medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Tricotilomania

Tricotilomania

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre tricotilomanie

Tricotilomania este definită ca o afecţiune psihiatrică caracterizată prin smulgerea sau ruperea propriului păr, în mod compulsiv. Această tulburare se încadrează în categoria tulburărilor de spectru asociat tulburării obsesiv-compulsive (TOC) și este considerată o tulburare de control al impulsurilor. În formele sale cele mai grave, are adesea efecte extrem de nocive asupra calității generale a vieții persoanei care suferă de această boală.

Tricotilomania are unele diferențe cheie față de TOC în sine, care implică obsesii, gânduri sau îndemnuri pe care o persoană nu le poate controla și nu le dorește. Tricotilomania nu implică obsesii ci, mai degrabă, se manifestă ca o compulsiune, o nevoie irezistibilă de a face gestul respectiv. Când persoanele cu tricotilomanie își smulg părul, deseori resimt ușurare, plăcere sau alte emoții pozitive.

Boala este întâlnită cel mai frecvent la copii și adolescenți. La copiii mici și sugari este, de obicei, o etapă și dispare de la sine. Forma mai gravă începe cel mai frecvent între 10 și 13 ani.

La copii, afectează în mod egal băieții și fetele, în timp ce, la adulți, femeile depășesc numărul bărbaților care dezvoltă această afecțiune, în procent de nouă la unu.

Afecțiunea este frecvent întâlnită. Studiile estimează că afectează între 0,5% și 3,4% dintre adulți, la un moment dat în viață.

Persoanele care dezvoltă tricotilomanie simt nevoia de a-si smulge părul, de obicei din același loc. Cele mai frecvente zone afectate sunt scalpul, zona genelor și a sprâncenelor sau zona pubiană.

Consecinţele tricotilomaniei depind și de vârsta de debut. La copii este vorba, de obicei, de un gest de autoliniştire, iar acest comportamentul nu are efecte negative pe termen lung; la adolescenți și adulți, însă, această afecțiune tinde să genereze probleme mult mai complexe.

Persoanele cu tricotilomanie resimt, de obicei, anxietate, jenă sau rușine în legătură cu boala de care suferă. Acest lucru le poate afecta munca și viața socială. Mulți oameni cu această afecțiune nu se adresează specialiştilor din teama a fi judecaţi.

Femeie ce smulge părul din cauza tricotilomaniei

Cauze

Nu există cauze confirmate pentru tricotilomanie, deși experții suspectează mai mulți factori implicaţi. Unii dintre factorii care ar putea cauza tricotilomania sunt:

  • genetica - din cauza anumitor mutații genetice, anumite persoane ar putea dezvolta tricotilomanie, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma această teorie;
  • modificări ale structurii creierului sau ale neurotransmiţătorilor cerebrali - persoanele cu tricotilomanie manifestă adesea modificări în anumite zone ale creierului sau o modificare a cantităţii de neurotransmiţători între anumiţi neuroni;
  • mecanism de ”a face față” (engl. Coping) - mulți oameni diagnosticați cu tricotilomanie descriu că afecțiunea se declanșează după o perioadă stresantă din viața lor;
  • afecțiuni mentale - există mai multe afecțiuni psihiatrice care se pot asocia cu tricotilomania, cum ar fi tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare depresivă majoră, tulburări de anxietate, tulburări legate de consumul de substanțe (alcool și droguri).

Tricotilomania nu este o afecțiune contagioasă și nu se poate răspândi. Unii experți suspectează că ar putea fi o tulburare moștenită, dar această supoziție nu a fost confirmată.

Factori de risc

Există anumiți factori care tind să crească riscul de tricotilomanie:

  • istoric familial - genetica ar putea juca un rol în dezvoltarea tricotilomaniei, iar tulburarea poate apărea la cei care au o rudă apropiată afectată;
  • vârsta - tricotilomania se dezvoltă, de obicei, chiar înainte sau în timpul adolescenței timpurii, cel mai adesea între 10 și 13 ani, și devine uneori o problemă persistentă de-a lungul vieţii. Și bebelușii pot fi predispuși la smulgerea părului dar, la aceștia, afecțiunea este, de obicei, ușoară și dispare de la sine fără tratament;
  • alte tulburări - persoanele care suferă de tricotilomanie pot avea și alte tulburări, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsivă;
  • stresul - situațiile sau evenimentele extrem de stresante pot declanșa tricotilomania, la unele persoane.

Mult mai multe femei, față de bărbați, sunt tratate pentru tricotilomanie, acest lucru datorându-se și faptului că femeile sunt mai predispuse să solicite sfatul medicului. În copilăria timpurie, băieții și fetele par a fi afectați în mod egal.

Simptome

Principalul simptom al tricotilomaniei este smulgerea repetată a părului, care poate provoaca căderea părului. Aceste persoane simt un impuls irezistibil de a-și smulge părul și resimt o tensiune progresivă până când o fac. După ce își smulg părul, apare o senzație de ușurare.

Smulgerea părului poate surveni ca răspuns la o situație stresantă sau fără un factor declanşator evident.

Majoritatea persoanelor cu tricotilomanie își smulg părul de pe scalp, dar și alte zone pot fi afectate, cum ar fi sprâncenele, genele, zona genitală, barbă sau mustață.

Un alt semn care determină diagnosticul de tricotilomanie este reprezentat de petele de pe scalp, zone de chelie, care pot avea o formă neobișnuită și apar într-o parte a capului mai mult decât în cealaltă.

Tricotilomania poate provoca sentimente de rușine și stimă de sine scăzută, iar cei afectați vor încerca să-și ascundă condiția.

