Sifilis

Cauze

Principala cauză care duce la apariția sifilisului este infectarea cu bacteria Treponema Pallidum. Aceasta ajunge în organism prin mucoasa vaginală, orală sau prin piele, unde produce leziunea primară (sifilomul), care se drenează în ganglionii limfatici din apropiere, iar apoi se răspândește în tot corpul prin intermediului fluxului sanguin și limfatic.

Sifilisul se transmite, de regulă, prin:

• contact sexual neprotejat (vaginal, oral sau anal);
• contact cu rănile contagioase apărute la nivelul organelor genitale;
• sărut (se întâmplă foarte rar și numai dacă la nivelul cavității bucale există leziuni contagioase);
• placentă sau la naștere, de la mamă la făt/bebeluș;
• transfuzii de sânge sau instrumentar medical contaminat.

Foarte important de reținut este faptul că sifilisul nu se transmite prin contact cu suprafețele atinse de o persoană infectată, precum: capacul de la toaletă, cadă, piscină, haine, obiecte de îngrijire personală, tacâmuri, mânerele de la uși, etc.

Simptome

De regulă, simptomele sifilisului apar abia la 3-4 săptămâni de la infectare, dar și acest interval poate varia de la o persoană la alta. Sunt cazuri în care boala se manifestă fie la mai puțin de 10 zile, fie după mai mulţi ani, timp în care persoana în cauză este contagioasă și transmite boala mai departe partenerilor săi.

Stadiile și formele sifilisului

Sifilisul este o afecțiune complexă, cu mai multe stadii de evoluție: primar, secundar, latent și terțiar. Pentru fiecare etapă există câte o simptomatologie diferită, iar manifestările bolii pot fi confundate uşor cu alte afecţiuni.

Sifilis primar

Primele simptome apar la 10 - 90 de zile de la infectare şi se prezintă sub forma unei eroziuni nedureroase, bine delimitate, ale cărei margini se pierd în țesutul sănătos (sifilom), localizate la nivelul organului genital sau pielii/mucoasei, în zona prin care bacteria a pătruns în organism. În anumite situații, leziunile pot apărea în locuri ascunse, precum zona intrarectală sau intravaginală.

La şapte zile de la constituirea sifilomului, în teritoriul de drenaj limfatic al acestuia apare adenopatia luetică (creșterea în volum a ganglionului limfatic din zona adiacentă leziunii sifilitice), care se vindecă spontan.

La bărbați, sifilomul sau șancrul dur (leziunea sifilisului primar) poate apărea la nivelul glandului, șantului balano-prepuțial, corpului penian, scrotului sau prepuțial, iar de multe ori această eroziune trece neobservată. Mai mult, rana se pot vindeca de la sine în maximum şase săptămâni, chiar și în lipsa unui tratament, existând astfel riscul ca boala să evolueze spre următorul stadiu, acela de sifilis secundar.

Sifilisul secundar

În această etapă, persoana infectată care nu a primit un tratament începe să prezinte simptome precum:

• febră;
• dureri de cap;
• creșterea în volum a ganglionilor limfatici;
• erupții cutanate roșiatice, roșii-maronii sau rozalii (numite și rozeole sifilitice);
• oboseală accentuată;
• scădere în greutate;
• căderea părului;
• modificări unghiale;
• afectare musculară, osoasă.

Și de data aceasta, semnele și simptomele pot să dispară fără tratament, dar ele pot reapărea pe parcursul unui an.

Sifilisul latent

În această fază a bolii se ajunge atunci când infecţia rămâne nediagnosticată şi, prin urmare, netratată. Netratat, sifilisul secundar trece într-un stadiu asimptomatic, în care singura manifestare este dată de testele serologice pozitive. Uneori, boala poate evolua către următorul stadiu, acela de sifilis terțiar, dar fără a fi o regulă.

Sifilisul terțiar

Acestea este stadiul cel mai grav al bolii și se poate manifesta la 10 sau chiar 30 de ani de la infectare. Netratat, sifilisul terţiar poate duce la afectarea gravă a unor organe și chiar la deces. Principalele simptome sunt:

• probleme neurologice;
• paralizie generală progresivă;
• anevrism aortic;
• inflamare a membranei craniene și a țesuturilor moi;
• probleme de vedere sau chiar orbire;
• pierderea auzului;
• deteriorări la nivelul inimii, ficatului, al articulațiilor și al oaselor;
• demență;
• inflamarea vaselor de sânge;
• amorțeală.

În plus, mai există alte trei forme de sifilis care pot provoca probleme grave:

Sifilisul congenital

Se referă la transferul bolii de la mamă la făt prin placentă sau la naștere. În acest stadiu, copiii pot dezvolta complicații la nivelul unor organe, cum ar fi:

• ficat mărit;
• probleme neurologice;
• ganglioni inflamați;
• dezvoltarea anormală a oaselor;
• icter;
• infecții ale corneei;
• crize epileptice;
• anemie.

Neurosifilisul

În cazul neurosifilisului, infecția ajunge la nivelul sistemului nervos și poate produce simptome precum:

• paralizie;
• deficiențe senzoriale;
• dificultate de coordonare a mișcărilor;
• dureri de cap și tulburări de comportament;
• demență.

Sifilisul ocular

Sifilisul ocular poate deteriora aproape toate structurile ochiului, dar mai ales membrana intermediară vascularizată formată din iris, corpul ciliar și coroidă. În acest caz, simptomele pot să pornească de la scăderea acuității vizuale și până la orbire permanentă.

Tratament

Tratamentul pentru sifilis constă, în principal, în administrarea de antibiotice. Acestea pot fi sub formă de tablete, capsule sau injectabile. Schema de tratament pentru sifilis depinde de stadiul infecției. Pentru faza incipientă, de regulă, o singură injecție cu antibiotic poate vindeca boala.

În alte cazuri, tratamentul pentru sifilis poate fi mai îndelungat. La unele persoane, medicația poate da efecte adverse asemănătoare gripei, cum ar fi dureri de cap, dureri musculare și febră mare. Acestea durează maximum 24 de ore, se remit spontan și se datorează distrugerii brutale a unui număr mare de treponeme, ce eliberează cantități crescute de endotoxine. În plus, pe durata tratamentului sunt obligatorii retestarea serologică la fiecare 6 și 12 săptămâni, dar și abstinența (întreruperea vieții sexuale).

O persoană vindecată de sifilis nu devine imună la bacterie, deci boala poate reapărea oricând, dacă aceasta ajunge din nou în organism.

Complicații

Sifilisul este o boală destul de greu de diagnosticat din cauza multitudinii de simptome sau, mai ales, a lipsei lor. Însă, lăsat netratat, sifilisul poate provoca probleme grave care apar la câțiva ani după infectare, precum:

• probleme cardiace (angina pectorală, anevrism de aortă și insuficiență cardiacă);
• afectare nervoasă (dureri pungioase, ace, dureri articulare și leziuni treptate ale articulațiilor);
• probleme cerebrale (convulsii, probleme de memorie, modificări de personalitate și demență);
• probleme cu pielea, oasele, testiculele, ficatul și orice alt organ.

Pentru femeile însărcinate, sifilisul crește riscul de de avort spontan, naștere prematură sau a unui făt mort.