Informații generale
Determinarea de anticorpi anti-SLA este recomandată în cazul suspiciunii de boli hepatice și, în special, la pacienții cu hepatită autoimună.
Anticorpii anti-SLA sunt detectați la 10-30% dintre pacienții cu hepatită autoimună de tip 1. Acești anticorpi sunt direcționați împotriva unei proteine din citosol. La unii pacienți cu hepatită autoimună acest tip de anticorpi poate fi singurul detectat.
Anticorpii anti-SLA pot fi detectați izolat sau împreună cu anticorpii antinucleari (ANA) și/ sau anticorpii anti-mușchi neted (ASMA) la pacienții cu hepatită autoimună de tip 1 și sunt asociați cu o evoluție mai severă a bolii, cu necesitatea unei perioade mai lungi de tratament, cu o rată de recădere mai mare la întreruperea terapiei, cu o frecvență mai mare a transplantului hepatic și cu o mortalitate mai ridicată prin insuficiență hepatică.
Hepatita autoimună este o afecțiune hepatică inflamatorie care afectează în special femeile și care se caracterizează prin inflamația cronică și progresivă a ficatului. Cauza acestei afecțiuni nu este încă cunoscută.
Există două tipuri cunoscute de hepatită autoimună:
- Tipul 1, care se distinge prin prezența anticorpilor anti-mușchi netezi (ASMA) și prezența sau absența anticorpilor anti-nucleari (ANA);
- Tipul 2, în care anticorpii anti-microzom hepatic/ renal (anti-LMK) de tip 1 și/ sau anticorpii anti-citosol hepatic de tip 1 (anti-LC1) sunt prezenți.
Hepatita autoimună este o afecțiune ce variază de la asimptomatică la debut simptomatic, acută, cronică sau fulminantă. Consecințele acestei afecțiuni sunt ciroza, insuficiența hepatică sau carcinomul hepatocelular, care duc la necesitatea transplantului hepatic sau chiar deces.
Deși pacienții asimptomatici reprezintă aproape o treime din totalul pacienților, constatările histologice, inclusiv frecvența cirozei, sunt similare între pacienții asimptomatici și cei simptomatici.
Când este recomandată determinarea anticorpilor anti-SLA
Screeningul de anticorpi anti-SLA este utilizat în investigarea pacienților cu etiologie necunoscută a bolii hepatice, precum și a pacienților cu hepatită autoimună.
Hepatita autoimună poate prezenta simptome:
- asemănătoare hepatitei virale: stare de rău, greață, vărsături, dureri abdominale și articulare, însoțite de icter, urină închisă la culoare și scaune palide;
- nespecifice: oboseală progresivă, amenoree, cefalee, anorexie, diaree, scădere în greutate cu durată de la șase luni până la câțiva ani înainte de diagnostic;
- uneori poate fi asimptomatică și, astfel, detectată accidental în urma nivelurilor anormale ale transaminazelor și ale imunoglobulinei G.
Procedura recoltare
Titrarea anticorpilor anti-SLA se realizează dintr-o probă de sânge venos, recoltată à jeun (pe nemâncate) sau postprandial.
Nu este necesară o pregătire prealabilă a pacientului.
Interpretare rezultate
Intervalul de referință* utilizat de laboratorul MedLife pentru anticorpii anti-SLA este același indiferent de vârsta și sexul pacientului:
- Negativ: < 10U/ml
- Pozitiv: >= 10U/ml.
*Valorile de referință sunt date de aparatură, metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.
Bibliografie
- Linzay, Catherine D, et al. “Autoimmune Hepatitis.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 14 Aug. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov
- Chen Zhi-xian, et al. “Prognostic Implications of Antibodies to Soluble Liver Antigen in Autoimmune Hepatitis.” Medicine, vol. 94, no. 23, 1 June 2015, pp. e953–e953, www.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1097/md.0000000000000953
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
