Vezica neurogena

Orice conditie care afecteaza vezica sau semnele aferente si eferente ale supapei vezicale poate determina vezica neurogena. Cauzele pot implica sistemul nervos central (de exemplu: accident vascular cerebral, traumatism spinal, mielomeningocel, scleroza laterala amiotrofica), nervii periferici (de exemplu: neuropatiile diabetice, alcoolice sau prin deficit devitamina B12, herniile de disc) sau ambele (de exemplu: boala Parkinson, scleroza multipla, sifilisul).

In cazul vezicii neurogene flasce (hipotone) volumul este mare, presiunea este scazuta, iar cntractiile sunt absente. Poate fi rezultatul afectarii severe a nervilor periferici sau maduvei spinarii de la nivelul S2-S4.

In cazul vezicii spastice, volumul este normal sau redus si apar contractiile involuntare. Rezulta, de obicei, din afectarea creierului sau maduvei spinarii, de la nivelul lui T12.

Aspecte mixte (vezica spastica si flasca) pot fi determinate de multe afectiuni, ca sifilis, diabet zaharat, tumori ale creierului sau maduvei spinarii, accident vascular cerebral, ruptura de disc intervertebral si boli demielinizante sau degenerative.

Simptomele vezicii neurogene

Simptomul principal este incontinenta prin preaplin; riscul de complicatii serioase (de exemplu: infectie recurenta si calculi urinari, reflux vezicoureteral, hidronefroza) este mare.

Pacientii cu vezica urinara flasca retin urina si au in mod constant picurare prin preaplin; barbatii au, de regula, si disfunctie erectila. Pacientii cu vezica urinara spastica pot prezenta urinat frecvent, nicturie si nevoia imperioasa de a urina sau paralizie spastica asociata cu deficite senzoriale.

Diagnosticul de vezica neurogena

Diagnosticul presupune imagistica si cistoscopie sau testare urodinamica.

Diagnosticul se suspicioneaza clinic. De obicei, se masoara volumul rezidual post-golire, se realizeaza ultrsonografia renala pentru detectarea hidronefrozei si se determina creatinina serica pentru evaluarea functiei renale. Ocazional se foloseste cistografia pentru evaluarea vezicii urinare si detectarea refluxului veical. Testarea urodinamica a ratelor de golire si elecromiografia sfincteriana pot arata daca exista coordonare intre contractia vezicii urinare si relaxarea sfincteriana.

Tratamentul este prin cateterizare sau masuri de declansare a urinarii.

Tratamentul general include monitorizarea functiei renale, tratarea infectiilor, aportul mare de fluide pentru scaderea riscului de infectiesi de calculi urinari, tratament ambulator din timp, schimbari frecvente ale pozitiei restricite dieteteica de calciu pentru inhibarea formarii de calculi.

Chirurgia reprezinta ultima solutie. De obicei, este indicata daca pacientii au avut sau au risc de sechele severe acute sau cronice sau daca circumstantele sociale, spasticitatea sau tetraplegia impiedica folosirea drenajului veical continuu sau intermitent.