Informații generale
Genul Shingella aparține familiei Enterobacteriaceae și cuprinde bacterii Gram-negative cu motilitate redusă care nu formează spori. Bacteriile Shingella cauzează o infecție numită dizenterie bacteriană sau dizenterie bacilară.
Genul Shingella este împărțit în patru serogrupuri cu serotipuri multiple, clasificare bazată pe asemănările antigenice ale acestora, și anume:
- Grupul A - Shigella dysenteriae, 12 serotipuri;
- Grupul B - Shigella flexneri, 6 serotipuri;
- Grupul C - Shigella boydii, 18 serotipuri;
- Grupul D - Shigella sonnei, 1 serotip.
Infecția cu Shigella are loc prin ingestia bacteriei, adesea prin contaminare fecal-oral. Aceasta debutează cu diaree, un simptom precoce, cauzat cel mai probabil de trecerea bacteriilor prin intestinul subțire. Shigeloza poate avea două manifestări clinice de bază:
- diareea apoasă, care se asociază cu vărsături, fiind urmată de deshidratare ușoară până la moderată;
- dizenterie, în care pacientul poate prezenta sânge la nivelul scaunului, dar și dureri abdominale și crampe.
Shigeloza este o infecție acută cu debutul simptomatologiei la aproximativ 24 - 48 de ore de la ingestia agentului patogen. Netratată, simptomatologia poate fi prezentă pentru aproximativ șapte zile, în timp ce patogenul se poate regăsi în scaun pentru 30 de zile sau chiar mai mult. Semnele clinice nu sunt suficiente pentru punerea unui diagnostic, astfel că este recomandată izolarea și identificarea Shingella pe medii de cultură, dintr-o probă de fecale. Culturile pozitive sunt obținute îndeosebi în perioada fazei acute a bolii, atunci când pacientul poate prezenta sânge și mucus la nivelul scaunului. Pe lângă determinarea antigenului Shigella din proba de scaun, medicul specialist poate recomanda și dozarea anticorpilor anti Shigella, dintr-o probă de sânge venos.
Anumite grupuri de persoane sunt mai predispuse la o infecție cu Shigella, cum ar fi:
- copiii cu vârste sub cinci ani - numeroase focare de infecție apar în grădinițe sau școli;
- persoanele care călătoresc în zone cu igienizare slabă sau în care apa și mâncarea pot fi contaminate;
- persoanele fără adăpost;
- persoanele care practică sex anal.
Când este recomandată determinarea anticorpilor anti Shigella
Dozarea anticorpilor este recomandată atunci când există suspiciunea unei infecții cu Shigella.
Simptomatologia poate include:
- diaree;
- sânge la nivelul scaunului;
- mucus sau puroi în scaun;
- febră;
- vărsături și stare generală de rău;
- dureri abdominale;
- crampe abdominale.
În anumite cazuri, pacienții nu prezintă simptomatologie.
Procedura recoltare
Determinarea anticorpilor anti Shigella nu necesită pregătiri speciale. Aceasta se realizează dintr-o probă de sânge venos, recoltată în vacutainere fără anticoagulant.
Interpretare rezultate
Rezultatele testului sunt exprimate sub formă de titru, astfel:
Negativ: <= 1/50
Pozitiv: > 1/50
Bibliografie
- Hale, Thomas L, and Gerald T Keusch. “Shigella.” Nih.gov, University of Texas Medical Branch at Galveston, 2020, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK8038/
- Lampel, Keith A, et al. “A Brief History ofShigella.” EcoSal Plus, vol. 8, no. 1, 10 Jan. 2018, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29318984/, https://doi.org/10.1128/ecosalplus.esp-0006-2017
- CDC. “About Shigella Infection.” Shigella - Shigellosis, 26 June 2024, www.cdc.gov/shigella/about/index.html
- Baker, Stephen, and Hao Chung The. “Recent Insights into Shigella: A Major Contributor to the Global Diarrhoeal Disease Burden.” Current Opinion in Infectious Diseases, vol. 31, no. 5, 26 July 2018, pp. 449–454, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30048255/, https://doi.org/10.1097/qco.0000000000000475
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
