de părți moi (menisc, ligamente, cartilaj, edem osos) pot fi evidențiate prin examen IRM (imagistică prin Rezonanță Magnetică), care evidențiază tipul, gradul și localizarea leziunii în articulația genunchiului.

Uneori, când leziunile osoase sunt foarte mici sau când este necesară o pregătire preoperatorie în vederea stabilirii conduitei terapeutice, poate fi necesară efectuarea unui CT-scan cu reconstrucție.

Tratament

Tratamentul traumatismelor genunchiului este stabilit în funcție de tipul traumatismului local.

Astfel, în cazul leziunilor ușoare (contuzie de părți moi), în care durerea este strict locală și prezentă cu intensitate mică/medie la mobilizarea articulară, se practică protocolul R.I.C.E. (repaos fizic local - gheață local - compresiune locală - poziție prolicvă ridicată/elevată a membrului inferior) pentru o perioadă de trei-cinci zile.

În cazul contuziei osoase care este certificată IRM, poate fi necesar mersul fără sprijin pe membrul inferior pentru o perioadă de patru-șase săptămâni, la care se adaugă tratament antiinflamator sistemic, tratament oral cu bifosfonaţi, tratament de fizioterapie E.S.W.T., tratament hiperbar, etc.

În cazul fracturilor de la nivelul articulației genunchiului este necesară reducerea sângerării și fixarea cu plăci și șuruburi. Tratamentul ortopedic este posibil doar la fracturile fără deplasare.

În cazul entorselor de genunchi, în funcție de gradul lezional decelat IRM, tratamentul variază de la cel ortopedic (imobilizare în orteză mobilă), până la sutură sau reconstrucție ligamentară.

Gradul, tipul și localizarea leziunilor meniscale decelabile IRM impun tratament de urgență, care poate fi de la cel ortopedic până la cel chirurgical (menisecectomie parțială sau sutură meniscală artroscopică).

În cazul luxațiilor articulare ale genunchiului, acestea sunt o urgență și trebuie reduse în cel mai scurt timp, pentru a scădea riscul leziunilor pachetului vasculonervos.


Complicații

Complicațiile post fractură sunt călușul vicios, pseudartroză, artroză secundară, etc.

În cazul entorselor, acestea se pot complica cu instabilitate articulară care, netratată, poate duce la artroză secundară ori leziuni de menisc.

Prevenție

Prevenția traumatismelor genunchiului constă în pregătirea corectă a articulației înaintea începerii activității fizice (stretching general și local), adaptarea încălțămintei la tipul de teren și genul de activitate, dozarea gradului de efort conform cu vârsta corporală, etc.

Autor

Dr. Tudor Cristian Sorin

Medic Primar

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.