Tromboembolism venos

Despre tromboembolismul venos

Un tromb venos este un cheag de sânge care se formează într-o venă şi blochează fluxul de sânge. Termenul „trombo” înseamnă cheag de sânge, iar „embolie” înseamnă o particulă circulantă care provoacă o obstrucție. Medicii explică tromboembolismul venos ca pe o tulburare care poate duce la două tipuri diferite de afecțiuni de coagulare a sângelui: tromboză venoasă profundă și embolie.

Venele transportă sângele de la extremitățile corpului înapoi la inimă. Când o venă este blocată, sângele se acumulează în spatele blocajului, provocând inflamație, iar celulele dinaintea blocării nu pot obține oxigenul și nutrienții de care au nevoie. Acest lucru poate provoca complicaţii grave venelor, țesuturilor și organelor pe care le hrănesc. În unele cazuri, când un tromb blochează fluxul de sânge către un organ vital, viața este pusă în pericol.

Când apare o tăietură sau o rană superficială și curge sânge, el se coagulează (se solidifică parțial). În exteriorul corpului sângele produce o crustă, dar în interiorul corpului se produce un cheag. Coagularea sângelui poate fi declanșată și de o infecție care irită mucoasa vasului de sânge, ca o rană. Când rana sau infecția începe să se vindece, cheagul ar trebui să se dizolve. Din cauze și factori diverși, uneori cheagurile nu se dizolvă, așa cum se pot forma și fără să existe o rană a vasului de sânge. Dacă cheagul este suficient de mare, poate bloca vena.

Un tromboembolism venos nu este tipul de cheag de sânge care provoacă, de obicei, un atac de cord sau un accident vascular cerebral. Acestea sunt cauzate de cheaguri de sânge care se formează în artere, nu în vene. Dar un tromb venos poate fi la fel de periculos, pentru că atunci când se desprinde de locul în care s-a format, călătorește prin fluxul sanguin și se blochează în venele plămânilor. Aceasta se numește embolie pulmonară și are ca efect restricționarea fluxului de oxigen și sânge către plămâni, în timp ce crește tensiunea arterială în artere. Aceasta cauzează hipertensiune pulmonară care, la rândul său, poate provoca insuficiență cardiacă și deces.

Tromboembolia venoasă se formează, de obicei, în venele profunde ale corpului, încorporate în mușchii picioarelor sau brațelor. Când un cheag de sânge este blocat în venele mai profunde, se numește tromboză venoasă profundă și are ca efect blocarea venei, care duce la inflamație la locul blocării și posibile leziuni pe termen lung, ceea ce duce la insuficiență venoasă cronică. Nu toate trombozele venoase profunde provoacă obstrucție, dar, pentru că determină acest efect, sunt considerate o boală tromboembolică venoasă. Trombozele venoase profunde se pot dezlipi și pot migra în plămâni provocând embolie pulmonară.

Trebuie făcută diferența între tromboză și tromboembolism. O tromboză este un cheag de sânge, pe când tromboembolismul este procesul prin care un cheag de sânge circulant se blochează și provoacă o obstrucție. Atât tromboza venoasă profundă, cât și embolia pulmonară sunt incluse sub termenul umbrelă de boli tromboembolice venoase, deoarece ambele au potențialul de a bloca fluxul sanguin în vene. Există și tromboza venoasă superficială, care înseamnă cheaguri de sânge care apar în venele mai mici, superficiale, situate aproape de suprafața pielii și care nu provoacă aceleași tipuri de complicații. În general, mai mult de jumătate dintre trombozele venoase nu cauzează complicații, dar rămân un factor de risc pentru embolia pulmonară.

Tromboembolia venoasă este cunoscută, la nivel mondial, ca fiind al treilea cel mai frecvent diagnostic vascular după atacul de cord și accidentul vascular cerebral. În SUA, de exemplu, afectează aproximativ 1 din 1.000 de americani în fiecare an. Aproape jumătate dintre persoanele cu tromboembolie venoasă prezintă embolie pulmonară. Un sfert dintre cei care fac embolie pulmonară mor din cauza acesteia. După vârsta de 40 de ani, riscul de tromboembolie venoasă se dublează la fiecare 10 ani.

Tromboembolismul venos poate afecta pe oricine, dar există trei categorii extinse de factori de risc (triada lui Virschow): staza sanguină, hipercoagulabilitatea şi leziunea endotelială.

Factori de risc

Tromboembolismul venos poate afecta bărbați și femei de toate vârstele, rasele și etniile. Persoanele cu cel mai mare risc de a dezvolta tromboembolism venos sunt cele care au suferit o intervenție chirurgicală sau o traumă majoră, cum ar fi fracturi care necesită imobilizare de lungă durată.

