Fosfataza alcalină (ALP)

Informații generale

Fosfataza alcalină este o enzimă ce face parte din clasa hidrolazelor (ortofosfomonoesterfosfohidrolaza) și are, în principal, trei forme izoenzimatice: hepatobiliară, osoasă, intestinală. Fosfataza alcalină osoasă este produsă în osteoblaști și are rol în formarea țesutului osos. La femei, în timpul sarcinii, apare o formă tranzitorie: cea placentară.

După cum arată și formele sale izoenzimatice, fosfataza alcalină se găsește în ficat, sistemul digestiv, rinichi și oase. Testul de laborator măsoară cantitatea de enzime din organism și ajută la depistarea unor afecțiuni ale ficatului sau ale oaselor. În mod curent, fosfataza alcalină este indicată și ca test de rutină, alături de alte analize specifice, pentru a vedea cât de bine funcționează ficatul.

Denumirea testului care determină fosfataza alcalină poate să fie și prescurtarea analizei: ALP, de la denumirea în limba engleză: alkaline phosphatase.

Valorile crescute obținute la testul ALP indică existența unei afecțiuni, dar nu pot arăta dacă ficatul sau căile biliare funcționează problematic. Din acest motiv, în cele mai multe cazuri, fosfataza alcalină este determinată împreună cu alte analize specifice. Ea poate fi folosită și în diagnosticul oncologic, în special pentru tumori osoase, boala Paget, dar și pentru cancerele hepatice.

Când este recomandată determinarea fosfatazei alcaline

Determinarea fosfatazei alcaline poate să fie un test de rutină pentru a vedea felul în care funcționează ficatul. Atunci când există indicii clinice, fosfataza alcalină este folosită pentru diagnosticul diferențial al bolilor hepatice și pentru a identifica obstrucțiile căilor biliare.

În prezent, ea este singura enzimă care poate fi analizată cu rezultate relevante pentru patologia țesutului osos și hiperparatiroidismului, dar poate fi utilizată și în depistarea metastazelor hepatice sau osoase ca marker tumoral.

Fosfataza alcalină crescută la copii este întâlnită des, mai ales în perioada adolescenței și copilăriei când țesutul osos este în creștere și nivelul enzimei se mărește fiziologic, fără a avea implicații clinice. Dar, la copii, în funcție de indiciile clinice, medicul poate folosi determinarea de fosfatază alcalină și pentru a diagnostica rahitismul.

În acest caz, activitatea enzimatică se mărește înainte ca boala să dea simptome. Tratamentul stabilit pentru pacienții cu fosfatază alcalină mare în rahitism este cel pe bază de vitamina D.

Tot la copii, determinarea fosfatazei alcaline mai este folosită pentru diagnosticarea bolii hepatice. În cazul acestei patologii s-a observat o scădere a fluxului de bilă la nivelul duodenului și o creștere a fosfatazei alcaline în sânge. Cel mai înalt nivel de fosfatază alcalină, când există probleme la nivelul căilor biliare, se remarcă din cauza pietrelor în conducta biliară sau a tumorilor.

La copii, fosfataza alcalină mai este folosită și în diagnosticul:

• Bolilor osoase, incluzând tumori, sarcom, metastaze canceroase în os;
• Hiperparatiroidismului;
• Înfrângerii oaselor cu limfogranulomatoză;
• Bolii Paget (boală scheletică);
• Infecției cu mononucleoză;
• Mielomului multiplu;
• Cytomegaliei, pentru copii;
• Infecțiilor intestinale.

Procedura recoltare

Determinarea fosfatazei alcaline nu necesită pregătiri speciale. Se realizează dintr-o probă de sânge venos recoltată à jeun (pe nemâncate), într-un vacutainer fără coagulant.

Interpretare rezultate

Valoarea ALP în sine, în absența altor analize de laborator, nu oferă date relevante pentru diagnosticul precis al afecțiunilor hepato-biliare. Determinarea GGT reprezintă un test suplimentar util pentru confirmarea originii hepato-biliare a fosfatazei alcaline crescute, în prezența unor valori normale ale transaminazelor.

Pentru fosfataza alcalină valorile de referință* sunt stabilite în funcție de vârsta și sexul pacientului, dar și de metoda utilizată.

* Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.