Ruptura de menisc

Descoperă informații utile despre ruptura de menisc: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre ruptura de menisc

Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului. Meniscul este o formaţiune fibrocartilaginoasă ce se află între tibie (osul inferior al gambei) și femur (osul coapsei) și protejează partea inferioară a membrului inferior de șocurile create de greutatea corpului nostru precum are rol și în stabilitatea pasivă a genunchiului. Meniscul medial se află pe partea interioară a genunchiului, iar meniscul lateral se află pe partea exterioară.

Ocazional, meniscul se poate dezvolta sub forma unui bloc sau a unui disc, ceea ce se numește menisc discoid. Un menisc discoid are o probabilitate mai mare de a se rupe și apare, de obicei, în copilărie.

Rupturile de menisc au loc, de cele mai multe ori, ca urmare a unei acţiuni de răsucire sau întoarcere a părţii superioare a piciorului în timp ce acesta este pe sol și genunchiul este îndoit.

Tratamentul conservator - cum ar fi odihna, gheața și medicamentele - este uneori suficient pentru a ameliora durerea unui menisc rupt și pentru a da timp leziunii să se stabilizeze clinic. În alte cazuri, însă, un asemenea traumatism necesită intervenție chirurgicală.

Cauze

O ruptură de menisc poate rezulta din orice activitate care vă face să vă răsuciți sau să vă rotiți cu forța genunchiul aflat în diferite grade de flexie, cum ar fi pivotarea agresivă sau opririle și întoarcerile bruște. Şi statul în genunchi, flexia extremă a genunchiului sau ridicarea a unui obiect greu pot duce, uneori, la o ruptură de menisc.

La adulții mai în vârstă, modificările degenerative ale genunchiului pot contribui la o ruptură de menisc în prezenţa unui traumatism minim.

Ruptura traumatică: la persoanele tinere și active, ruptura de menisc survine de obicei în contextul unui traumatism acut. Cel mai frecvent mecanism implică o mişcare bruscă de rotație a genunchiului pe un picior fixat la sol, asociată adesea cu schimbarea rapidă de direcție, aterizarea după un salt sau contactul direct într-un sport de echipă (fotbal, baschet, handbal, schi). În astfel de cazuri, meniscul este prins și forțat între condilii femurali și platoul tibial, ceea ce duce la apariția unei fisuri sau rupturi complete. Acest tip de leziune este mai des întâlnit la sportivi, dar poate apărea și în accidente domestice sau de muncă;
Ruptura degenerativă: la persoanele de vârstă mijlocie și vârstnice, ruptura de menisc are în general o origine degenerativă. Odată cu înaintarea în vârstă, meniscurile își pierd elasticitatea și devin mai fragile, fiind mai susceptibile la fisurare chiar și în absența unui traumatism semnificativ. Activități cotidiene banale, cum ar fi urcatul sau coborâtul scărilor, ghemuirea sau ridicarea de pe scaun, pot declanșa o ruptură pe un fond de fragilizare structurală. Acest tip de leziune este frecvent asociat cu gonartroza și alte procese degenerative ale genunchiului.

Factori de risc

Orice persoană care desfășoară activități ce determină genunchiul să se îndoaie sau să se răsucească mai mult decât în mod normal riscă să provoace o ruptură de menisc.

Printre cei cu un risc crescut se numără sportivii, în special aceia care practică sporturi de contact, dar și dansatorii.

În plus, adulții mai în vârstă au, în mod natural, un risc crescut de leziuni ale genunchiului, inclusiv o ruptură de menisc, din cauza modificărilor și degenerării genunchiului legate de vârstă. Când se întâmplă acest lucru, adesea nu există un incident direct care să provoace deteriorarea.

Orice persoană cu o accidentare anterioară a genunchiului poate avea, de asemenea, un risc mai mare pentru o ruptură de menisc care apare simultan, din cauza traumei care a cauzat cealaltă accidentare.

Practicarea sporturilor de contact sau a celor ce implică mișcări de pivotare repetate constituie un risc important. Anomaliile de ax ale membrului inferior (cum ar fi genu varum sau genu valgum), istoricul de traumatisme sau intervenții chirurgicale la nivelul genunchiului și excesul ponderal contribuie, de asemenea, la suprasolicitarea meniscurilor. În plus, persoanele care desfășoară activități profesionale solicitante fizic, ce implică statul prelungit în genunchi sau ridicarea de greutăți, sunt mai expuse.

Simptome

Durerea de genunchi este cel mai evident simptom. Unele persoane pot simţi o senzație de pocnitură în momentul accidentării. Simptomele comune ale unui menisc rupt includ:

umflare-tumefactie și rigiditate la nivelul genunchiului afectat;
durere locală;
dificultate în îndreptarea sau flectarea genunchiului;
senzația că genunchiul este blocat;
mers şchiopătat;
senzația că genunchiul cedează.