Femeie suferind de tricotilomanie trage de păr

Diagnosticare

Diagnosticarea afecțiunii implică o combinație între un examen fizic, în care medicul va căuta semnele vizibile ale afecțiunii, dar și o evaluare a statusului psihic, care poate releva și afecţiuni asociate.

Tricotilomania este relativ simplu de diagnosticat, deși persoanele cu această afecțiune o ascund adesea de rușine sau jenă. Lipsa de cooperare din partea pacienţilor poate face mai dificilă diagnosticarea acestei afecțiuni.

Tratament

Tratamentul tricotilomaniei implică psihoterapie și tratament psihiatric. Cercetările în curs arată că unele medicamente prescrise pentru alte tulburari mintale ar putea ajuta la tratarea acestei boli, dar sunt necesare mai multe informaţii înainte ca orice medicament specific să devină parte a îngrijirii standard.

Adesea, doar prescrierea de medicamente nu este suficientă pentru a trata tricotilomania, motiv pentru care medicii specialiști vor utiliza combinații de medicamente, tehnici de terapie sau ambele variante.

Medicamente

  • antidepresive - inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei și antidepresivele triciclice pot ajuta uneori la reducerea impulsului de smulgere a părului;
  • antipsihotice - aceste medicamente pot ajuta, singure sau în asociere cu antidepresivele, la diminuarea simptomatologiei;
  • anticonvulsivante - aceste medicamente ajută, de obicei, la tratarea convulsiilor, dar sunt folosite și în patologiile psihiatrice, pentru stabilizarea dispoziţiei și diminuarea impulsivităţii, inclusiv în tricotilomanie.

Psihoterapie

  • terapia comportamentală de inversare a obiceiurilor nocive - această metodă ajută pacienții să devină mai conștienți de comportamentele și tiparele lor. Terapia învața pacientul să identifice situaţiile care generează impulsul dăunător și să-l înlocuiască cu alte comportamente. Această metodă s-a dovedit a avea cele mai mari șanse de succes în tratarea tricotilomaniei;
  • terapia de grup și terapia suportivă - în care persoanele afectate de această tulburare împărtăşesc trăiri și experiențe de succes între ele.

Alte tratamente necesare în cazul tricotilomaniei

  • persoanele care au afecțiunea ar putea avea nevoie de consultul unor alți specialiști, cum ar fi un dermatolog, care poate ajuta la tratarea problemelor sau a leziunilor legate de piele. Chirurgia plastică și reconstructivă poate ajuta, de asemenea, cu intervenții de grefare a pielii pentru zonele afectate ale corpului.

Există și alte tehnici care pot ajuta persoanele care manifestă dorința de a se trage de păr:

  • folosirea unei mingi antistres;
  • strângerea pumnului și încordarea mușchilor brațului respectiv;
  • purtarea pe cap a unei bandane sau a unei pălării strânse pe cap;
  • repetarea unor mantre, cu voce tare, până trece nevoia de a trage de păr;
  • băi liniștitoare pentru a atenua stresul sau anxietatea;
  • exersarea respirației profunde până când dorința de a trage dispare;
  • exerciții fizice care presupun folosirea mâinilor;
  • tunsori scurte.

Complicații

Aproximativ 20% dintre persoanele care suferă de tricotilomanie dezvoltă și afecțiunea numită tricofagie, ceea ce înseamnă că își mănâncă părul smuls. Acest obicei poate duce la ocluzie intestinală, care este o urgență chirurgicală.

Persoanele afectate își provoacă frecvent leziuni ale pielii și ale țesutului subcutanat, mai ales dacă folosesc instrumente de îngrijire personală, cum ar fi o pensetă. Aceste leziuni necesită uneori tratamente dermatologice complexe sau chiar chirurgicale. Deteriorarea pielii, cauzată de smulgerea părului, poate provoca, de asemenea, căderea permanentă a părului în zonele afectate.

Uneori, medicaţia prescrisă pentru tratamentul acestei afecţiuni poate, la rândul ei, genera efecte nedorite, care este bine să fie discutate cu medicul curant.

Deși poate să nu pară deosebit de gravă, tricotilomania poate avea un impact negativ major asupra vieții tale.

Complicațiile pot include:

  • stres emoțional - mulți oameni cu tricotilomanie raportează că simt rușine, umilință și jenă. Ei pot experimenta o stimă de sine scăzută, depresie, anxietate și pot recurge la consum de alcool sau droguri stradale din cauza stării lor;
  • afectarea vieții sociale și profesionale - rușinea cauzată de căderea părului poate determina evitarea activităților sociale și a oportunităților de muncă. Unii oameni manifestă probleme în viața intimă, cauzate de teama că starea lor va fi descoperită;
  • tricobezoar - ingerarea părului smuls poate duce la formarea unui ghem de păr (tricobezoar) în tractul digestiv. Pe o perioadă de câțiva ani, ghemul de păr care tranzitează tractul digestiv poate provoca pierdere în greutate, vărsături, obstrucție intestinală și chiar deces.

Prevenție

Tricotilomania este o afecțiune care nu poate fi prevenită. De asemenea, nu există nicio modalitate cunoscută de a reduce riscul de a dezvolta această afecțiune.

Bibliografie

  1. Sweeney, Mary. “Understanding Trichotillomania: The Urge to Pull out Your Hair.” Healthline, Healthline Media, 28 Feb. 2020, www.healthline.com
  2. NHS Choices. Trichotillomania (Hair Pulling Disorder). 2023, www.nhs.uk
  3. “Trichotillomania (Hair-Pulling Disorder) - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2023, www.mayoclinic.org

Echipa medicală - Psihiatrie și Psihologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.