Banner Amilaza pancreatica

Amilaza pancreatica

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Amilaza este o enzimă produsă în pancreas și glandele salivare care hidrolizează amidonul, glicogenul și polizaharidele înrudite până la nivelul zaharurilor simple. De asemenea, amilaza este secretată și de mucoasa intestinului subțire, de ovare, placentă și trompele uterine. Amilaza este produsă și de mucegaiuri, bacterii, ciuperci și plante.

Structural, amilazele sunt de două tipuri: alfa – amilaze și beta - amilaze, cele două isoforme se diferențiază prin locul clivării lanțului polizaharidic.

Amilaza serică este de tip alfa – amilază, de origine pancreatică și salivară. Amilaza pancreatică este mai labilă termic decât amilaza salivară, are specificitate de țesut şi este secretată de celulele acinare. Dozarea amilazei pancreatice oferă indicații cu privire la felul în care funcționează pancreasul, valorile obținute fiind importante pentru stabilirea unui diagnostic.

Macroamilazemia este acea condiție biologică în care persistă valori moderat crescute ale concentrației serice a amilazei totale, fără o disfuncție pancreatică aparentă și este cauzată de formarea de complexe între amilază și globuline, complexe ce nu se excretă.

Amilaza pancreatică este, în general, testul de detecție pentru diagnosticul unei pancreatite acute. Totuşi, în practica medicală, pacientului îi este indicat să efectueze, în anumite situații, și determinarea amilazei serice totale. Dintre cele două analize, în cazul pancreatitei acute, amilaza pancreatică este un indicator mult mai precis al afecțiunii. Amilaza pancreatică este crescută în pancreatitele acute în primele 6 - 12 ore de la instalare și persistă 3 – 4 zile. Creșterea, în aceste situații, este de 4 - 6 ori peste limita de referință.

Macroamilazele pot produce creșteri mai puţin dramatice și mai persistente ale amilazei pancreatice până la săptămâni și chiar luni de la evenimentul acut. Această condiție se însoțește de un clearance renal scăzut al amilazei.

O creștere a concentrației amilazei serice totale nu indică specific pancreatită acută, din moment ce aceste enzime sunt produse și de glandele salivare, mucoasa intestinului subtire, ovare, placentă și epiteliul falopian.

Amilaza urinară crește proporțional cu cea serică și rămâne crescută mai multe zile după normalizarea concentrației amilazei serice. Acest lucru este util în confirmarea unui diagnostic al pancreatitei acute, dar și în evaluarea recăderilor.

Amilaza pancreatică este doar una dintre analizele recomandate pentru a verifica funcționarea pancreasului. Această analiză are precizie ridicată în identificarea pancreatitei acute dar nu poate indica tot spectrul bolilor de la nivelul acestui organ.

Deși nivelul seric al amilazei poate fi crescut în cancerul pancreatic, determinarea amilazei pancreatice în aceste situații nu are utilitate clinică deoarece apar creșteri, de regulă, doar în fazele avansate ale bolii. În schimb, testul pentru amilaza pancreatică este utilizat în monitorizarea tratamentului în cancerul pancreatic, după ce diagnosticul a fost confirmat cu ajutorul altor analize de laborator.

Probă Amilaza pancreatica Medlife

Când este recomandată determinarea amilazei pancreatice

Măsurarea amilazei pancreatice este recomandată în:

  • evaluarea durerilor abdominale;
  • febră;
  • pierdere de apetit alimentar;
  • greață;
  • evaluarea efectului îndepărtării calculilor biliari;
  • diagnosticarea afecțiunilor pancreasului;
  • diagnosticul diferențial al pancreatitei acute și cronice;
  • monitorizarea tratamentului în cancerul pancreatic.

Procedura recoltare

Amilaza pancreatică poate fi determinată din sânge (amilaza pancreatică serică), dar și din urină, în mult mai puține cazuri.

Analiza pentru amilaza pancreatică serică nu necesită pregătiri speciale. Se realizează dintr-o probă de sânge venos, recoltată à jeun (pe nemâncate).