Alți factorii de risc pentru tromboembolism includ:

• Intervenție chirurgicală generală majoră;
• Intervenție chirurgicală ortopedică majoră;
• Paralizia extremităților inferioare, din cauza leziunii măduvei spinării;
• Fractură de pelvis, șold sau oase lungi;
• Traume multiple;
• Cancer - toate tipurile de cancer cresc riscul de tromboembolism, mai ales dacă boala s-a răspândit în organism și dacă este vorba de cancer de plămân, creier, limfom, cancer ovarian sau uterin ori al tractului gastrointestinal (cum ar fi pancreasul sau stomacul). La pacienții cu cancer, chimioterapia și intervenția chirurgicală pentru cancer cresc potențial și riscul.

Diagnosticare

Și alte afecțiuni pot avea simptome similare cu tromboembolismul venos sau cu embolia pulmonară. Pentru a confirma un diagnostic al unei boli tromboembolică venoasă, medicul specialist trebuie să realizeze un istoric medical, pentru a identifica factorii de risc ai tromboemboliei venoase și pentru a exclude alte posibile afecțiuni. 

Diagnosticarea se poate realiza printr-un test de sânge preliminar, pentru a căuta markeri de coagulare a sângelui. Apoi se pot folosi teste imagistice pentru a încerca localizarea blocajului.

Există și alte teste ce pot fi folosite pentru a diagnostica tromboembolismul venos. Acestea includ:

• Testele de sânge - un test de sânge numit test D-dimer, care măsoară nivelurile unei substanțe eliberată atunci când cheagurile de sânge se dizolvă. Nivelurile ridicate ale substanței pot fi un indiciu al coagulării sângelui. Testele de sânge pot măsura și nivelul de oxigen al sângelui și pot verifica tulburările de coagulare moștenite.
• Ecografia vasculară (Doppler venos) - acest test imagistic neinvaziv este, de obicei, prima alegere pentru vizualizarea venelor și a fluxului de sânge.
• Venografia RMN - imagistica prin rezonanță magnetică poate fi mai fiabilă decât ultrasunetele pentru examinarea pelvisului, abdomenului și toracelui. Venografia RMN folosește pulsuri de unde radio-frecvență pentru a detecta cheagurile de sânge. 
• Venografie cu contrast - testul tradițional cu raze X necesită injectarea unui colorant de contrast în venă, pentru a-l face să apară în imagini. Este mai invaziv decât alte teste imagistice dar este considerat mai precis și poate fi utilizat dacă alte teste sunt neconcludente. 

Testele pentru a diagnostica embolia pulmonară sunt:

• Pulsoximetria: dacă simptomele indică embolie pulmonară, medicul va solicita măsurarea nivelului de oxigen din sânge. Nivelurile scăzute de oxigen pot fi cauzate de embolia pulmonară, dar și de alte afecțiuni pulmonare sau cardiace.
• Radiografia toracică: O radiografie toracică nu va diagnostica embolia pulmonară, dar poate diagnostica alte cauze posibile ale simptomelor existente, inclusiv afecțiunile pulmonare și cardiace.
• Angiografia pulmonară CT: este testul standard pentru embolie pulmonară. Scanarea cu tehnologie computerizată (CT) produce imagini 3D ale venelor și arterelor plămânilor. Testul este noninvaziv, dar ar putea necesita injectarea de colorant de contrast în vene.
• Angiografia pulmonară: când alte teste sunt neconcludente, o angiografie pulmonară tradițională va oferi rezultate definitive. Procedura este, însă, invazivă și constă în introducerea unui tub într-una dintre vene până în zona pieptului, pentru a disipa substanța de contrast, apoi se vor efectua radiografii.

Prevenție

Schimbările stilului de viață pot ajuta la prevenirea tromboemboliei venoase. Pentru a evitarea formarea trombilor, puteți încerca următoarele:

• Mișcați-vă des picioarele, mai ales dacă ați suferit o intervenție chirurgicală sau ați fost în repaus la pat, încercați să vă mișcați cât mai curând posibil. Nu vă încrucișați picioarele în timp ce stați. Acest lucru poate bloca fluxul de sânge;
• Când călătoriți, faceți pauze frecvente pentru a vă întinde picioarele. Când sunteţi într-un avion, staţi în picioare sau mergeţi ocazional. Dacă călătoriți cu mașina, opriți-vă la fiecare oră și plimbați-vă. Dacă nu puteţi merge, faceţi exerciții pentru picioare;
• Nu fumați, crește riscul de tromboembolie venoasă;
• Gestionați-vă greutatea, pentru că obezitatea este un principal factor de risc pentru tromboembolism venos.