Tricotilomania

Tricotilomania este dorinta patologica si obsesiva a unei persoane de a-si smulge parul din scalp, sprâncenele sau alte zone ale corpului, în ciuda încercării de a se opri. Parul este cel mai adesea tras de la nivelul scalpului, insa se poate smulge din orice zona a corpului: din sprancene si gene, de pe maini si picioare sau chiar din zona pubiana. Din aceste cauze oamenii ce sufera de aceasta boala prezinta, in majoritatea cazurilor, zone intinse de chelie.

Echipa medicala MedLife - Psihiatrie

Stroescu Vlad,Medic Specialist
Medic Specialist
Negut Laura,Doctor
Doctor
Psihoterapeut
Matei Valentin,Medic Primar
Medic Primar
  •  
  • 1 of 19

Tricotilomania - Cauze / agent infectios / factori de risc

Factori de risc pentru tricotilomania:

  • Istorie de familie. Genetica poate juca un rol în dezvoltarea tricotilomaniei, iar tulburarea poate apare la cei care au o rudă apropiată cu tulburarea.
  • Vârstă. Trichotillomania se dezvoltă de obicei chiar înainte sau în timpul adolescenței timpurii - cel mai adesea cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani - și este adesea o problemă pe tot parcursul vieții. Copiii pot fi, de asemenea, predispuși la tragerea părului, dar acesta este, de obicei, blând și dispare singur fără tratament.
  • Alte tulburări. Persoanele care au trichotillomania pot avea, de asemenea, alte tulburări, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).
  • Stres. Situațiile sau evenimentele foarte stresante pot provoca trichotillomania la unii oameni.

Tricotilomania - Simptome

Simptomele tricotilomaniei

Simptomele tricotilomaniei includ: smulgerea repetată a părului, ceea ce conduce la formarea de zone sensibile in care parul nu mai creste, senzaţia de tensiune resimtita in momentele dinainte sa isi smulga firele de păr sau atunci cand incearca sa rezista tentatiei, senzaţia de plăcere sau uşurare pe care o experimenteaza persoana în momentul în care îşi smulge părul.

Mulți oameni care au trichotillomania își ciupesc de asemenea pielea, își mușcă unghiile sau își mestecă buzele. Câteodată trăgând părul de la animalele de companie sau păpuși sau din materiale, cum ar fi hainele sau păturile, poate fi un semn. Majoritatea persoanelor cu trichotillomania smulg părul în privat cand sunt singuri și, în general, încearcă să ascundă tulburarea de la ceilalți.

Diagnosticul de tricotilomanie

Un diagnostic de tricotilomanie se pune atunci cand simptomele nu sunt cauzate de alte dereglari sau boli si incep sa ii provoace bolnavului un disconfort semnificativ, reprezentand o piedica in functionarea normala a individului.

Eliminarea altor posibile cauze ale tragerii părului sau căderii părului.

Identificarea oricăror probleme de sănătate fizică sau psihică care pot fi asociate cu tragerea părului

In majoritatea cazurilor, cei care sufera de aceasta tulburare neaga si incearca sa ascunda efectele comportamentului pe care il practica asupra propriului corp, insa, deoarece isi smulg atat de mult par din cap, acest fapt este observat de cei din jurul lor, firul de par li se subtiaza foarte mult si pot ajunge chiar sa nu mai aiba gene si sprancene. Toate acestea pot duce la jena si la evitarea situatiilor sociale, a relationarii. In multe cazuri parul smuls este si ingerat, creand grave probleme digestive.

Tricotilomania - Tratament

Diverse medicamente psihiatrice se folosesc pentru a ajuta persoanele diagnosticate cu tricotilomanie. . Există dovezi că unele persoanele diagnosticate cu aceasta boala nu prezinta ameliorari ale simptomelor, nefiind receptive la medicamentatie.

Terapia cognitiv-comportamentala este cel mai bun mijloc de a trata tricotilomania. Aceasta boala, prin prisma consecinţelor pe care le are, este o afecţiune generatoare de ruşine şi de nenumărate complexe. De aceea este important ca pacientul să recunoască problema sa , pentru a putea fi sprijinit. Rezultateale terapiei cognitiv comportamentale sunt foarte bune, chiar si la bolnavii cronici, in ciuda complicatilor ce pot surveni de pe urma bolii: depresie sau tulburari anxios-fobice. De regula tratamentul implica mai multe tehnici diferite, inclusiv schimbarea obiceiurilor și controlul stimulilor. Aceste tehnici ajuta persoana sa reziste tentatiei de a-si smulge părul atunci cand simte nevoia sa faca acest lucru, prin furnizarea de comportamente alternative. Cei care incep terapia cognitiv comportamentala pentru a se trata sunt, de asemenea, învățați să identifice locurile și situațiile în care se manifesta aceasta nevoie de a-si smulge parul și să ia măsuri preventive pentru a rezista ispitei.

Neurologie, Psihiatrie - alte afectiuni

  •  
  • 1 of 10
Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical