Informații generale
Anticorpii Anti-transglutaminază IgA reprezintă cel mai sensibil şi specific test pentru boala celiacă. Analiza este adesea însoţită de alte teste de sânge, cum ar fi cele pentru anticorpi Anti-gliadina şi Anti-endomisium. Testarea anticorpi anti-transglutaminază de tip IgG este o alternativă la pacienţii cu deficit de IgA.
Transglutaminaza tisulară (tTG) este o enzimă prezentă în mod normal în intestin şi în alte organe şi face parte din clasa enzimelor calciu-dependente. Ea are rol în susţinerea matricei celulare şi în repararea tisulară.
În cazul bolii celiace, mucoasa intestinului subţire este afectată şi nivelul de transglutaminază este crescut; în consecinţă, organismul produce anticorpi anti-transglutaminază în cantitate crescută, fiind markeri serologici pentru boala celiacă şi dermatita herpetiformă.
Boala celiacă (enteropatia sensibilă la gluten, sprue celiaca) este o boală autoimună ce apare la pacienții predispuşi genetic, caracterizată prin malabsorbţia rezultată din cauza inflamaţiei mucoasei intestinului subţire, mucoasă lezată după ingestia de gluten. Glutenul este o proteină ce se găseşte în grâu, orz, secară şi ovăz. Consumul de alimente care conţin gluten de către pacienţii celiaci declanşează producerea de anticorpi ce atacă enzima transglutaminaza. Această reacţie imună dăunează mucoasei intestinului subţire şi îl împiedică să absoarbă unele substanţe nutritive (malabsorbţie). Leziunile intestinale cauzează adesea diaree, oboseală, scădere în greutate, balonare şi anemie şi pot duce la complicaţii grave.
La copii, boala celiacă apare la scurt timp după introducerea cerealelor în dietă, iar malabsorbţia poate afecta creşterea şi dezvoltarea, pe lângă faptul că provoacă simptomele observate la adulţi.
Intoleranţa la gluten poate determina şi o boală a pielii, numită dermatită herpetiformă, caracterizată printr-o erupţie pruriginoasă cu vezicule, care apare, de obicei, pe coate, genunchi, trunchi, scalp şi fese.
Când este recomandată determinarea anticorpilor anti-transglutaminază IgA?
Testul Celikey, tesul anticorpilor anti-transglutaminază, se recomandă, de obicei, în următoarele situaţii:
- când se suspectează boala celiacă la pacienţii cu simptome clinice compatibile: diaree cronică, durere de stomac, anemie, pierdere în greutate inexplicabilă;
- în cazul sugarilor care sunt iritabili cronic sau care nu cresc normal;
- la pacienţii cu simptome atipice şi la persoanele cu risc (pentru istoric familial, diagnostic de tulburări asociate, pozitivitate la HLA DQ2 şi/sau DQ8);
- pentru screening-ul dermatitei herpetiforme;
- pentru a înţelege dacă pacientul celiac sau afectat de dermatită herpetiformă aderă cu scrupulozitate la dieta necesară fără gluten.
Procedura de recoltare
Testarea pentru boala celiacă se efectuează prin puncţie venoasă, recoltându-se sânge venos, de preferat dimineaţa, a jeun (pe nemâncate), dar şi postprandial, în vacutainer fără aditivi, cu gel separator (dop galben) sau fără (dop roşu).
Pentru a obţine un rezultat fiabil, înainte de recoltare pacientul trebuie să urmeze o dietă care conţine gluten şi, prin urmare, include în mod regulat paste, cereale şi produse pe bază de făină; organismul produce anticorpi doar atunci când este expus la gluten; dacă dieta este lipsită de acesta, nu vor exista anticorpi în circulaţia sangvină.
Interpretare rezultate
Valorile de referință* normale pentru titrul anticorpilor anti-transglutaminază IgA sunt:
< 10 U/ml - negativ
>=10 U/ml - pozitiv
Anticorpii IgA la transglutaminază sunt produşi, de obicei, la pacienţii celiaci şi, în unele cazuri, de cei care suferă de dermatită herpetiformă. După toate probabilităţile, pacienţii cu rezultate uşor pozitive până la pozitive vor fi diagnosticaţi cu boala celiacă, rezultat care necesită, totuşi, o biopsie intestinală.
Cu cât nivelul de anticorpi anti-transglutaminază în sânge este mai mare, cu atât creşte şi probabilitatea de a fi celiac sau de a suferi de boala celiacă. Doar copiii mici sunt o excepţie de la această regulă.
IgA transglutaminază tisulară au o sensibilitate ridicată (87-100%) şi specificitate ridicată (93-100%, fals pozitive pentru boli autoimune). Sensibilitatea reprezintă, în acest context, capacitatea de a detecta boala la pacienții care suferă efectiv de ea iar specificitatea reprezintă capacitatea de a exclude boala la cei care nu sunt afectați.
*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