Multe persoane cu meniscul rupt pot merge în continuare dacă au această leziune. Unii sportivi pot chiar să continue să practice sportul cu leziunea prezentă, mai ales imediat după incident, deoarece poate dura câteva zile pentru ca rigiditatea și edemul să se dezvolte complet.

Dacă activitatea continuă prea mult timp, o bucată de menisc se poate rupe și se poate deplasa în derivă în articulație, provocând simptome mai severe, inclusiv:

subluxaţia rotulei;
pocnituri dureroase în genunchi;
blocarea genunchiului.

Diagnosticare

În timp ce unii oameni continuă să meargă sau să facă sport cu meniscul rupt, diagnosticarea corectă a leziunii este crucială pentru un tratament și o recuperare adecvată.

Medicul specialist va începe prin a analiza istoricul medical și simptomele persoanei. Mai apoi, va examina genunchiul pentru a verifica dacă există tumefacţie și sensibilitate de-a lungul liniei articulare şi poate efectua testul McMurray. Pentru a face acest lucru, medicul va îndoi și îndrepta genunchiul persoanei în timp ce gamba este rotită extern sau intern şi se aplică forţe de valg sau var. În timp ce face acest lucru, specialistul va asculta dacă se aude un clic sau dacă apare durere care indică o ruptură de menisc.

Deoarece multe alte probleme ale genunchiului imită o ruptură de menisc, medicul va solicita, probabil, teste imagistice, cum ar fi un RMN, pentru a vedea dacă există vreo deteriorare a cartilajului sau a altor țesuturi moi.

Deși o radiografie nu va arăta o ruptură de menisc, ea poate fi de folos pentru a se exclude existenţa unor leziuni la oasele din jur sau a unei alte afecțiuni, cum ar fi osteoartrita.

Tratament

Persoanele cu meniscul rupt au la dispoziție mai multe opțiuni de tratament:

tratamentul conservator;
fizioterapia;
intervenția chirurgicală.

Medicul specialist ortoped ia în considerare managementul conservator al unui menisc rupt dacă leziunea este mică sau incompletă. Acesta reprezintă o combinație a următoarelor:

repaos al zonei pentru a-i da șansa de a se vindeca;
aplicarea gheții pe zona respectivă pentru a reduce edemul și durerea;
comprimarea zonei pentru a reduce umflătura și a oferi sprijin zonei;
poziție proclivă.

Medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală dacă ruptura este severă. Există mai multe tratamente chirurgicale disponibile, inclusiv:

Artroscopia genunchiului - presupune o mică incizie în genunchi și introducerea unei camere pentru a căuta orice țesut deteriorat. Medicul va repara sau va îndepărta apoi meniscul rupt;
Meniscectomia parțială - chirurgul va tăia o porțiune din menisc;
Repararea meniscului - sunt folosite suturi pentru a coase porțiunea ruptă a meniscului.

După operația de menisc, medicul va recomanda repaos, terapie fizică.

Complicații

Dacă ruptura este tratată și gestionată în mod corespunzător, majoritatea oamenilor se pot aștepta la o recuperare completă iar sportivii revin, în general, la capacitățile de dinainte de accidentare.

Rupturile meniscale degenerative tind să facă parte dintr-o criză de artrită severă care se va diminua în timp.

Ruptura de menisc, fie că este de cauză traumatică sau degenerativă, nu reprezintă doar o leziune acută, ci și un factor de risc pentru deteriorarea progresivă a articulației genunchiului. Dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător, această afecțiune poate determina o serie de complicații care influențează negativ mobilitatea, stabilitatea și calitatea vieții pacientului.

Blocajul articular: una dintre complicațiile imediate ale unei rupturi meniscale este blocajul mecanic al genunchiului. Fragmentele meniscale deplasate se pot interpune între suprafețele articulare, împiedicând extensia completă a genunchiului și generând durere intensă. Blocajul articular afectează funcționalitatea membrului inferior și poate limita semnificativ activitățile zilnice;
Durerea cronică și instabilitatea genunchiului: rupturile meniscale netratate sau tratate incomplet pot evolua spre durere persistentă, episoade recurente de tumefacție articulară și senzație de instabilitate. Aceste simptome apar prin menținerea unui proces inflamator intraarticular cronic și prin alterarea mecanicii genunchiului, care își pierde o parte din capacitatea de amortizare și stabilizare;
Leziuni asociate ligamentare și cartilaginoase: în special în context traumatic, rupturile meniscale pot fi însoțite de leziuni ale ligamentelor încrucișate sau colaterale. De asemenea, suprafețele cartilaginoase femuro-tibiale pot fi afectate secundar, accelerând procesul degenerativ articular;
Gonartroza secundară: cea mai importantă complicație pe termen lung este apariția artrozei genunchiului. Pierderea funcției meniscului determină o distribuție anormală a sarcinilor mecanice asupra cartilajului articular, ceea ce favorizează uzura prematură a acestuia. Pacienții cu rupturi meniscale netratate corespunzător prezintă un risc crescut de a dezvolta gonartroză, cu limitarea progresivă a mobilității și dureri cronice invalidante;
Complicații postoperatorii: tratamentul chirurgical al rupturii de menisc, fie prin meniscectomie parțială, fie prin sutură meniscală, poate fi asociat cu complicații specifice. Printre acestea se numără infecția postoperatorie, rigiditatea articulară, tromboza venoasă profundă sau, pe termen lung, recidiva rupturii și progresia către degenerescență articulară.