Pentru amilaza pancreatică din urină, prelevarea probei se face dimineața, din prima urină.

Interpretare rezultate

Valorile normale pentru amilaza totală și cea pancreatică nu depind de vârsa sau sexul pacientului.

Valori de referință*:
Amilaza serică totală valori normale: < 100 U/L
Amilaza pancreatică valori normale: 13-53 U/L

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.

Interferențe și limite

Creșteri moderate de amilază pancreatică sunt întâlnite frecvent în sarcina normală.

La sugari, nivelul de amilază pancreatică este în mod fiziologic scăzut.

Insuficiența renală poate scădea nivelul amilazei pancreatice.

Valori crescute ale amilazei pancreatice pot fi date de macroamilaze, dar nu au importanță diagnostică în pancreatite. Prin utilizarea complementară a dozării lipazei serice și amilazei urinare poate fi determinată prezența sau absența macroamilazemiei. 

O serie de medicamente pot influența concentrația de amilază pancreatică din sânge.

Valori scăzute

Amilaza pancreatică cu valori sub intervalul de referință se întâlnește în:

  • distrucție marcată și extinsă a pancreasului (pancreatită acută fulminantă, pancreatita cronică severă, fibroza chistică severă etc);
  • pancreatectomie;
  • leziuni hepatice severe;
  • toxemia gravidică;

Valori crescute

Un nivel de amilază pancreatică ridicat, peste cel de referință, se întâlnește în:

  • Afecțiuni pancreatice: pancreatită acută, puseul acut survenit în cursul evoluției unei pancreatite cronice, pancreatită indusă medicamentos, obstrucția ductului pancreatic (prin: calcul sau carcinom, spasmul oddian indus medicamentos, obstrucția parțială plus stimularea medicamentoasă), traumatism pancreatic, complicații ale pancreatitei (pseudochist, ascită, abces);
  • Afecțiuni non-pancreatice: afecțiuni ale tractului biliar (obstrucția căii biliare principale, colecistita acută), alterarea permeabilitatii tractului gastro-intestinal (boala intestinală ischemică sau perforație franca, ruptură esofagiană, ulcer perforat sau penetrant, postoperator după o intervenție chirurgicală la nivel abdominal superior, mai ales gastrectomie parțială), ingestie acută de alcool sau intoxicație alcoolică, afecțiuni ale glandelor salivare (parotidită epidemică, inflamație cu caracter supurativ, obstrucție ductală litiazică, iradiere), tumori metastatice cu secreție ectopică de amilază (valori mai mari decât în pancreatită), ruptură de anevrism aortic, apendicită acută, traumatisme cerebrale, arsuri și șoc traumatic, abces tubo-ovarian, ruptură de sarcină ectopică, macroamilazemie.

În pancreatita acută, nivelul amilazei în sânge crește de 4-6 ori peste limita normală superioară.

În pancreatita cronică, nivelurile amilazei sunt inițial moderat crescute, însă încep să scadă pe parcursul progresiv al deteriorării pancreatice.

Bibliografie

 

  1. Science Direct, Malabsorbție de carbohidrați și lactoză, Richard J. Grand , ... Hans A. Büller , în Encyclopedia of Gastroenterology, 2004, https://www.sciencedirect.com
  2. Olesen SS, Krarup H, Poulsen JL, Christensen JH, Sheel ARG, Sutton R, Greenhalf W, Halloran C, Drewes AM. Pancreas-specific plasma amylase for assessment and diagnosis of chronic pancreatitis: New insights on an old topic. United European Gastroenterol J. 2019 Aug;7(7):955-964. doi: 10.1177/2050640619846011. Epub 2019 Apr 16. PMID: 31428420; PMCID: PMC6683646, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  3. Azzopardi E, Lloyd C, Teixeira SR, Conlan, RS, Whitaker, IS: Aplicații clinice ale amilazei: perspective noi. Interventie chirurgicala. 2016;160(1):26-37

 

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu