Ac Anti-CMV IgM (anticorpi anti Citomegalovirus IgM)

Informații generale

Citomegalovirusul (CMV) uman este un membru al familiei virale cunoscute sub numele de herpesvirusuri, Herpesviridae sau herpesvirus uman-5 (HHV-5), alături de herpes simplex și virusul varicelo-zosterian.

Infecțiile cu citomegalovirus uman sunt, de obicei, asociate cu glandele salivare. Infecția poate fi asimptomatică la persoanele sănătoase, dar poate pune viața în pericol la un pacient imunocompromis, iar infecția congenitală cu citomegalovirus poate provoca morbiditate și chiar moarte. După infecție, CMV rămâne adesea latent, dar se poate reactiva în orice moment.

Transmiterea CMV poate avea loc prin fluide: salivă, sânge, urină, spermă, secreții vaginale și lapte matern, eliminare virală în medii de contact apropiat, perinatal și transmitere sexuală. De asemenea, virusul poate să fie contractat și de pe suprafețe prin atingerea ulterioară a nasului și a gurii cu mâinile nespălate. Frecvent, copiii iau de la grădiniță acest virus, prin contact direct cu alți copii, dar sistemul lor imunitar face față fără probleme unei astfel de infecții.

În România nu există la acest moment date statistice exacte cu privire la răspândirea acestui virus în rândul populației, ci doar estimări care indică prezența virusului la aproximativ 80% din populația adultă.

În Statele Unite, cea mai recentă statistică a Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC) arată că 50% dintre adulți contactează acest virus până la vârsta de 40 de ani.

Infecția cu citomegalovirus poate fi:

• primară – când pacientul se infectează pentru prima dată cu acest virus;
• recurentă – reinfecția sau reactivarea virusului în stare latentă la pacienții imunocompromiși;
• congenitală – o mamă infectată transmite infecția fătului.

Anticorpii anti-CMV IgM sunt sintetizați de organism atât după infecția primară cât și după o reactivare sau o reinfecție. De obicei, sunt detectați doar pentru câteva luni în organism, indicând o infecție activă recentă cu CMV. După apariția acestora, sunt produși și anticorpii IgG.

După sinteza anticorpilor IgM, nivelul acestora crește constant vreme de câteva săptămâni, urmând să scadă semnificativ la cel mult 6 luni de la contactul infectant, până când ajung la un nivel care îi face imposibil de detectat.

În cazul gravidelor, reactivarea unei infecții mai vechi cu citomegalovirus CMV care să afecteze fătul este puțin probabilă, dar în funcție de indicii clinice medicul poate recomanda amniocenteza.

Când este recomandată determinarea Ac Anti-CMV IgM

Această analiză este recomandată în special pacienților imunodeprimați. În cazul în care medicul suspectează o infecție congenitală cu citomegalovirus, testarea nou-născutului se face în primele 3 săptămâni de viață. Testele făcute după acest interval de timp nu mai sunt relevante pentru infecțiile congenitale, întrucât există posibilitatea ca nou-născutul să fi contractat virusul după naștere.

Determinarea de anticorpi anti citomegalovirus IgM nu este recomandată doar gravidelor și pacienților cu sistem imunitar slăbit.

O astfel de analiză poate să fie indicată și în:

• suspiciunea unei infecții cu citomegalovirus;
• monitorizarea eficacității terapiei antivirale la pacienții cu infecții cronice;
• test de screening pentru pacienții care sunt în așteptarea unui transplant.

În cele mai multe cazuri, infecția cu citomegalovirus este asimptomatică, dar dacă simptomele apar, acestea sunt diferite în infecția acută și cea cronică.

Simptomele în cazul unei infecții recente cu citomegalovirus se manifestă vreme de cel mult două săptămâni și includ:

• febră;
• transpirație nocturnă;
• senzație de oboseală permanentă;
• gât uscat;
• dureri musculare și articulare;
• apetit alimentar scăzut, pierderi în greutate.

În cazul unei infecții recurente, simptomele sunt mult mai variate și depind foarte mult de organul afectat. În cele mai multe cazuri de infecție cronică, ochii, plămânii și sistemul digestiv au de suferit. În aceste situații, simptomele pot fi:

• febră;
• diaree, sângerări gastrice;
• probleme de respirație;
• pneumonie;
• ulcerații la nivelul gurii;
• tulburări de vedere;
• ficat mărit;
• inflamații ale creierului care duc la schimbări de comportament, crize sau chiar comă.

Potrivit estimărilor medicale, 90% dintre nou-născuții care prezintă această infecție nu au niciun simptom. Doar 10-15% dintre aceștia prezintă, în primele 6 luni de viață, probleme legate de auz care pot ajunge până la pierderea totală a acestui simț la una sau la ambele urechi.

În rarele cazuri în care nou-născutul prezintă simptome ale infecției cu citomegalovirus, aceste pot fi:

• icter;
• pneumonie;
• pete vineții pe piele și/sau erupții;
• convulsii;
• greutate mică la naștere;
• hepato- sau splenomegalie.

60% dintre copiii care se nasc infectați cu citomegalovirus au probleme neurologice care variază de la autism până la micșorarea semnificativă a cutiei craniene, pierderea auzului sau a văzului.

Procedura recoltare

Determinarea anticorpilor anti-citomegalovirus IgM se realizează dintr-o probă de sânge recoltată a jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după masă).

Interpretare rezultate

Creșterea nivelului de anticorpi anti citomegalovirus IgM a fost constatată și la pacienții infectați cu virusul rujeolic, herpetic sau varicelo-zosterian din cauza faptului că toate aceste virusuri fac parte din aceeași familie și reactivitatea poate fi încrucișată. De asemenea, pacienții care au o infecție acută cu virusul Epstein-Barr sunt susceptibili de a avea un rezultat fals pozitiv la determinarea anticorpilor anti citomegalovirus.

Probele care conțin anticorpi antinucleari sau alte tipuri de anticorpi anti-tisulari pot da rezultate pozitive nespecifice, iar anticorpii heterofili prezenți în serul pacienților pot interacționa cu imunoglobulinele incluse în componentele kit-ului și pot da rezultate neconcludente la determinarea prin chemiluminiscență.

În cazul unui rezultat echivoc se recomandă repetarea determinării la un interval de o săptămână.

Rezultat pozitiv

Un rezultat Ac Anti-CMV IgM pozitiv indică expunere la CMV. În această situație se recomandă efectuarea anticorpilor IgM din același ser. Obținerea unui rezultat negativ exclude infecția primară (la pacientele gravide se consideră că există un risc minim de infecție congenitală și nu sunt necesare investigații ulterioare).

În cazul infecțiilor cu citomegalovirus CMV, tratamentul poate include fie medicamente care duc la tratarea simptomelor (febră, dureri musculare etc), fie medicamentele antivirale pentru infecțiile care s-au cronicizat. În cazul nou-născuților care au luat această infecție în timpul sarcinii este recomandată spitalizarea lor până la momentul la care există certitudinea că toate organele funcționează în mod optim.

Rezultat negativ

Un rezultat Ac Anti-CMV IgM negativ indică expunere absentă. În cazul pacientelor gravide se va repeta recoltarea pentru determinarea anticorpilor IgG în luna a 4-a de sarcină.