Prevenție

Deși nu toate leziunile meniscale pot fi prevenite, mai ales cele de cauză degenerativă, există o serie de măsuri care pot reduce semnificativ riscul apariției lor și pot limita complicațiile pe termen lung. Prevenția se concentrează pe protejarea genunchiului, menținerea unei bune condiții fizice și evitarea suprasolicitării articulare.

Întărirea musculaturii periarticulare: o musculatură bine dezvoltată în jurul genunchiului, în special la nivelul cvadricepsului și ischiogambierilor, oferă stabilitate suplimentară articulației și reduce presiunea directă asupra meniscurilor. Programele regulate de exerciții de forță și stabilizare, adaptate vârstei și nivelului de activitate, sunt esențiale atât pentru sportivi, cât și pentru persoane sedentare;
Încălzirea și stretching-ul înaintea efortului: în cazul activităților sportive, încălzirea corespunzătoare și exercițiile de mobilitate și stretching pregătesc musculatura și ligamentele pentru solicitările mecanice. Astfel, riscul mișcărilor bruște și al traumelor articulare este diminuat;
Tehnica corectă și echipamentul adecvat: în sporturile ce presupun mișcări de pivotare sau impact (fotbal, baschet, schi), adoptarea unei tehnici corecte de execuție și utilizarea unui echipament sportiv adecvat (încălțăminte cu amortizare și aderență corespunzătoare, protecții articulare) contribuie la prevenirea leziunilor meniscale;
Controlul greutății corporale: excesul ponderal reprezintă un factor major de risc, întrucât crește presiunea mecanică exercitată asupra genunchilor. Menținerea unei greutăți corporale optime reduce solicitarea cronică asupra cartilajului și meniscurilor, scăzând astfel probabilitatea de ruptură și de progresie spre gonartroză;
Evitarea suprasolicitării articulare: activitățile care presupun statul prelungit în genunchi, ridicarea repetată de greutăți sau mișcări de pivotare forțată pot deteriora în timp meniscul. Pauzele regulate și adaptarea sarcinilor de muncă sunt recomandate pentru persoanele cu profesii solicitante fizic;
Reabilitare și protecție după traumatisme: pacienții care au suferit o leziune la nivelul genunchiului sau o intervenție chirurgicală trebuie să urmeze un program de recuperare medicală supravegheată, ce include kinetoterapie, exerciții de echilibru și stabilitate. Respectarea etapelor de reabilitare este esențială pentru a preveni recidiva și pentru a proteja meniscul pe termen lung.

Autor

Echipa medicală MedLife

Bibliografie

“Torn Meniscus.” Hopkinsmedicine.org, 11 Feb. 2022, www.hopkinsmedicine.org
NHS Choices. Meniscus Tear (Knee Cartilage Damage). 2023, www.nhs.uk
Fletcher, Jenna. “What’s to Know about Torn Meniscus?” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 14 July 2017, www.medicalnewstoday.com
“Torn Meniscus - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org

Alte afecțiuni similare

Rubeola

Rubeola sau pojarul german este o boală infecţioasă cunoscută mai ales prin erupția roșie caracteristică. Popular, este denumită “pojărel”. Această infecție poate...

Vezi detalii

Rujeolă

Rujeola, numită popular și pojar, este o infecție virală, foarte contagioasă, provocată de virusul Morbillivirus. Ea este o boală a copilăriei, destul de frecventă, ce...

Vezi detalii

Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA)

Leziunile ligamentului încrucișat anterior reprezintă întinderea sau ruperea ligamentului încrucișat anterior (LIA) în genunchi. Rupturile pot fi parțiale sau totale....

Vezi detalii

Ruptura de perineu

Perineul este partea anatomică care descrie zona dintre deschiderea vaginală și anus. Ruptura perineului este asociată, în general, cu tensiunea la care este supusă...

Vezi detalii

Salazion

Salazionul, cunoscut și sub denumirea de chalazion, este o afecțiune frecventă care se manifestă la nivelul pleoapei printr-o umflătură roșie, de 2-8 milimetri. Se...

Vezi detalii

Salpingita

Salpingita reprezintă o patologie specifică tractului genital feminin, ce corespunde inflamației uneia sau ambelor trompe uterine. Este o patologie frecventă în rândul...

Vezi detalii