Informații generale
Testarea nivelului de fluor urinar este recomandată în cazul suspiciunii unei intoxicații cu acest gaz.
Fluorul (F) este o substanță naturală, minerală care se găsește în apele naturale, sol și în alimente doar în combinații chimice. Este esențial pentru creștere, dezvoltarea oaselor și dinților, reducerea fracturilor osoase și reglarea proceselor metabolice.
Fluorul este cel mai ușor halogen și există sub forma unui gaz extrem de toxic, de culoare galben-pai. Fluorura este forma ionică a fluorului și are rol în reducerea incidenței cariilor dentare și încetinește sau inversează progresia leziunilor existente. Stimulează, de asemenea, dezvoltarea şi creșterea structurilor osoase la copii.
Aportul fluorului în organismul uman este asigurat, preponderent, prin apa potabilă și, parțial, prin alimentație. Concentrația de fluor în apă depinde de adâncimea pânzei freatice exploatate, dar și de zona de relief din care provine.
Acesta se absoarbe rapid în stomac și intestinul subțire. Un sfert până la o treime din fluorură este absorbită în țesuturile calcificate, în timp ce restul se pierde în urină. Aproximativ 99% din fluorul total al corpului este conținut în oase și dinți, iar cantitatea crește constant pe parcursul vieții. Aportul adecvat de fluorură este de 0,7 mg pe zi pentru copiii mici, crescând la 3 mg pe zi pentru femei și 4 mg pe zi pentru bărbați.
Supradoza de fluor poate cauza toxicitate acută (greață, vărsături ocazional cu sânge, dureri abdominale, diaree, slăbiciune și hipocalcemie, hipotensiune) sau cronică (fluoroză dentară sau scheletală, dispepsie, spasme musculare, efecte teratogenice). Toxicitatea cronică a fluorului este mai frecventă decât toxicitatea acută. Efectele ingestiei cronice de fluor depind nu numai de durată și doză, ci și de alți factori, cum ar fi starea nutrițională, funcția renală și interacțiunile cu alte oligoelemente.
Deficitul de fluor se manifestă prin dezvoltarea redusă a oaselor, scăderea durității smalțului dentar, apariția cariilor, apariția de dureri difuze la nivelul oaselor și articulațiilor.
Când este recomandată determinarea de fluor urinar
Analizarea nivelului de fluor urinar se recomandă pentru măsurarea expunerii profesionale sau de mediu la fluor.
Procedura recoltare
Fluorul urinar se efectuează dintr-un eșantion din urină spot. Se recomandă recoltarea unui eșantion de urină din a doua emisie de urină din ziua respectivă. Aceasta se recoltează într-o eprubetă obținută, în prealabil, de la laborator.
Interpretare rezultate
Metoda prin care laboratorul MedLife determină concentrația de fluor urinar este ISE (Ion-Selective Electrode), iar o *valoare normală este: < 1mg/l.
Intervalul de referință nu variază în funcție de vârsta și sexul pacientului.
*Valorile de referință sunt date de aparatură, metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.
Bibliografie
- Aoun, A, et al. “The Fluoride Debate: The Pros and Cons of Fluoridation.” Journal of Food Science and Nutrition, vol. 23, no. 3, 30 Sept. 2018, pp. 171–180, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.3746/pnf.2018.23.3.171
- Ullah, Rizwan, et al. “Potential Fluoride Toxicity from Oral Medicaments: A Review.” PubMed, vol. 20, no. 8, 1 Aug. 2017, pp. 841–848, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.22038/ijbms.2017.9104
- Idowu, Oladipo S, et al. “The Use of Urinary Fluoride Excretion to Facilitate Monitoring Fluoride Intake: A Systematic Scoping Review.” PLOS ONE, vol. 14, no. 9, 11 Sept. 2019, pp. e0222260–e0222260, https://journals.plos.org, https://doi.org/10.1371/journal.pone.0222260
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
